7 femei-fotograf în fotografia de nud

Postat de: Anca Cernoschi Anca Cernoschi

 

Cuvântul ‘nud’ este un termen încărcat, care poate fi folosit pentru a sugera cum trebuie să aprecieze privitorul lucrarea. Poate fi aplicat într-un mod pretențios și deseori este folosit pentru a legitimiza o operă. Pictorul Gustave Coubert a stârnit controverse cu opera sa L’Origine du Monde în 1866. Pictura contemporană a moștenit o anume imunitate datorită legitimității operelor ca cea a lui Coubert. Așa că există o deosebire: o fotografie tratând același subiect în același mod riscă să îi fie contestate meritele artistice, indiferent dacă poartă un titlu inteligent sau nu.

Majoritatea nudurilor sunt cele feminine, ocupă probabil 95% dintre studiile de nud publicate. Desigur că a apărut întrebarea de ce se întâmplă acest lucru. Un răspuns ar fi cel bazat pe studii demografice, tradiţional fotografia fiind un hobby sau o meserie a bărbaţilor (deşi acest lucru s-a schimbat în ultimele decade). Un bărbat heterosexual interesat de fotografierea nudurilor va fi atras de formele feminine. Numărul relativ mic de nuduri masculine poate fi, de asemenea, explicat în parte prin homofobia vestică de lungă durată. Homosexualitatea a fost (şi în anumite feluri continuă să fie) un stigmat, iar un bărbat care fotografia modele masculine nud risca să fie perceput ca fiind homosexual. La fel, dacă un bărbat privea nuduri masculine, chiar dacă interesul său era pur estetic, era suspectat că găseşte acele imagini atractive din punct de vedere sexual, atrăgând asupra sa condamnarea pe care aceasta o implică. Până în anii 1960, imaginile corpului au fost în majoritatea lor ale corpului feminin şi produse de către bărbaţi. Nudul urmărea convenţiile academice moştenite din arta clasică, mai ales în Europa. Însă femeile fotograf merită să li se acorde mai multă atenție deoarece au împins limitele a ceea ce se putea fotografia.

#1 Anne Brigman

nud
(c) Anne Brigman

Anne Brigman (1869 – 1950) a fost poate, pentru fotografie, ceea ce Isadora Duncan a fost pentru dans, un spirit liber, înainte ca această expresie să devină un clișeu. Cele mai faimoase imagini ale sale au fost realizate în perioada 1900-1920 și prezintă nuduri feminine așezate dramatic în contexte primordiale, în peisaje naturale de o frumusețe spectaculară sau alăturate copacilor de multe ori. În unele fotografii apare ea însăși, dar deseori a folosit-o și pe sora sa ca model în posturi elaborate, plasate în locații atent selecționate, aflate de obicei în munții Sierra Nevada. Cu eforturi considerabile, deoarece zona era încă destul de izolată si inaccesibilă, urcând pe munte (cateodată singură, cateodată cu prieteni) cu o cameră 4×5 cântarind 3 kilograme, trepied greu din lemn, plăci foto și echipament pentru șederi îndelungate (între două saptămâni și două luni), a reușit să transforme natura în propriul ei studio.

nud
(c) Anne Brigman

La începutul secolului trecut lumea fotografiei era centrată in Europa, deci în 1902 Brigman se alfa atât pe continentul greșit dar și pe coasta greșită a Statelor Unite deoarece pe cea de nord-est se închegase un grup de practicieni care aveau să pornească mișcarea numită photo-secession. Cu toate acestea, peste doar câțiva ani, în 1906 Brigman este invitată să se alăture grupului exclusivist condus de Alfred Stieglitz, devenind singurul fotograf de pe coasta de vest, dar și singura femeie membru. Scopul mișcării era să convingă lumea artistică să recunoască fotografia ca un mediu distinct de expresie individuală, egal formelor tradiționale de artă.

nud
(c) Anne Brigman

Primele sale imagini sunt realizate în stilul pictorialist, ea obținea efectele specifice post-procesând masiv negativele folosind creion, culori sau suprapuneri. Pe lângă simbolismul european care a influențat masiv coasta de est, în aceste evocări ale unei mari preotese a naturii reprezentate în fotografiile sale, Anne a fost inspirată de către mitologia păgână, curentul romantic, dar și de expunerea în timpul copilăriei sale la credințele hawaiene. Deși înaintea sa și alții au fotografiat nuduri, ceea ce diferențiază imaginile sale este faptul că își vede subiectul ca parte integrantă a cadrului natural, element la fel ca pietrele sau copacii, nefotografiindu-i deci ca oameni ‘în’ natură, ci oameni ‘ca’ natură. A reușit acest lucru portretizându-și subiecții precum creaturi magice sau mitice.

Imaginile sale sunt realizate în mod deliberat contra-curentului acelei epoci. Sugerând eliberarea femeilor și spiritul boem, provocând normele culturale și sfidând convențiile, forța și intensitatea lor emoțională contrastează cu fotografiile atent compuse ale altor fotografi.

