ABC-ul fotografelor din România – partea II

Inspirați de un interviu în care protagoniștii, rugați fiind să menționeze femei fotograf din România, au cam dat-o din colț în colț, ne-am gândit că ar fi mai mult decât util un fel de ABC al fotografelor a cărei primă parte a fost deja publicată, mai ales că nu sunt puține, iar realizările sunt pe măsură.

Nu este un top, la fel cum nu este o listă completă. Am lansat inițiativa către multe fotografe din România, iar cele care ne-au răspuns se vor regăsi în acest articol, indiferent de genul fotografic abordat și de premii și publicări. Vrem să demonstrăm și că nu prestigiul societății îți determină calitatea de fotograf sau creator, ci pur și simplu creația în sine!

Domeniul fotografic este considerat în continuare în special o lume a bărbaților și, statistic vorbind, cifrele par să arate același lucru. Asta nu înseamnă însă că femeile nu au un cuvânt de spus. Dacă din trecut nu avem informații prea multe (poate sunt, dar nu la vedere, ci ascunse prin arhivele muzeelor etc. sau descoperite cu ajutorul unor străini fascinați de istorie și nu numai, ca în cazul articolului despre Angélika Bertha Kauffmann), prezentul nu ne lasă șansa de a găsi scuze, așa că în cele ce urmează vei face cunoștință cu activitatea și imaginile fotografelor din România.

Am selectat peste 100 de fotografe, dintre care, cele care nu ne-au răspuns sau nu au apucat să trimită la timp apar în secțiunea de mențiuni. Așadar, în acest articol ele sunt ordonate alfabetic în funcție de cine ne-a răspuns, nu din total. Cu siguranță că sunt mult mai multe fotografe decât cunoaștem noi, însă acest ABC a necesitat mult timp și efort pentru a aduna toate răspunsurile și fotografiile, prea mult timp pentru a mai realiza o a treia parte sau a mai adăuga (blogul având și el o limită într-un articol).

Suntem însă în continuare deschiși la colaborări. Așa că, dacă ești fotografă (și de data aceasta și fotograf), te așteptăm să ne dai un mail la blog@f64studio.ro cu portofoliul tău și în funcție de acesta, vom vedea cum putem lucra împreună.

Așadar, să cunoaștem și restul fotografelor selectate de blogul F64!

#47 Ana-Cristina Irian

românia

S-a născut de mai multe ori, în mai multe locuri. Aventura continuă. A studiat antropologie vizuală la Bucureşti (Master Studii Vizuale şi Societate, SNSPA) şi Perugia (Facultatea de Antropologie, Universita’ degli Studi UniPg), dar și dezvoltare locală, studii comparate, la Trento (Facultatea de Economie, Universita’ degli Studi di Trento).

Fotografiile au început să apară odată cu studiile de teren, la cererea oamenilor cu care a intrat în contact. Ele au fost la început o formă de documentare a unor situații, locuri. Apoi, pe parcursul unei cercetări de teren, de la rugămintea unor mătuși de a le fotografia cu un decor ales de ele, s-a întregit un cerc. (A fotografiat la început cu un aparat de împrumut și îi mulțumește și acum celui care i l-a împrumutat, a făcut o faptă bună.)

Fotografia a fost o întâlnire bună, nu ar vrea să îi caute musai o explicație.
Fotografiază în mai multe feluri, cameleonic, în funcție de finalitatea demersului. Crede că locul, situația, împreună cu finalitatea demersului sunt cele care determină anumite alegeri pe care le face.

Cristinei îi place să se uite pe pereți. Un proiect personal de arheologie vizuală, cercetare urbană la intersecţia dintre fotografie şi antropologie, desfășurat în București, a fost publicat anul trecut, 2016, în Portugalia, la Univeristatea de Artă din Porto. “Encounters with Photography”, FLUP 2015 Urban Body. Scopul proiectului a fost de a căuta şi a ordona urme existente pe suprafeţele zidurilor citadine în funcţie de materialele din care ele sunt compuse, de a le înţelege şi a atrage atenţia asupra acelui tip de arheologie urbană, cât şi de a pune în discuţie valoarea ei estetică.

Pe parcursul ultimilor 6 ani a participat cu fotografii la peste 25 de expoziţii organizate în România şi în străinătate. În 2012 a fost selectată şi a expus lucrări în cadrul proiectului ROD Romanian Designers. În 2013/2014 a vernisat și itinerat împreună cu Andreea Ciolacu la Sibiu, Craiova, Bucureşti, expoziţia de fotografie în trei părţi “ALT.UNDEVA.AICI”. A participat cu expoziții personale la două ediții ale InnerSound New Arts Festival.

