Maternitatea împletită cu arta – Sally Mann

Deoarece luna aceasta sărbătorim femeile-fotograf, am ales să vă povestim despre cea mai cunoscută artistă care şi-a fotografiat familia într-un mod mai neobişnuit. Şi pentru că condiţiile actuale ne determină să stăm mai mult acasă, haideţi să vedem cum putem captura momentele copilăriei astfel încât să obţinem mai mult decât zâmbete şi amintiri frumoase.

„Unul dintre lucrurile pe care cariera mea l-ar putea spune tinerilor artiști este că lucrurile care vă sunt aproape sunt cele pe care le puteți fotografia cel mai bine. Dacă nu fotografiați ceea ce iubiți, nu veți face artă valoroasă. ” 

Fotografii sunt în mod tradițional conservatori și chiar dacă pot împinge limitele artei lor, rareori creează mare agitație în afara cercului de fotografi. Sally Mann este una dintre puținele excepții. Reacțiile, mai ales după un articol din Time Magazine au fost teribile. Păcatul ei? Și-a fotografiat copiii, ocazional dezbrăcaţi.

 

Artista Sally Mann și-a fotografiat cei trei copii – Emmett, Jessie și Virginia – în fiecare vară, de la începutul anilor ’80, până când au ajuns la pubertate în anii ’90. Imaginile rezultate, care alcătuiesc seria Immediate Family, au fost surprinse la ferma mare a familiei situată adânc în pădurile din Virginia rurală. Fotografiile au înregistrat rănile și vânătăile și, cel mai proeminent și controversat, nuditatea celor trei copii în timp ce ei înoată și se joacă toată vara. Chiar și astăzi, la aproape treizeci de ani de la publicarea inițială a seriei, Sally Mann este mai cunoscută pentru reprezentările provocatoare ale copiilor ei. Aceste imagini, care confruntă noțiuni comune de inocență a copilăriei, au creat controverse atât în interiorul, cât și în afara lumii artistice, în special în ceea ce privește imaginile nud.

(c) Sally Mann
(c) Sally Mann

Prima dată a primit atenție critică pentru seria At Twelve (1983–85), care înfățișa fetele de 12 ani, în pragul adolescenței. Între 1984 și 1991 a produs Immediate Family, care a urmărit șapte ani din viața celor trei copii ai săi, Emmett, Jesse și Virginia, în timp ce dormeau și se jucau, de multe ori dezbrăcaţi, la ferma familiei din Shenandoah Valley.

Sally Mann (n. 1951) a transformat, la începutul anilor 90 unul dintre cele mai banale elemente ale vieții de familie – albumul foto sentimental – într-o operă de artă de neuitat. Pare incredibil dar, la început, Sally nu a considerat copiii săi subiecte potrivite pentru fotografia de artă. Ea a făcut fotografiile obișnuite pe care se așteaptă să le facă părinții, dar au fost instantanee și nu au fost făcute cu ochiul unui artist.

(c) Sally Mann
(c) Sally Mann

Mann a început să își fotografieze copiii imediat ce s-au născut. „Ani de zile am fotografiat cu un aparat compact scenele domestice subapreciate și extraordinare din viața oricărei mame.”, își amintește ea în Hold Still, cea mai recentă carte a sa. „Dar abia în 1985 am privit cu ochiul fotograful și am început să văd potențialul de imagini serioase în cadrul familiei.”

Atunci când a început să-și dea seama că are norocul de a avea copii cu personalităţi puternice, a avut loc o schimbare de atitudine, fără de care nimic din toate acestea nu s-ar fi materializat. A înţeles că în cel mai banal subiect găsim sublimul. „Memoria este instrumentul principal, sursa de nutrienți inepuizabilă; aceste fotografii deschid ușile în trecut, dar permit și o privire spre viitor. ” spunea ea.

(c) Sally Mann
(c) Sally Mann
(c) Sally Mann

Mann are un talentul unic de a-și prezenta subiecţii într-o manieră care activează adâncimile personalităților lor, precum ficțiunea care spune o poveste mai adevărată. Rezultatul este că spectatorul nu știe exact unde se află emoțional. Dar chiar această incertitudine te duce mai departe în lumile lor misterioase.

