5 aspecte esențiale în fotografia de portret cu Annie Leibovitz

Annie Leibovitz este o figură foarte importantă în arta fotografiei cu o experiență foarte vastă și o mulțime de sfaturi utile pe care le poți adapta propriului stil, fiind unul dintre cei mai apreciați fotografi din lume.

În anul 1970 a început să lucreze ca fotojurnalist pentru Rolling Stone, în acea perioadă fiind și studentă la San Francisco Art Institute. Zece ani mai târziu a început să lucreze pentru Vanity Fair, dar s-a implicat și în foarte multe alte proiecte, campanii publicitare, având expoziții numeroase în muzee și galerii din lumea întreagă.

Acest articol este creat pe baza cursului publicat pe platforma Masterclass. Mai multe detalii despre viața ei personală poți citi și aici.

Cursul nu este unul obișnuit, care să-ți prezinte un drum precis din A în B, este mai degrabă propria poveste și legătura cu fotografia. Annie recunoaște faptul că nu este deloc un fotograf tehnic și încearcă să păstreze lucrurile cât mai simple cu putință. Faptul că este un fotograf de portret îi oferă posibilitatea de a spune povești, dar în același timp poate folosi concepte, elemente abstracte, poate fi jurnalist, poate crea fără limite, iar fotografia de portret îți oferă această flexibilitate.

1. Cum devii un fotograf bun?

“Your picture depends on what is in it, which has nothing to do with technology. That is the last thing you should worry about.” —Annie Leibovitz

Este genul acela de întrebare cu răspuns evaziv și niciodată complet. Annie explică faptul că un fotograf bun se ”construiește” în timp și începe să înțeleagă în primul rând ce are de făcut, iar acest lucru vine cu practica. Un fotograf este mereu în legătură cu sentimentele pe care le are și intuiția care decurge din acestea.

Annie spune că fotografiile pe care le faci depind de conținut, de ceea ce exprimă, nu au legătură cu tehnologia. Poți avea ceea ce tu consideri a fi cel mai bun echipament, dar nu te va ajuta dacă ”nu poți vedea”. Pentru a înțelege această abilitate de a vedea poate dura și ani, cu siguranță este o chestiune de timp și exercițiu continuu. Este important să fotografiezi cât mai des, fiecare subiect este diferit și îți oferă oportunitatea de a explora.

Exersând și creând tot timpul, instinctul te va ajuta în momentele cheie, atunci când nu ai timp. Cu cât practici mai mult, cu atât vei fi pregătit pentru orice și vei ști exact ce să compui ”in that rectangle” (făcând referire la ceea ce vezi prin aparatul de fotografiat).

Recomandare: să decupăm fotografii din ziare și reviste, să le punem pe un perete la vedere sau într-un jurnal, să le analizăm și să observăm cum ne influențează în timp în munca pe care o facem.

2. Cum creezi concepte

“You have to be prepared— to have an idea of who you are photographing and what they do.” —Annie Leibovitz

Ideea pornește de la subiectul pe care îl fotografiezi, de aceea este foarte importantă conexiunea pe care o creezi cu acesta.

De asemenea, este foarte important să faci research în legătură cu persoana din fața ta. A povestit aici despre o ședință foto avută cu Louise Bourgeois pe care în final a surprins-o spontan, fără regie. Deși venise cu 2 asistenți pentru setarea luminilor și alte elemente de recuzită, a reușit să interecționeze atât de bine cu Louise încât a surprins cadrul ”ideal” prin simplitate, creând conexiunea cu ea și făcând ceea ce a simțit.

Povestește despre această fotografie faptul că a simțit când persoana din fața camerei a fost pregătită. Și mai spune că atunci când fotografiezi oameni în vârstă, ei nu se consideră bătrâni, iar aici a profitat de această naturalețe, de lumina simplă și a suprins această imagine.

Un concept se mai creează și atunci când joci un rol, iar pentru Meryl Streep, să joace un rol a fost mult mai confortabil decât să fie ea însăși. A folosit acea mască albă și s-a simțit cel mai bine așa, pentru ea aceasta a fost zona ei de confort și încredere, Annie chiar spune că aceasta chiar poate fi o metodă pentru a diminua neîncredrea.

Totul depinde de subiectul pe care îl fotografiezi și cât de deschis este pentru a încerca lucruri noi.

Recomandare: să le cerem persoanelor pe care le fotografiem fotografii de când erau mai tinere pentru a observa cum ne va influența acest lucru în timpul ședinței foto.

3. Cea mai “bună” lumină

“I am constantly looking: ‘Where is the light coming from? What does it look like?’” —Annie Leibovitz

Annie începe cu următoarele cuvinte: ”Nimeni nu vrea să audă asta, dar ”it’s just work”. Fotografia este într-adevăr studiul luminii. Mereu mă uit de unde vine lumina. Cum arată?! Încerc apoi să imit lumina naturală. Cel mai des folosesc lumina ambientală și sunt foarte, foarte atentă la acest tip de lumină. Uneori, adăugând alte lumini, poți diminua ceea lumina naturală îți oferă. Este o ”luptă” continuă.”

Așa cum afirma încă de la începutul cursului, nu este un fotograf tehnic, motiv pentru care încearcă să aibă un echipament minimalist și să facă tot ce este mai bun cu limitele pe care le are aparatul foto, iar lumina naturală poate fi echilibrată cu stroboscopul, acesta oferind direcție.