#48 Alecsandra Raluca Drăgoi

românia

Alecsandra s-a născut în 1993, în Piatra Neamț și a absolvit BA Photography University of Portsmouth -master MA Photojournalism and Documentary Photography.

Alecsandra fotografiază de la vârsta de 14 ani. Anul acesta se împlinesc 10 ani. Fotografia a fost întotdeauna o pasiune a sa, în special în relație cu jurnalismul. A fost atrasă în a descoperi noi povești și în a înțelege natura umană. Pentru Alecsandra, fotografia a fost o modalitate fantastică de a crește mai repede și de a se cunoaște pe sine.

Nu poate vedea imaginile sale fără prezența umană. În ochii ei, o imagine nu are suflet fără emoția și energia omului.

Primește o energie inexplicabilă cand fotografiază oameni. Probabil că nu este o persoană extrovertită în viața de zi cu zi, dar când are aparatul de fotografiat, toate frontierele sunt traversate. Nu pentru că vede persoana care se află în spatele cortinei, ci pentru că aparatul foto și momentul intim cu modelul său o fac cea mai fericită. Probabil că este greu pentru un cititor să înțeleagă aceste sentimente, dar pentru ea înseamnă totul.

“Ritual” este unul dintre proiectele sale dragi ce o întorc pe plaiurile mioritice. Este foarte pasionată de tradițiile unei țări, în special cele de iarnă din România. Acest proiect va avea o continuare în viitorul apropiat. Un alt proiect ar fi “Lumi Paralele” ce documentează viața paralelă din Londra și Racșa a unor familii care încearcă să își urmeze visul de a avea o stabilitate financiară și o prospețime în urma muncii pe care o depun în Marea Britanie.

Apariții și publicații: Freelancer pentru The Guardian, National Geographic, Traveller UK și tutore la British Photography Academy in UK.

National Geographic Traveller UK, National Geographic Traveler România, BBC, The Metro, The Guardian, The Daily Mail, The Telegraph, The Independent, De Gentenaar, 6 Mois, Forbes România,  Insight Tarom Magazine, SCA Shape Magazine, Q Magazine, Source Magazine, View Stern Magazine, Tages Anzeiger, De Volkskrant, Full Frame Magazine, Photo Venture, Eyevoyager, It’s Nice That,  Revista Colombo, Vogue India, The Upcoming, Zeitjung, Style Master Magazine, Oitzărisme, Radio Iași, Photo Magazine România, Jurnalul National România, Ziarul de Iași, Antena 1, TVR1, B1TV, PROTV, Dilema Veche Newspaper,  Femeia Magazine,  SUB 25, TAXI, Euronews, Yahoo News.

#49 Alexandra Sandu

românia

Alexandra s-a născut în 1984, în București și a absolvit UNATC – Comunicare Audiovizuală.

S-a apucat de fotografie prin 2005, când era în liceu. A fost un mijloc de expresie cu care a avut chimie din prima, ca o relație în care totul decurge fără efort de la început. Ea vedea mereu lucruri frumoase în jur, mai ales în oamenii de langa ea, iar fotografia a ajutat-o să le arate și altora. A trecut prin toate categoriile, de la fotografie de produs la street sau fashion, locații, mâncare, corporate, a fotografiat aproape numai copii într-o perioadă, a lucrat cu actori sau trupe, dar crede că locul la care se întoarce mereu cu toată inima e omul “simplu”, “uncool”, care nu cere neapărat să fie fotografiat. Omul care își vede de viața lui autentică în timp ce ea se nimerește pe acolo cu un aparat foto. Și bineînțeles, puțină natură fără pretenții în timpul călătoriilor.

În ultima vreme a lucrat destul de mult pe video, așa că din zona foto o să amintească de “Daydreamers”. A întâlnit și fotografiat peste 1000 de oameni care s-au gandit la ceva frumos cu ochii închiși și a fost o perioadă absolut minunată pentru care este încă recunoscatoare.

Un alt proiect la care lucrează ca voluntar și cu mare drag de câțiva ani de zile este să fotografieze pentru Asociația Dăruiește Viață. Mereu învață câte ceva nou despre lume și despre sine când fotografiază prin spitale, iar faptul că intră în contact cu mulți oameni curajosi, buni, care încearca să schimbe lumea în bine, îi dă energie și un pic de sens.

Apariții și publicații: Petapixel

#50 Ana Măreșescu

 

Ana s-a născut în 1986 în Bucuresti și a absolvit Management – Marketing.