Fotografa consideră prima „imagine bună de familie” un cadru al feței lui Jessie umflată de mușcăturile de insecte. Imediat, partea mai întunecată a copilăriei a atras-o. Damaged child a fost creat în 1984 și a fost primul portret făcut copiilor ei. Acesta a fost la început spontan, dar Mann a aşezat-o pe fiica ei în aceeași poziție a doua zi. A devenit o obsesie pentru ea atunci când și-a dat seama că are subiecte perfecte pentru a fi fotografiate care trăiesc în propria ei casă.

Acesta este paradoxul: vedem frumusețea dar vedem și partea întunecată a lucrurilor. Japonezii au o expresie pentru această dublă percepție: mono no aware. Înseamnă ceva de genul: frumusețe nuanţată de tristețe.” îşi explică ea viziunea.

(c) Sally Mann
(c) Sally Mann

Fotografiile ei de familie sunt parțial terapeutice. Din spusele ei, ea lua orice întâmplare nefericită și o exagera pentru a ajuta la calmarea propriilor anxietăți despre maternitate. Ele sunt în acelaşi timp un mijloc superstițios de a păstra răul real departe de familia sa, de a împiedica cel mai grav scenariu să se întâmple.

Uneori, copiii aceştia se prezintă în moduri în care adulții nu vor să îi vadă dar artista transmite procesul de creștere. Fiind o combinație de fantezie și realitate, fotografiile ei sunt adesea senzoriale, uneori tulburătoare. Ea spunea că „Multe dintre aceste imagini sunt intime, unele sunt ficțiuni și altele sunt fantastice, dar majoritatea sunt lucruri obișnuite pe care fiecare mamă le-a văzut. Fac poze când sunt însângeraţi sau bolnavi sau dezbrăcaţi sau supăraţi. Se costumează, se bosumflă, pozează, își vopsesc trupurile, se scufundă ca vidrele în lacul întunecat. ”

(c) Sally Mann
(c) Sally Mann
(c) Sally Mann

În mare parte, Larry (soţul ei) și copiii au fost cooperanţi și, din acest motiv, Sally trebuie să acorde un credit egal subiecților pentru colaborarea de succes. Dar uneori, așa cum remarca Emmett, ori de câte ori unul dintre ei observa acea privire în ochii mamei lor – când ea „vedea” brusc un cadru posibil – dacă nu aveau chef de o altă ședință foto, era mai bine să se facă nevăzuţi. Dacă nu exista nici o cale de scăpare, copiii îşi chinuiau mama în moduri mai subtile, de exemplu mişcându-se între momentul focusării şi al realizării fotografiei, ea neobţinând astfel fototografia dorită.

“Cred că ceea ce o face pe mama diferită este că poate privi același obiect pe care eu l-aș considera destul de comun și care nu are nimic neobișnuit, dar ea va face o fotografie și deodată voi vedea frumusețea lui.” – Virginia Mann (What remains, 2005)

(c) Sally Mann
(c) Sally Mann
(c) Sally Mann

Immediate Family surprinde spiritul uman într-un mod vizual, înfățișând diferite momente specifice din viața unui copil într-un mod care este brut și real, copiii sunt „goi emoțional, precum și fizic”. Colecția include o combinație de fotografii din momente emoționale întunecate și imagini ușoare, eterice, din momente lipsite de griji.

Mann a creat imagini care resping clișeele tradiționale ale copilăriei și evocă o preferință pentru viziuni tulburătoare, unele fotografii explorează lupta dintre dependența unui copil și nevoia de autonomie. În fotografii se vede dragostea fraților care se transformă în ură într-o clipă, doar pentru a reveni la iubire. Emoțiile copiilor sunt atât de complicate dar imaginile lui Sally surprind ceea ce este atât de greu de definit.

Multe dintre imaginile care au format, în cele din urmă, seria Immediate Family îi prezentau pe copiii ei dezbrăcaţi, răniți sau în alte poziții vulnerabile. Nasul însângerat al lui Emmett, patul umed al Virginiei și dansul lui Jessie goală pe o masă au devenit bogăţii estetice prin lentila mamei lor.

