Critica în fotografie: autoevaluarea și privitul altor imagini

Postat de: Alexandra Crisbășan Alexandra Crisbășan

critica în fotografie
(c) Mirela Momanu

Fie că ești profesionist sau începător, mereu va fi greu să-ți evaluezi singur fotografiile sau orice alte lucrări creative. E complicat să fii obiectiv. De fapt, nu cred că poți fi obiectiv față de creație, este imposibil. Suntem oameni, făcuți din carne și oase, însă cu experiențe de viață, particularități ale minții și sufletului fundamental diferite. Dacă nici măcar gemenii identici nu sunt la fel în absolut toate aspectele, cum putem avea pretenția să fim de acord asupra unui domeniu care mizează tocmai pe particularitățile fiecărui om?

Păi ideea nu este să fim de acord. Ci doar să învățăm să acceptăm punctele de vedere diferite, pentru că sigur vom învăța ceva din ele, indiferent cât de dure sau absurde sunt. Spre exemplu, să spunem că primești un comentariu răutăcios la o fotografie. Poate fi invidie, poate fi faptul că respectivul s-a săturat să vadă imagini mediocre. Oricare ar fi motivația din spate, ideea nu este să-l lași să te afecteze, ci să te gândești că:

  • Dacă este invidie, înseamnă că imaginea și-a făcut treaba. A transmis ceva atât de puternic, încât cineva pur și simplu n-a putut să tacă, felicitări!
  • Dacă este mediocră, atunci scoate injuriile din context și încearcă să descifrezi ce poate fi deranjant.

Cum faci asta? Mai ales dacă sunt doar injurii și atât? O rețetă nu există, dar există indicii. Despre toate acestea vorbim mai jos.

Fii sincer. De câte ori ai impresia că unui anumit cadru îi lipsește ceva, dar nu-ți poți da seama ce și de câte ori ți s-a întâmplat ca un cadru pe care-l considerai extraordinar să se lovească din exterior de aceeași replică: Ceva îi lipsește…

Atunci când Time-Life a selectat 250 de fotografii pentru albumul foto “The Great Photographers”, au ales 68 de creatori din mii. Acești editori au încercat să definească ce înseamnă o fotografie bună, bazându-se pe 3 factori cruciali.

Critica în fotografie – 3 Caracteristici ale unui fotograf bun

#1 Intenția

Ce pare să fi avut fotograful în minte când a creat imaginea? Sau mai bine spus, denotă fotografia faptul că cel care a realizat-o a căutat ceva anume? Sau doar a apăsat pe buton? Apoi, tot la capitolul intenție vine următoarea întrebare:

Cât de bine și-a expus intenția în imagine? Cât de ușor îi este privitorului să înțeleagă mesajul?

De exemplu: Să spunem că privim un cadru documentar/fotojurnalistic. Întrebarea aici poate fi, a reușit fotograful să facă privitorul să empatizeze cu supraviețuitorii prezenți în imagine?

#2 Tehnica și compoziția

Al doilea factor ține de felul în care îți expui intenția sau viziunea.

Așadar, întrebarea pe care trebuie să ți-o pui este: Demonstrează acest cadru că fotograful înțelege noțiunile de bază ale compoziției, luminii, expunerii, design-ului etc.?

#3 Consistența

Știi cum e atunci când auzi o melodie extraordinară, care nu-ți mai iese din cap (facem abstracție de cele enervante care ne rămân în cap tocmai pentru că sunt enervante, fiincă aceea este o altă discuție)? De fapt, îți place atât de mult acea melodie încât ajungi să cauți artistul și descoperi, cu tristețe, că mai are doar una sau două melodii bune sau chiar niciuna în afară de aceea.

Așa-i și în fotografie, așa-i în tot vastul domeniu al artei. Dacă fotograful respectiv nu creează în mod constant imagini care-ți rămân în minte, ci are doar un “hit” pe care-l știe toată lumea, atunci mai are multe de învățat. Asta nu înseamnă că trebuie să revoluționezi fotografia în fiecare zi. Mai sănătos este să te gândești pe termen lung. Întrebarea potrivită în acest caz ar fi:

Dacă aș lega cele mai bune imagini de anul trecut într-un proiect aș avea suficiente? 

Ce înseamnă suficiente? N-avem un număr exact. Este bine să fie cât mai multe, într-adevăr. Însă, dacă de anul trecut ai doar 5 imagini bune, mizează măcar ca anul acesta să ai 10, apoi 20, 30 și tot așa.