De mică îi plăcea să fotografieze. Mereu i-a plăcut să colecționeze momente. De când s-a angajat F64, acum 5 ani de zile și-a transformat pasiunea în ceva mai mult.

Ana este persoana aceea care are mereu cardurile full, calculatorul full, hardul full și telefonul pe cale să explodeze de atâtea poze. Soluția? Mai multe harduri externe.

Consideră că este greu de rezumat “de ce fotografia”, dar în câteva cuvinte ne-a răspuns astfel:

“Pentru că fotografia este sensibilă, pentru că este despre poveste și pentru că mă ancorează în prezent și mă plimbă agale prin trecut. Pentru că îmi plac oamenii, copii și ideea de a te furișa și observa frumusețea din jur. Stop aici că devenim melancolici 🙂

Singurul proiect de care s-a ținut aproape un an de zile a fost #poveștidebaltă. Poza reflexiile băltoacelor din București. A fost o perioadă tare faină pentru ea. Aștepta cu drag fiecare ploaie!

Apariții și publicații: Tedoo și F64

#51 Ana Moca-Grama

Ana s-a născut în 1989, în Brașov și a absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării.

Ana face fotografii din liceu. Spune că fotografia a venit cumva de la sine în viața sa, într-o zi a simțit nevoia să ia aparatul pe film al părinților la plimbare prin oraș și de atunci nu s-a mai oprit. Crede că a dezvoltat această pasiune datorită felului în care poate surprinde viața, din atâtea unghiuri și perspective diferite. Pentru ea, fotografia este ca o poartă către un alt univers, care pare la fel, dar are o altă consistență.

Fotografiează pe film pentru că este mult mai conectată cu mediul analog. Îi place să gândească cadrele, să nu se grăbească, să fie prezentă în acel moment când apasă pe declanșator și simte că filmul o ajută să facă asta. În plus, surprinde mult mai bine atmosfera, fiecare aparat și peliculă vin cu un alt mood, fotografiile n-au nevoie de editare. Unul din cele mai plăcute momente este când primește pozele, este ca un cadou, mereu o surpriză.

Apariții: Sub25

#52 Anca Mitroi

Anca s-a născut în 1991, în Reghin și are Licență în: Facultatea de Calculatoare și Tehnologie a Informației, Politehnică, București, Master în Producție Multimedia și Audio-Video, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București.

Fotografiază de la 15 ani, de când a adus tatăl ei acasă o săpunieră pe care o folosea la lucru. A pus rapid mâna pe ea și a început să fotografieze aleator pe stradă. Pe masură ce a crescut și a început să-i scadă din curajul de a fotografia într-un mediu atât de expus, a început să cocheteze cu fotografia regizată, mai ales portrete.

Pe de o parte, Anca privește fotografia ca pe un spațiu de joacă aproape nelimitat, unde se întâlnesc realitatea și viziunea. E un joc al minții și al improvizației. Pe de altă parte, experiențele și emoțiile generate de ele sunt un adevărat combustibil pentru creație. Prin fotografie Anca simte că se poate exprima și în același timp poate oferi și altora ceva de privit și interpretat. Se poate expune, dar fără să îi fie ghicite neapărat vulnerabilitățile și mecanismele din spatele fotografiei.

Proiectele omogene la care a lucrat sunt foarte diferite unul de celălalt. De exemplu, “Melancholia” este o serie de fotografii adunate de-a lungul a câțiva ani, care au în centru același personaj și aceeași tematică ușor senzuală, diafană și melancolică. Nu plănuia un proiect, însă fotografiile au avut un numitor comun, așa că le-a adunat laolaltă. Un alt proiect, cu o tentă mai narativă este “Ausserwelt”. Crede că surprinde cel mai bine interesul său pentru tenebre, cadre fanteziste, decădere și aduce și o vagă notă de senzualitate morbidă în câteva dintre cadre. Este un scenariu post-apocaliptic despre sfârșitul erei umane și nașterea unei noi lumi întunecate.

Ultimul proiect, “Sanatorium x”, este poate cel mai intim, deși portretizează doar un anume loc din copilaria Ancăi, despre care credea că și-l imaginase odată cu înaintarea în varstă, dar pe care l-a redescoperit recent.

Apariții și publicații: A început cu câteva expoziții de grup în București, Negrești, Oaș și Veneția, ca mai apoi să organizeze două expoziții personale în București – “Tenebre” și “Melancholia” și de asemenea, a expus proiectul “Ausserwelt” în cadrul festivalului underground Dark Bombastic Evening.

A aparut în câteva numere ale revistei Imaginated Magazine (Italia) și albumul PhotoRomania 2016 și de asemenea, în publicații online ca Feature Shoot, Re:Art, Cultartes, FOTO4ALL, F64 și Oitzărisme.