(c) Sally Mann
(c) Sally Mann
(c) Sally Mann

Mann inițial plănuia să publice albumul peste 10 ani, când copiii ei ar fi fost mai mari și ar fi avut mai multe șanse să înțeleagă pe deplin fotografiile. Când Emmett și Jessie au auzit de planul ei, ei i-au cerut să îl publice imediat, fără să aștepte. Oricum copiii dețineau putere de veto asupra fotografiilor care nu doreau să apară în carte.

În trei luni, albumul s-a vândut în 10.000 de exemplare. Copiii lui Mann au devenit din ce în ce mai vizibili. Chiar dacă le plăcea să fie fotografiaţi la acea vreme, nu se putea spune cum se vor dezvolta opiniile lor despre experiență. Sally își amintește că și-a dus copiii la un psiholog pentru a evalua impactul pe care seria ei l-a avut asupra lor; acesta credea că ei sunt bine.

Mann inițial plănuia să publice albumul peste 10 ani, când copiii ei ar fi fost mai mari și ar fi avut mai multe șanse să înțeleagă pe deplin fotografiile. Când Emmett și Jessie au auzit de planul ei, ei i-au cerut să îl publice imediat, fără să aștepte. Oricum copiii dețineau putere de veto asupra fotografiilor care nu doreau să apară în carte.

În trei luni, albumul s-a vândut în 10.000 de exemplare. Copiii lui Mann au devenit din ce în ce mai vizibili. Chiar dacă le plăcea să fie fotografiaţi la acea vreme, nu se putea spune cum se vor dezvolta opiniile lor despre experiență. Sally își amintește că și-a dus copiii la un psiholog pentru a evalua impactul pe care seria ei l-a avut asupra lor; acesta credea că ei sunt bine.

(c) Sally Mann
(c) Sally Mann
(c) Sally Mann

Chiar dacă unele imagini sunt controversate, ele sunt realiste și au ceva foarte organic.

În interviuri, copiii ei, care acum sunt adulţi, spun că copilăria lor a fost foarte liberă și simplă. Le plăcea să se joace și erau nişte copii obişnuiţi înconjuraţi de familia lor.

“Fotografierea a creat o relație cu mama care este foarte diferită de relațiile celorlalți – mult mai puternică. Deja exista o legătură puternică, la care s-a adăugat legătura dintre artist și subiect. Pe lângă a fi mama noastră, ea a devenit mult mai mult. Deci, asta a făcut ca relația noastră să fie mai puternică, dar, desigur, mai complicată.” – Jessie Mann (Aperture no. 162, iarna 2001)

(c) Sally Mann
(c) Sally Mann

Fotografiile copiilor ei sunt simultan specifice și universale. Creează o înregistrare profund nostalgică și tandră al lui Emmett, Jessie și Virginia; a corpurilor și personalităților lor unice, pe care le capturează înainte de a se termina copilăria. Ea nu se fereşte nici de aspectele mai întunecate sau tabu ale copilăriei.

În același timp, fotografa este interesată să își vadă copiii ca făcând parte dintr-un ciclu mult mai mare: „Ţesem o poveste despre ce înseamnă să crești. Este o poveste complicată și, uneori, încercăm să abordăm marile teme – furia, iubirea, moartea, senzualitatea și frumusețea.”

(c) Sally Mann
(c) Sally Mann
(c) Sally Mann

Controversa

Mann adoră să exploreze limitele a ceea ce este și a ceea ce nu este acceptabil atunci când este vorba de portretizarea copiilor. Pare că toate fotografiile ei au fost create pentru a cere oamenilor să dezbată această idee. Portretele intime ale celor trei copii au atras controverse, ridicând problema limitei dintre fine art şi pornografie. A fost acuzată de exploatarea copiilor și de pornografie de către cei care nu vedeau frumusețea, efemeritatea și puritatea copilăriei prezentată în albumul Immediate Family, deși mai puțin de un sfert dintre fotografii ilustrau un copil fară haine. Imaginile surprind momente banale din viața de zi cu zi dar abordează și teme importante.