După cum bine știm, cele mai bune momente din zi pentru a avea o lumină bună sunt: prima parte a zilei și apusul. Pentru zilele foarte însorite se pot folosi umbrele și stroboscop.

Lumina din prima parte a zilei este mai bună dacă urmează să ai o ședință mai lungă, poți profita mai mult comparativ cu apusul, care durează foarte puțin.

Recomandare: pentru a înțelege mai bine lumina naturală poți găsi o persoană pe care să o fotografiezi în 3 momente diferite ale zilei: ”Early morning, noon, early evening.” și observă cum și ce anume se schimbă din atmosfera fiecărei fotografii.

4. Studio versus locație

“I’m an observer. I like to be somewhere. I like to see something unfold. I love the light changing. The studio doesn’t give me any of that. I don’t have enough to grab onto. I miss the story- telling aspect.” —Annie Leibovitz

Se descrie ca fiind un observator, iar studioul o îngrădește destul de mult. Îi place să urmărească lumina, contextul în care se află, să creeze atmosferă într-un spațiu în care subiectul se poate simți ”ca acasă”.

Spațiile simple și compoziția: Annie recunoaște faptul că nu s-a simțit niciodată confortabilă ca fotograf de studio, dar atunci când a făcut fotografii în studio s-a folosit de simplitatea acestuia pentru a compune povești din linii simple.

Pur și simplu, peretele și podeaua creează spațiu din linii simple, iar această experiență din studio a învățat-o cum să lucreze, poate mult mai bine, și în afara acestuia. La fel ca în orice alt context, indiferent care este locația, urmărește mereu o compoziție simplă și o poveste pe care o poate transmite.

A face fotografii de portret este un proces complex, oamenii la rândul lor fiind diferiți în multe feluri, iar într-o singură fotografie nu poți surprinde totul, un portret este o parte foarte mică din ceea ce reprezintă persoana din fața ta. Un exemplu este ședința foto cu Gloria Steinem (scriitoare, journalist). Deși initial au plănuit să facă această ședință într-o locație din Central Park, Annie și-a dat seama că fotografiile de acasă, de la masa ei de lucru, înconjurată de tot ce o reprezintă, aceea era cea mai simplă definiție a Gloriei Steinem, acolo era locul ei.

Recomandare: încearcă să fotografiezi o persoană cu un fundal simplu și apoi într-o locație care înseamnă ceva pentru ea, apoi observă rezultatele și felul în care se simte persoana în funcție de context.

5. Lucrează cu subiectul tău

“There’s this idea that it’s the photographer’s job to set the subject at ease. I don’t believe in setting people at ease.” —Annie Leibovitz

Chiar dacă în fiecare fotograf poate sta ascuns și un mic ”terapeut”, nu crede totuși că aceasta este responsabilitatea ei, totul se bazează pe respect și încredere. Legătura care se formează încă de la început și comunicarea naturală îi vor conferi subiectului încredere și va înțelege că nu este ceva sofisticat, ci mai degrabă este o experiență cât se poate de firească.

Când știi că o ședință foto s-a terminat? Annie mărturisește că în primii 10-15 ani nu prea știa când era momentul să încheie ședința, dar cu timpul lucrurile s-au așezat, iar experiența a ajutat-o să înțeleagă timpii potriviți. De exemplu: pentru o ședință one-to-one nu recomandă mai mult de 4 ore. Un fotograf ar trebui să fie pregătit pentru a ști exact ce are de făcut, să caute înainte cât mai multe informații despre subiect. Aici a dat ca exemplu ședința foto pe care a avut-o cu Regina Elisabeta la Palatul Bukingam:

Recomandare: sunt mulți oameni cărora nu le place să fie fotografiați, sunt timizi, inconfortabili, etc. Poți stabili cu un prieten mai timid o ședință foto și să lucrezi ca el ca model pentru a vedea ce poți face în astfel de situații. Descoperă modalități prin care să-i ajuți în această experiență pe cei care sunt reticenți.

“During the years at Rolling Stone, I had a camera with me all the time. You can’t underestimate what it means to be young, to have all that energy, to be obsessed. It was my life.” —Annie Leibovitz

Atunci când hotărăști să devii fotograf este o experiență foarte diferită. Poți fi creativ folosind fotografia, vei observa tot ce este în jurul tău, vei compara și vei adăuga un plus de autenticitate în munca pe care o faci, deși Annie spune că nu simte că a fost la muncă în toți acești ani, a făcut ceea ce a simțit că trebuie să facă. ”I’m never tired of going to work.”

În primul rând, trebuie să înțelegi ceea ce cu adevărat te influențează pe tine până la un anumit punct, în afară de fotografii pe care îi admiri. Ar trebui să te întorci în viața ta și să vezi ce imagine te-a marcat, o imagine personală ca cea a familie lui Annie. Ce a contat pentru tine când ai văzut pentru prima dată acea imagine?

”Uită-te în spate și vezi ceea ce contează cu adevărat pentru tine. Ia mereu cu tine aparatul foto, ai încredere în ceea ce vezi și găsește cea mai bună cale de a transmite o poveste. Nu te lăsa mereu condus de rațiune, fă cât mai multe fotografii, lasă intuiția să te ghideze și analizează mai târziu!” —Annie Leibovitz