#53 Andreea Câmpeanu

Andreea Câmpeanu s-a născut în 1983, în Cluj-Napoca și are un Masterat în Antropologie Vizuală la Freie Universitat, Berlin.

Andreea fotografiază din liceu, lucrezază ca și fotograf și jurnalist din 2005, ca fotograf aproape exclusiv din 2012. Când era mică, desena foarte mult. Asta și-ar fi dorit să facă atunci, dar nu s-a întâmplat. Crede că a ajuns la fotografie în liceu ca o descoperire a ceva ce poate suplini desenul. A trecut foarte repede de la fotografie staged, la fotografie de stradă și apoi la fotoreportaj, pentru că a început să lucreze la ziar în ultimul an de facultate.

A descoperit că i se potrivește, că o ajută să intre în lumi noi, să cunoască oameni noi, să afle despre lucruri noi. Și apoi să împărtășească ce a aflat.

Ca proiect de suflet Andreea a ales toată munca sa ca și fotojurnalist în Sudanul de Sud, unde a locuit un an jumate și unde se întoarce frecvent. Îi este aproape de suflet, pentru că, personal, a învățat foarte multe ca om, ca fotograf și și-a găsit o a doua casă.

Lucrând cu Reuters și înainte cu AFP, fotografiile Andreei au fost publicate în reviste, ziare de peste tot în lume.

#54 Andreea Chiru-Maga

Andreea s-a născut în 1989, în Ploiesti și a absolvit Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Psihologie.

Fotografiază din 2007. Pentru ea, fotografia a fost și este o formă de expresie și de autocunoaștere. În fotografia nud, nu a interesat-o niciodată forma fizică, ci mai mult emoțiile, gesturile, expresia pe care modelul o transmite.

Proiecte de suflet: “Feathers” – Această serie a fost facută în memoria actorului Ioan Strugari. Astfel, a apelat la oameni pe care îi respectă și apreciază, oameni despre care știa că o vor ajuta să facă proiectul. Împreună cu Olga Török și Savescu Horia i-a dedicat această serie, sperând că de undeva de sus se va bucura și le va simți dragostea și gândurile bune.

“Your Battlefield” – Un exercitiu cu lumină naturală și praf.

“Reconstruction with Art” – s-a desfășurat în în Piața Unirii din Timișoara și în Sala Barocă a Muzeului de Artă Timișoara. Împreună cu Alex Halka, Olga Török și artistul vizual german Kiritan Flux, au revitalizat prin intermediul unor proiecții animate și cu ajutorul legăturii dintre fotografie, muzică, artă vizuală și actorie șantierul din Piața Unirii din Timișoara, care a stagnat de mai mult de un an.

“Fotografia ca terapie” – fotografia este mai mult decât o imagine, un mijloc de expresie, o artă, este o modalitate de vindecare, prin intermediul căreia oricine se poate oglindi, se poate cunoaște sau se poate înțelege. Fotografia însăși este terapie, atât pentru fotograf, pentru privitor, cât și pentru persoana fotografiată, ea vine ca o reflexie a subconștientului nostru transpus simbolic într-un cadru.

Apariții și publicații: Photo Magazine, Blur Magazine, 30 under 30 Women Photographers, Point of Simplicity , Fourx5, Photographic Museum of Humanity, Sensual Photography, Fine Art Photo Magazine.

#55 Andreea Han Rudolf

Andreea Rudolf  s-a născut în 1977, București și a absolvit Facultatea de Relații Internaționale.

Andreea a avut aparate de fotografiat dintotdeauna, având în jurul său atât un tată cât și un unchi, ambii pasionați de fotografie. Însă, plăcerea de a face singură fotografiile a venit imediat după Revoluție, când a început să meargă la concerte, dorindu-și să imortalizeze acele amintiri.

Prima acreditare oficială a venit cu ediția din 2013 a festivalului B’Estfest, dar înainte au fost sute de concerte pe care le-a fotografiat. Fotografia de concert este fascinantă pentru ea. Pentru că ai deja un decor pus la punct (lumini, scenă, ecrane), ai un model care știe cum să fie în centrul atenției (solistul/trupa) și mai ai și energia extraordinară a publicului care explodează atunci își vede idolii. Cu toate acestea, ai parte de un timp scurt în care poți fotografia (maxim trei melodii în care poți sta în photo pit-ul din fața scenei), un spațiu limitat în care se află foarte mulți fotografi și același public care te blamează că le stai în față și nu pot vedea din cauza ta. Totuși, la final rămâi cu satisfacția ca ai facut o treabă bună și de data asta!