 

(c) Sally Mann
(c) Sally Mann

Imaginile nud servesc, de asemenea, pentru a arăta că copilăria este o stare mai complicată decât a acceptat istoric societatea noastră. Ele indică spații ale copilăriei pe care mulți spectatori ar prefera să nu le vadă sau să vorbească despre ele.

Moartea, melancolia, degradarea, sexualitatea, subtonurile poetice și situațiile cotidiene sunt temele care caracterizează fotografiile cu copiii săi. Acestea sunt subiecte care îi fac pe mulți să se simtă inconfortabil și este un motiv pentru controversele apărute de-a lungul anilor din jurul artei sale. Multe dintre imaginile lui Mann îi arată atât soțul, cât și copiii în situații pe care unii dintre noi ar putea prefera să le păstreze private.

(c) Sally Mann
(c) Sally Mann
(c) Sally Mann

Tonurile melancolice și faptul că copiii erau deseori goi în fotografii au dus la voci conservatoare care au acuzat-o pe Mann că îşi sexualizează copiii. Ce trebuie să înţelegem este faptul că copiii sunt conștienți de corpul lor, dar nu înțeleg funcțiile sexuale și nu văd încă goliciunea ca fiind rușinoasă. Aceste lucruri îi învață societatea pe măsură ce ei cresc. Imaginile cu copii sunt inocente și nu pot fi văzute în alt mod. Fotografiate artistic, de o mamă grijulie și talentată, ele nu pot fi privite în altă lumină.

În memoriile sale, Mann scrie că nu și-a separat niciodată opera de artă de rolul de părinte, iar ele au fost puternic legate. Maternitatea și munca artistică sunt două părți ale aceleiași monede, care fac ca fotografia lui Sally Mann să fie atât de unică și de admirată.

(c) Sally Mann
(c) Sally Mann

În ciuda felului în care a fost prezentată de către media, Mann se vede mai mult ca o documentaristă decât ca o portretistă. Ea explică într-un lung interviu în The New York Times contextul fotografiilor sale și vorbește despre urmările publicării lor, despre faptul că unor oameni le este greu să înțeleagă diferența dintre imagini și copiii reali. Din convingerea că trebuie să captureze toate aspectele copilăriei, ajutată fiind de participarea creativă și benevolă a celor implicați, a fotografiat atât izolarea, armonia, triumfurile dar și confuzia și greutățile care apar – vânătăi, vomă, paturi ude, nasuri însângerate. Toate acestea întâmplându-se în verile petrecute la fermă izolată atât geografic cât și de condițiile de viață primitive – fără apă curentă, electricitate sau telefon. 

(c) Sally Mann
(c) Sally Mann

Din perspectiva lui Mann, copilul gol reprezintă modalitatea de bază de a privi corpul uman, întrucât el reprezintă esența unui individ înainte de a se dezvolta și societatea este cea care îl sexualizează. În acest sens, arta lui Mann este specifică simultan copiilor ei ca individ dar și universal, aplicându-se vieții și copilăriei tuturor. Opera ei îi înfățișează pe cei trei copii ai săi ca reprezentanți ai întregii umanități.

Apărându-și opera, Mann subliniază natura dramatică a fotografiilor și separarea lor de realitate. „Nu sunt copiii mei; ei sunt figuri pe o hârtie care a scăpat din timp”, a scris ea mai mult de două decenii mai târziu. “Cred că moralitatea mea nu ar trebui să aibă nicio influență asupra discuției despre fotografiile pe care le-am făcut.”

(c) Sally Mann
(c) Sally Mann
(c) Sally Mann

Problema cu unele interpretări ale operei lui Mann – și anume controversa în jurul celor câteva fotografii de familie care îi arată pe copiii ei nud – este că unii îi reduc fotografiile la o interpretare subiectivă bazată pe o corelație istorică, sociologică sau simbolică singulară. La fel ca oamenilor, fotografiilor ar trebui să li se ofere spațiul necesar pentru a putea fi ceea ce sunt: universuri imense intelectuale, emoționale și psihologice.