Deoarece a vizitat des aceleași locuri, a dezvoltat ‘prietenii’ cu unii copaci și locuri. Într-un interviu descrie procesul de pregatire a cadrului, curățând locul și copacul pentru viitoarea fotografie, proces care amintește de un ritual japonez al ceaiului în care activitățile preliminare nevăzute sunt la fel de importante ca rezultatul final, această pregătire este cea care pune artistul în starea necesară creației.

Reputația sa ca fotograf, spiritul său liber, dar și dorința sa de a ajuta tinerii artiști i-a atras pe aceștia. Dorothea Lange, Edward Weston și Imogen Cunningham au numit-o ca inspirație a lor după numeroase vizite în studioul său și unii chiar pozându-i în munți alaturi de prietenii săi, ienupării.

nud
(c) Anne Brigman

Sfârșitul secolului XX a adus o reînviere a muncii sale datorată mișcarii eco-feministe. Sfidarea rolului tradițional al femeii, dorința de a face orice este nevoie pentru a se exprima artistic, precum și integrarea corpului uman, cel feminin în special, în natură i-a adus un nou val de apreciere din partea publicului.

Moderniștii au fotografiat subiectele lor pentru meritele proprii, folosind tehnici specifice mediului fotografic. Corpul gol este acum prezentat ca obiect în sine, folosind în mod grafic o intersectare puternică a liniilor și unghiurilor.

În Statele Unite, două femei-pionier au realizat studii moderniste de nud. Imogen Cunningham a fotografiat atât nuduri feminine cât și masculine. Ruth Bernhard a subliniat curbele trupului feminin prin alăturarea lor contrastantă cu obiecte geometrice.

#2 Imogen Cunningham

nud
(c) Imogen Cunningham

Imogen Cunningham (1883 – 1976) a fotografiat în lunga sa carieră portrete, nuduri și peisaje industriale, dar este cunoscută mai ales pentru studiile moderniste ale formelor naturii, close-up-uri detaliate ale plantelor în special. La începutul carierei sale a realizat portrete și peisaje în stilul pictorialist, popular în acea vreme, iar în 1910 și-a deschis propriul studio, devenind una dintre primele femei fotograf profesionist din istorie. A publicat un articol trei ani mai târziu în care încuraja femeile să i se alăture în această profesie. De-a lungul vieții a realizat portretele marilor artiști, muzicieni, dansatori și fotografi, de la Frida Khalo la Brassai, Alfred Steiglitz, August Sander, Dorothea Lange, Ansel Adams sau Edward Weston.

La începutul anilor 20 și-a schimbat stilul, experimentele sale moderniste au adus-o în compania altor fotografi care respingeau sentimentalismul pictorialist, alăturându-se Grupului f.64 în anul 1932.

Una dintre primele sale fotografii a fost un autoportet nud realizat în 1906. Nouă ani mai târziu se căsătorește cu artistul Roi Partridge care îi este model pentru o serie de nuduri în cadru natural. Odată publicate într-un ziar local, acestea provoacă un scandal deoarece era nemaiauzit ca o femeie să fotografieze un bărbat nud (dar inversând rolurile era perfect acceptabil), lucru care o determină să nu le mai afișeze timp de peste cincizeci de ani. După ce a studiat lumea botanică, la sfârșitul anilor 20 și-a îndreptat atenția spre altfel de forme și s-a aventurat în explorarea corpului uman. Pe lângă nudurile masculine, a realizat și numeroase auto-portrete nud.

Deși a abordat de-a lungul carierei sale de aproape 70 de ani aproape toate genurile fotografice și a trecut de la soft-focusul pictorialist la imaginile clare ale modernismului, un lucru a rămas constant – perspectiva feminină, foarte diferită de cea a lumii artistice dominate de bărbați. Ea a fost printre primele feministe, mereu interesată de modul în care erau tratate femeile, mai ales în lumea artei. A continuat să fotografieze până cu scurt timp înainte de dispariția sa la vârsta de 93 de ani.

#3 Ruth Bernhard

nud
(c) Ruth Bernhard

Ruth Bernhard (1905 – 2006) a fost fiica lui Lucien Bernhard, designer grafic supranumit părintele posterului german. În 1934 a început să fotografieze nudurile pentru care este cunoscută. A celebrat forma feminină prin nudurile în alb-negru infuzate cu lumină care s-au diferențiat prin claritatea și detaliile atent lucrate. Și-a tratat subiectele ca fiind obiecte demne de observare detaliată, indiferent dacă era vorba despre nuduri, scoici sau produse comerciale. Fotograf de studio perfecționist, Ruth și-a petrecut multe ore aranjând compoziții. Close-up-urile sale îi așează opera atât alături de suprarealiști cât și de moderniști. Combinând eleganța grafică cu subiectul senzual, obține un echilibru delicat între compoziția precisă și senzualitatea evocativă.