De-a lungul anilor Andreea a fost implicată în tot felul de proiecte legate de fotografie, nu neapărat în calitate de fotograf, ci de organizator. Cel mai mare este și va rămâne pentru ea Festivalul de arte vizuale Vama sub Lumini de Oscar, care are loc de 8 ani, în Vama Veche și care strange cea mai frumoasă comunitate de iubitori de fotografie, film, teatru, pictură, sculptură și alte arte vizuale.

Cel mai nou proiect la care lucrează acum și care este un vis de peste 5 ani este un nou site de știri despre evenimente.

Timp de 7 ani a publicat fotografiile de concert pe cel mai mare site de știri despre București: B365.ro și LiveRockPhotography.

#56 Andreea Retinschi

Andreea Retinschi s-a născut pe 24 octombrie, în București și are Licență în Studii de Comunicare și Diplomă în Fotografie Creativă ( University of Guelph-Humber – Toronto ).

În fiecare zi i se pare că fotografiază de mai puțin timp, pe masură ce se îndepărtează de primele fotografii. Este convinsă că a făcut o mulțime de fotografii sinistre la început, așa că nu s-ar pronunța la o anumită perioadă.

A tot recitit întrebarea “De ce fotografia?” și și-a dat seama că nu își poate imagina viața sa fără fotografie. Simte că din momentul în care a ales-o, i s-a confingurat tot traseul vieții, cu tot cu oamenii și întâmplările ce aveau să vină. Fotografia s-a întâmplat – pentru că așa trebuia să fie.

Andreea creează fotografii cu basme în pastel pentru sine și pentru ceilalți care în unele zile sau luni se simt colorati doar în gri. Se identifică cu răspunsul pe care Alice i-l dă lui Larry ( Closer ) când e întrebată ce părere are despre expoziția fotografică:

“Este o minciună. Sunt o grămadă de străini fotografiați frumos, și… toți snobii înzorzonați care apreciază arta spun că este frumos pentru că asta vor să vadă. Oamenii din fotografii sunt triști și singuri, dar fotografiile fac lumea să pară frumoasă, așa că expoziția este reconfortantă și asta o face o minciună, și toată lumea iubește o minciună mare și frumoasă.”

Apariții și publicații: Fine art Photo Magazine, ArtOut, Photomagazine, FotoVideo, Cosmopolitan, Beau Monde, Next Top Model, All Hollow, Cockaigne, Adevarul, Iqads, ProTv, PrimaTv, Reforma, Sub25, Vice, CultArtes, Foto4All, Teen Press, Romania Libera, Dark Beauty Magazine, Love Issue.

#57 Andreea Tănase

Andreea Tănase s-a născut în București și a absolvit Facultatea de Comunicare și Relații Publice a Universității Ecologice din București și New York Institute of Photography, USA, plus cursurile de fotojurnalism organizate de Centrul pentru Jurnalism Independent din București și a absolvit și un Master în Managementul Informației în Combaterea Terorismului la Academia Națională de Informații “Mihai Viteazul” din București.

Andreea fotografiază de mică, din momentul în care tatăl său a primit cadou un aparat Polaroid. Apoi, în urmă cu aproximativ 20 de ani, și-a cumpărat primul aparat de fotografiat, un Pentax pe film.

Andreea a fost mereu atrasă de oameni, nu neapărat din punct de vedere portretistic, cât mai ales de poveștile lor. Lucrând în presă, inițial la o redacție economică, a fost mai mult atrasă de partea vizuală a știrilor și în special a reportajelor și mai puțin de conceperea textelor. Ulterior, le-a dezvoltat împreună, pentru a putea spune poveștile clar și autentic. Consideră că într-un proiect documentar emoția de pe chipul unui om este la fel de importantă că mesajul rostit cu sinceritate. A avut marele noroc să lucreze la Evenimentul Zilei cu o echipă de profesioniști și sub îndrumarea lui Marian Ilie, și practic acolo s-a dezvoltat ca fotojurnalist și a descoperit preferința pentru fotografia documentară. Și asta pentru că este cea mai bună modalitate de a spune o poveste în mod profund, fără să fii presat de timp.

Acum, după atâta timp, poate spune că fotografia pentru ea nu este un hobby sau o meserie, este un mod de viață. O include în toate activitățile sale și caută mereu să spună poveștile oamenilor care mișcă ceva în sinele ei și din care crede că avem cu toții ceva de învățat.

Proiectul care i-a testat Andreei toate limitele este cunoscut publicului, foarte mulți identificând-o cu el. Este vo