Deși arta lui Sally Mann a fost considerată în trecut scandalosă, schimbările culturale au făcut-o acceptabilă pentru mai mulți oameni. Pe lângă faptul că copiii înfățișați au crescut, oamenii de astăzi sunt mai potriviți să vadă imagini nud că artă. Parametrii pentru o imagine care este considerată pornografică se restrâng, întrucât se acceptă mai mult nuditatea și ideea nudității copilului ca formă de expresie artistică, atât timp cât este creată și expusă fără intenție imorală.

 

(c) Sally Mann
(c) Sally Mann

Tehnica

Într-un moment în care mulți alți fotografi creau printuri color la scară mare, Mann s-a uitat la trecutul fotografiei, investigând potențialul vizual și metaforic al utilizării tehnologiilor din secolul al XIX-lea. Ea a folosit mult timp o cameră de 8 x 10 cu burduf și a explorat procesele antice de printare.

Preferă să lucreze cu camere vechi pe film sau plăci din sticlă, deoarece apreciază imperfecțiunile inerente metodelor de fotografie mai vechi. Fiecare fotografie pe care o face ea are un caracter și un stil care este distinct. Emoția este înfățișată în fiecare imagine, fiecare are propriul său sentiment, iar unele dintre imaginile ei au ceva mistic și suprarealist.

Aceste fotografii alb-negru lirice îi înregistrează pe fiul și pe cele două fiice ale lui Mann crescând în același peisaj neschimbat în care a crescut şi ea. Întotdeauna este vară iar copiii sunt de obicei în aer liber, poartă puţine haine sau deloc. De obicei, ei sunt angajați în activități de zi cu zi din copilărie – înot, deghizat, pictarea corpului – sau pur și simplu privesc asertiv la aparatul foto. În unele fotografii, tinerii subiecți își asumă poziții enigmatice în lucrări care amintesc de alegoriile  fotografei Julia Margaret Cameron din epoca victoriană, care a lucrat și cu copii.

(c) Sally Mann

Echipamentul îi permite să capteze imagini care sunt aproape de vis. A uitat de claritatea digitală, de obsesia modernă ca fiecare detaliu să fie în focus. Aici este vorba despre imagini capturate cu o lentilă veche, cu o deschidere largă care scade adâncimea de câmp. Focusul devine mai puțin important, iar obiectivul transmite imaginea mai mult prin emoție decât prin calitatea imaginii.

Aceasta se poate observa mai ales în cazul fotografiei Night Blooming Cereus, unde compoziția este perfectă, cu gura copilului în cadru şi florile atârnate pe umeri. Floarea este mai clară, dar toate celelalte elemente există ca într-un vis.

(c) Sally Mann

Indiferent dacă fotografieaza măreția Virginiei de Vest sau capturează inocența copiilor ei, Mann nu caută subiectele interesante, ci ele par să vină la ea. Ceea ce nu înseamnă că Mann nu şi-a gândit cadrele. Ea surprindea atât portrete spontane, cât și orchestra ședințe pre-planificate. De fapt, deseori își schița ideile pentru fotografii înainte de a le surprinde. Acest lucru ne determină să presupunem că Mann are în vedere simbolismul operei sale, adăugând profunzime fiecărei imagini. Deseori le cerea copiilor să rămână nemişcaţi pentru a-şi aduce echipamentul sau chiar să refacă scenă pentru a surpinde cadrul dorit.

(c) Sally Mann
(c) Sally Mann

Virginia de Vest este un personaj central în opera lui Mann şi mai ales în această fotografie. Este o convenție interesantă de compoziţie a plasa persoana ușor lângă centrul imaginii. Poate că Mann a făcut acest lucru pentru a-l face pe spectator să caute subiectul şi astfel să descopere locul în care el se află. A pune fetița în contextul mediului său conferă copilului o importanță mai mare. Nu este doar o fetiță, este o fetiță din Virginia de Vest care participă la activități de vară.

(c) Sally Mann

Fotografiile din serie reprezintă copilăria în totalitatea ei, chiar și părțile întunecate ale acesteia, ca o reflectare a ceea ce urmează să vină pe măsură ce copiii devin adulți și respinge ideea că copilăria este cu totul inocentă. Spectatorii sunt făcuți să se privească în oglindă pentru a reflecta asupra propriilor lor esențe individuale. Mann realizează acest lucru folosind copilul nud pentru a ilustra cum arată spiritul uman fără influențele societății asupra sexualității.

