Primavara cu Olympus PEN E-PM2

Alaturi de flori si martisoare, primele zile de primavara au adus alaturi de ele o saptamana cu Olympus PEN E-PM2, multumita celor de la F64. Acesta nu a venit singur, ci alaturi de obiectivul de kit Olympus 14-42 f/3.5-5.6, o geanta Matin M-9848 Vintage si o curea Matin M-7604. Ce am facut cu toate acestea? Haideti sa aflam in urmatoarele randuri impreuna.
Pe langa testarea functiilor aparatului si a impresiilor despre cum se comporta zi de zi „in lumea reala” am vrut sa imi demonstrez ca se pot face fotografii reusite chiar si cu un aparat considerat „pentru incepatori” si sa imi pot sustine afirmatiile precum „nu aparatul face fotografia ci utilizatorul”. Asadar in randurile urmatoare nu voi deschide discutii despre megapixeli, dimensiunea senzorului si cat de sharp este obiectivul. De asemenea toate fotografiile sunt supuse tuturor tratamentelor de post procesare pe care le aplic in mod normal si care am crezut de cuviinta ca fiind potrivite. Sunt sigur ca sunt suficiente teste si recenzii facute pe internet in medii controlate din care sa va puteti extrage toti acesti parametrii mai bine si mai exact. Ceea ce as vrea sa va pot spune in urmatoarele randuri este ce inseamna sa utilizezi acest aparat si nu sa il masori.
Primele impresii nu s-au lasat asteptate: am desfacut cutiile, am montat obiectivul pe aparat, i-am introdus un card, acumulatorul si i-am inlocuit cureaua furnizata de catre producator cu cea noua de piele. Apoi am pornit aparatul, am deblocat obiectivul (vom ajunge si acolo) si am inceput sa cercetez cu frenezie prin meniuri. Pana acum butoanele se dovedesc a fi usor de apasat, rotita principala se misca si ea ok iar navigarea este suficient de intuitiva incat sa gasesc functiile principale. Descopar chiar ca functiile butoanelor de pe spate pot fi inlocuite cu unele folosite mai des de catre mine: ISO, balans de alb si selectarea punctului de focus. Meniul mai ofera si alte optiuni, dar acestea mi s-au parut mai utile.
Fiind destul de familiarizat cu comenzile, am pornit la drum. O saptamana a calatorit peste tot cu mine si l-am scos ori de cate ori observam ceva care merita interesul. Prima oprire a fost in una dintre cafenelele Bucurestiului unde am avut ocazia sa testez valorile ISO mari. Am ales ISO 3200, am declansat si apoi am verificat imagina pe LCD-ul de 3 inchi. Rezultatul nu pot spune ca m-a impresionat. Este o imagine utilizabila, dar cu siguranta nu poate fi comparata cu Canon 1D X sau Nikon D4. Ar fi naiv din partea noastra sa credem ca diferenta de pret intre micutul Olympus si 2 aparate profesionale nu are un cuvant de spus.

EXIF: f/5.6, 1/13, ISO 3200, 36mm

Aici s-a facut simtita lipsa oglinzii: autofocusul este usor greoi atunci cand nu este asistat de lumina dedicata. Recomand sa o lasati activata tot timpul.
Asadar ce-i de facut? Lumina putina, un obiectiv cu diafragma maxima de f/5.6 si nu vreau sa cresc ISO prea mult. Aici e momentul in care devenim creativi: m-am uitat putin in jur, am scazut ISO si voila!

EXIF: f/5.6, 1/30, ISO 400, 42mm

Ok, nu este chiar o capodopera, dar este cat de cat interesanta. Iar pentru cei interesati, se poate observa putin zgomot de imagine in umbre.
Doua zile mai tarziu, drumul m-a purtat pe Calea Floreasca si m-a adus pe malul lacului la momentul oportun:

EXIF: f/5.6, 1/400, ISO 400, 14mm

Am subexpus -0.3 EV, am incadrat si am apasat pe buton. Dupa o scurta verificare a histogramei prin care am confirmat setarile alese, am mai inregistrat cateva cadre pe card si apoi mi-am continuat drumul. Totul a durat mai putin de 2 minute si am ramas cu un cadru pe care nu cred ca l-as fi putut surprinde cu telefonul la fel de bine.
Dupa 2 zile eram deja familiarizat cu aparatul. Comenzile le puteam gasi usor dimensiunea redusa inseamna ca il puteam lua cu mine oriunde si oricand. Aici este momentul in care trebuie sa recunosc ajutorul accesoriilor. Geanta Matin este suficient de incapatoare pentru aparat plus un alt eventual obiectiv, iar calitatea pare ireprosabila. Pielea este bine tratata, nu a dat semne ca ar putea fi zgariata foarte usor iar catarama de metal a curelei completeaza placut imaginea acesteia. Este, de ce sa nu recunoastem, o geanta pentru cei care doresc sa isi poarte aparatul cu stil, iar reusita acestei propuneri facuta de Matin a fost confirmata de un numar de aprecieri pe care le-am primit la adresa gentii. Singurul meu regret este ca nu poate gazdui aparatul personal.
In aceeasi categorie se incadreaza si cureaua M-7604. Pielea este placuta la atingere iar pachetul vine cu micile catarame de fixare atat in alb cat si in negru. In acest fel se pot acoperi mai multe gusturi si preferinte.
Cum primavara incepuse deja sa se instaleze, in weekend mi-am propus o plimbare prin Gradina Botanica. Primul cadru care mi-a atras atentia a fost acesta:

EXIF: f/8, 1/60, ISO 250 (ales de AUTO-ISO), 22mm

A fost si prima imagine care a avut parte de un tratament de post-procesare mai serios. Deoarece imi place sa fotografiez adesea in conditii extreme din punct de vedere al luminii, cadrul de mai sus a fost o adevarata provocare pentru micutul PEN (si ar fi pentru orice aparat). Am ales sa subexpun puternic (-2 EV) pentru a scoate in evidenta lumina puternica dintre copaci, dar in acelasi timp am vrut sa vad cat de bine va pastra detaliile in umbra. Aici am descoperit si primele avantaje si dezavantaje ale aparatului: desi am expus pentru zona mai luminata, aparatul a pastrat suficiente detalii in copaci pentru a fi vizibile. Ba chiar am ales sa intunec in post productie imaginea pentru a nu distrage atentia.
Un alt avantaj a fost functia AUTO-ISO.  Dupa primele fotografii vizualizate acasa, am hotarat ca pot folosi linistit un ISO maxim de 1600, asadar am setat in meniu acest lucru si am „uitat” de el dupa aceea. Foarte util atunci cand esti concentrat asupra subiectului si nu vrei sa iti bati capul cu setarile.
Primele minusuri si-au facut aici aparitia in acelasi cadru si majoritatea s-au concentrat in jurul LCD-ului. Un fapt pe care inca nici un producator de touchscreen nu a reusit sa il rezolve este vizibilitatea sub soare puternic, iar Olympus nu pare a fi o exceptie. Incadrarea in aceste conditii este aproape imposibila iar consultarea rezultatului obtinut nu se poate face decat folosind histograma. Desi fotografia vazuta pe spatele LCD-ului mi-a confirmat ca am subexpus suficient incat sa extompez detaliile din zonele intunecate, nu mica mi-a fost surprinderea acasa atunci cand am vazut ca nu este de loc asa.
Dar sa vedem si plusurile acestui pachet. Pe langa cel pe care l-am subliniat deja, dimensiunea, E-PM2 a reusit sa ma surprinda placut cu unele aspecte. Primul ar fi faptul ca in modul „Digital ESP metering” sau pe limba noastra, modul matricial de masurare a luminii, aparatul a reusit sa expuna corect in majoritatea cazurilor cu compensarea expunerii la 0. Pentru segmentul cumparatorilor carora se adreseaza acest tip de aparat, este un fapt care mi se pare foarte important.
Tocmai datorita acestui „public-tinta” am fost curios sa vad cum se comporta aparatul in modul auto, sau cum l-a denumit Olympus, iAUTO („i” se pare ca provine de la „inteligent”). Si nu numai, am incercat si scenele predefinite de inginerii companiei japoneze. Am fost din nou placut surprins cand am constatat ca setarile pe care le alege aparatul sunt potrivite situatiei descrise. De exemplu scena „de portret” va alege o diafragma mai deschisa si va satura mai mult pe canalul rosu, iar scena de „peisaj de noapte” va tinde spre un timp de expunere mai lung si va supraexpune usor pentru a pastra detaliile in zonele mai intunecate ale imaginii. Din pacate toate aceste scenarii vor salva fotografiile doar in format .jpeg si nu RAW. Aici este iar evidentiat faptul ca se tinteste un public mai putin preocupat de latura tehnica a fotografiei.
Concluzii
Per total pot spune ca micutul PEN m-a surprins placut. La inceput l-am incadrat ca fiind exclusiv dedicat persoanelor care for fotografii mai bune in vacanta fara sa fie interesati de aspectele tehnice, deci un aparat “de auto” fara prea multa flexibilitate sau posibilitate de personalizare. Am descoperit insa ca pe langa un mod auto destul de inteligent aparatul ofera si optiuni suficiente pentru un utilizator mai avansat iar calitatea nu se lasa asteptata. Pe scurt testul s-ar traduce cam asa:

Plusuri:

• Mod iAUTO si scene predefinite bune.
• Calitate a imaginii buna chiar si la ISO 1600, cu fisiere RAW care ofera suficienta informatie pentru majoritatea utilizatorilor.
• Aparatul expune corect fara interventie din partea utilizatorului.
• Mic si usor de transportat (obiectivul ofera un buton de tip „switch” care permite strangerea la dimensiuni compacte, pentru transport).

Minusuri:

• Ecranul: in lumina puternica este aproape imposibil de folosit.
• Ergonomia: este prea dedicat modului auto. Pentru cei care vor putin mai multa flexibilitate este greu de folosit cu o singura mana, in ciuda dimensiunilor reduse.
• Lipsa unui vizor: personal nu sunt de acord cu strategia Olympus de a oferi contra cost un vizor. Acesta ar trebui inclus in pachet.
• Autofocusul: inca nu este punctul forte al acestor aparate fara oglinda. Nu pot spune ca este un minus major, dar aici un DSLR ar avea un cuvant de spus.

Cat despre accesorii, atat geanta cat si cureaua m-au lasat cu o impresie placuta. Matin incearca sa ofere si alternative pentru o piata mai pretentioasa care urmareste nu doar functionalitatea cat si un aspect placut cu „pretentii de premium”. Nu pot decat sa apreciez aceasta intentie si sa sper ca vor continua cu aceasta tendinta.
Pe final va las cu cateva imagini. Prima dintre ele este un autoportret prin care am incercat sa exemplific cat de portabil este acest kit. In continuare va urez o primavara placuta si lumina buna!