Critica în fotografie – cum să faci fotografii memorabile?

Combinația dintre intenție, tehnică, compoziție și consistență sunt factorii principali care-ți vor determina succesul. Dacă studiezi fotografi consacrați precum: Ansel Adams, Edward Weston, Imogene Cunningham, și Diane Arbus o să vezi acești factori iar și iar.

Întrebarea totuși rămâne: Cum pot eu să ajung acolo?

Sigur ai auzit fraza: Fii propriul tău critic! Sună cam negativist, nu? Ei bine, este exact invers. Dacă vrei să crești și să înveți fotografie, trebuie să ai curajul să accepți față de tine că nu toate fotografiile tale sunt bune (și nici n-ar trebui să fie! Pentru că n-ai mai învăța nimic. Te-ai mulțumi și plafona). Iar asta nu este un lucru rău, fiindcă din toate cadrele tale nereușite, poți păstra, în minte, ce a fost bun și să aplici pentru viitoare fotografii.

Dacă atunci când gătești și arzi mâncarea n-ai cale de întors fiindcă oricine o vede și o gustă își va da seama, n-ar trebui ca în fotografie să te ascunzi după scuze, ci să analizezi ce ai fi putut să faci mai bine, pentru că despre asta este vorba. Despre a schimba mereu, a inova, a nu te mulțumi cu mici victorii.

Ca să faci asta, există o listă de puncte forte și puncte slabe la care poți apela atunci când îți analizezi fotografiile. Nu-i nimic complicat. Trebuie doar să te uiți peste ea și să scrii da sau nu în dreptul fiecărui punct.

Aici nu prea există tonuri de gri, deși mereu ni se spune să nu mai gândim în alb-negru. În creație din păcate, ai două căi: fie o să ai succes, fie nu (dacă succesul vine în timpul vieții sau nu este o variabilă pe care nu o putem controla, dar nu de asta creăm nu? Creăm în primul rând pentru noi. Pentru a scoate la iveală ceva din interior care pur și simplu vrea să se facă văzut și e normal să vrei să poți face asta cât mai bine și mai ușor) Odată ce-ți cunoști punctele slabe, vei ști cum să le transformi în puncte forte.

Critica în fotografie – puncte de urmărit

#1 Intenția

Dacă cineva vede această fotografie, va înțelege ce am avut în minte?

#2 Impactul emoțional

Evocă emoții această imagine? Fie ele pozitive: iubire, fericire, plăcere, pace sau negative: furie, tristețe, neplăcere etc. ?

#3 Centrul de interes

Atunci când îți compui cadrul, înainte să declanșezi, te gândești unde ai vrea să conduci privitorul? Își poate da seama privitorul care este subiectul principal al imaginii? Gândește-te la o carte. Îți dai seama imediat care este/sunt personajul/personajele principale.

#4 Profunzime

Asta ține mai mult de procesare. Oricât de performant ar fi aparatul tău, de cele mai multe ori, pentru ca fotografia să pară desprinsă din realitate (fie că este o realitate fictivă sau nu), aceasta trebuie procesată. Altfel pare plată și fadă și mesajul se pierde, intenția se pierde, centrul de interes la fel, impactul emoțional etc. Drept urmare, întrebarea pe care trebuie să ți-o pui aici este: Dacă nu procesez fotografia va transmite tot ceea ce eu am simțit și văzut când am declanșat? sau – Oare acest tip de procesare pune în avantaj toate celelalte criterii care îmi ajută imaginea?

#5 Contrastul dintre fundal și subiect

Dacă ideea fotografiei nu este aceea ca subiectul să pară că se contopește cu fundalul, atunci trebuie să fii atent și să te gândești și la cromatică. Citește puțin despre teoria culorilor, tipurile de contrast și complementare. O întrebare pe care ți-o poți pune aici ca să-ți dai seama dacă ai nimerit acest punct, este: Există o armonie dintre subiect și mediul în care se află? De obicei aici se rupe legătura cel mai des. Dacă nu există armonie, vei avea senzația că ceva lipsește din imagine.

#6 Stilul propriu

Din punctul meu de vedere acesta este unul dintre cele mai importante puncte. Dacă pe tine ca om nu te confundă de obicei lumea cu altcineva, de ce ai vrea ca fotografiile tale să semene cu ale altcuiva? Să se piardă printre miliardele de imagini? Nu fac tot parte din tine?

Ansel Adams e cunoscut pentru profunzimea imagini (fizic vorbind) și faptul că majoritatea planurilor sunt foarte sharp. Jim Zuckerman este cunoscut pentru culorile vibrante și compozițiile simple cu subiecți în cadre proprii, naturale. Sally Mann este cunoscută pentru modul exhibiționist și onest în care a surprins copilăria. Boogie este cunoscut pentru cadrele sale inconfortabile, Nan Goldin la fel și nu numai. Toți fotografii sau artiștii pe care îi admiri au cel puțin un lucru care-i diferențiază de toți ceilalți. Ceva al lor, aproape intim, ca și cum și-au rupt o bucățică din spirit și au răspândit-o în creație.

Henri Cartier-Bresson obișnuia să spună: “Nu există nimic pe lumea asta care să nu aibă un moment decisiv.”

Gândește-te și întreabă-te, ce face ca fotografiile tale să fie diferite? Dacă ai în față 10 imagini, fără nume, o să-și dea cineva seama care este a ta?

#7 Focusul selectiv

Alegi prin ceea ce lași în clar unde să privească cel care se uită la imagine? Uneori merge ca tot ce-i în cadru să fie sharp, alteori nu.

#8 Compoziția

Câte reguli cunoști? Pe câte le aplici, pe câte știi să le încalci eficient? Atenție să nu te tot repeți. Caută mereu să inovezi.

Citește articolul nostru despre regulile de compoziție, aici.

#9 Expunere

Fotografiezi mereu pe auto? Asculți cu sfințenie ce spune camera ta foto? Poți vedea detaliile în umbră? Mai folosești și alte accesorii care să te ajute? Te joci cu timpii? Te lași și să fii surprins de experimente? Sau cel mai bine spus, dacă expunerea ar fi fost alta, ar fi fost fotografia mai bună?

#10 Povestea

Există viață în fotografia ta? Nu mă refer doar la a avea ființe, unele cadre sunt extraordinare fără un factor uman sau animal. Întrebarea este dacă fotografia ta poate fi o filă de poveste, dacă merge mai departe de ceea ce este vizibil, dacă are un nucleu ascuns pe care poți să-l simți, nu să-l vezi. Dacă are un trecut ce poate fi închipuit și un viitor posibil. Atâta timp cât imaginile tale nu spun o poveste, n-are nimeni de ce să le ofere o a doua șansă. O fotografie bună te face să vrei să o vezi pe repeat, așa cum asculți melodia aia care ți-a rămas în cap sau cum le arăți prietenilor tăi filmele tale preferate.

Critica în fotografie – Cum să te folosești de lista asta pentru autoevaluare și privitul altor imagini?

Scrie da sau un semn care să reprezinte bifarea punctelor pe care le nimerești și nu sau un semn care să reprezinte nerespectarea punctelor, pentru cele pe care nu le nimerești.

Apoi, te poți concentra pe lucrurile pe care nu le stăpânești, în așa fel încât să ajungi unde-ți dorești.

Acestea nu sunt litere de lege. Mereu vor exista excepții, însă aceste puncte de autocritică sunt suficient de generale încât să-ți permită să știi încotro trebuie să mergi, indiferent de genul foto abordat, aparatură, cunoștințe etc.

Tot în baza acestei liste, poți crea alta care să reprezinte idealurile tale. Să vezi exact unde îți dorești să ajungi și apoi să compari cu unde te afli acum.

În acest fel nu vor mai exista speculații cu privire la critică, rea voință sau faptul să tindem să fim emoționali față de creațiile noastre. Ceea ce este de înțeles, din moment ce noi le-am conceput, însă, oricât de buni am fi, trebuie să înțelegem că ideea nu este să ajungem să fim mulțumiți de ceea ce creăm, ci doar să ne axăm pe a deveni mai buni și, cel mai important să ne simțim bine atunci când creăm, să contribuie cumva actul creației la cine suntem.

În timp, dacă te folosești de aceste criterii, atunci când vei privi o imagine, îți vei da seama imediat ce îi lipsește, îți întră în reflex, ca orice obișnuință.

Fotografiile din articol au fost făcute de: Mirela Momanu, Brett Walker, Anca Cernoschi, Rafael IanoșCristina Țintă și Alexandra Crisbășan.




test - array(0) { }

Lasă un comentariu

Adresa de E-mail nu va fi publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Top