În The Modest Child (1990), de exemplu, fiica ei de cinci ani își acoperă pieptul ca și cum ar sugera rușinea pentru sânii care încă nu s-au dezvoltat.

Alte fotografii avansează mai departe în timp, sugerând mortalitatea copilului. Virginia se află cu fața în jos pe pământ, cu ochii închiși și corpul scăldat într-o lumină strălucitoare și eterică în Fallen child (1989). Cu iarba împrăștiată pe tot corpul ei nemișcat, pare să aparțină pământului.

 

(c) Sally Mann
(c) Sally Mann
(c) Sally Mann

Prin nuditate copiii scapă atât de îmbrăcăminte cât și de greutatea societății, două lucruri care adesea servesc la acoperirea emoțiilor. Ei nu sunt niciodată umiliți de goliciunea lor, sunt înfăţişaţi frumos și cu cea mai pură intenție, pentru a arăta esența umană înainte de intervenția societății. Atât individual, cât și ca serie, fotografiile lui Mann arată totalitatea experienței umane. Aceasta permite o privire mai profundă asupra spiritului individului. Imaginile oferă spectatorilor o incursiune intimă în viața copilului individual, dar și o perspectivă asupra propriilor vieți și copilăriei.

Deşi a atras controverse la acea vreme, Immediate Family a fost extrem de influentă pentru generațiile de fotografi mai tineri. Aceasta întruchipează individualitatea propriei familii dar are în cele din urmă și o calitate universală.

(c) Sally Mann

Cum putem realiza fotografii în lumea contemporană inspirate de opera lui Sally Mann putem vedea în lucrările altei fotografe care îşi capturează viaţa de familie, Niki Boon. Aceasta trăieşte în Noua Zeelandă alături de cei patru copii ai săi. Sigur că nu locuim cu toţii la ferme şi nici măcar nu ne petrecem verile izolaţi, aşa că am fi tentaţi să credem că nu putem realiza asemenea fotografii. Dar folosindu-ne de ceea ce avem la dispoziţie şi urmând câteva sfaturi putem obţine imagini bune şi chiar artistice. Să vedem câteva tips and tricks pentru fotografii de familie reuşite:

  •  luaţi copiii în excursii în natură şi fotografiaţi-i în peisaj, admirându-l sau pierzându-se în el
  • apropiaţi-vă mult de copil pentru un portret expresiv
  • izolaţi subiectul pe un fundal întunecat şi lăsaţi lumina să îi contureze chipul şi corpul
  • experimentaţi cu diferite tipuri de lumină, inclusiv contralumina pentru un cadru eteric, de basm
  • folosiţi un punct de staţie jos, la nivelul lor sau chiar mai jos pentru a avea un unghi neobişnuit
  • căutaţi să îmbogăţiţi compozitia prin folosirea de planuri multiple
  • încercaţi expuneri lungi şi panning pentru un cadru dinamic
  • jucaţi-vă de-a v-aţi ascunselea cu elemente care fragmentează figura pentru un rezultat grafic
  • folosiţi apa, indiferent dacă este vorba de ploaie, sărit în băltoace sau o bătaie cu apă, este extraordinar de fotogenică
  • concentraţi-vă pe detalii, cum ar fi mâinile, picioarele, părul, etc.
  • căutaţi să creaţi imagini neobişnuite folosind reflexii şi oglinzi
  • întotdeauna animalele vor provoca reacţii şi sunt parteneri excelenţi de joacă
  • fotografiaţi atât momentele tandre cât şi certurile dintre fraţi, ambele vor cauza chipuri expresive
  • fotografiaţi momentele vesele dar şi cele triste, înregistraţi toate experienţele lor
  • încercaţi să exprimaţi în primul rând emoţia momentului, este întotdeauna mai important decât o compoziţie bună.

Articol de Anca Cernoschi

Alți fotografi au mai citit și:

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *