Aconcagua – Santinele de Piatra (6962). U Tough enough?

Abia ne-am intors din expeditia andina “Aconcagua 2013”. Subsemnatul, Tudor Georgescu impreuna cu Marius Ioana am incercat la sfarsitul lunii ianuarie escaladarea celui mai inalt varf din Cele doua Americi, Aconcagua (6962 m). Ni s-a alaturat si prietenul Costin Miu pe ultima suta de metri.  Expeditia a fost posibila cu sprijinul partial al unor sponsori binevoitori, partial de noi. Partea tehnica a fost asigurata de prietenii de la F64 Studio, carora le multumim pentru aparatele foto cu care ne-au inzestrat. Olympus UTough s-a dovedit un partener de nadejde in cele mai extreme conditii meteo pe care le-am prins in viata mea pe munte. De asemenea, desi nu este un aparat rezistent la zdruncinaturi sau temeperaturi joase, Olympus-ul SP-620 J…. s-a comportat si el binisor in anumite limite.
In aceasta expeditie am incercat atingerea varfului pe ruta clasica, urcata prima oara de catre ghidul Matthias Zurbriggen in 1897, in expeditia condusa de alpinistul britanic Edward Fitzgerald. Ruta nu a presupus dificultati tehnice deosebite, dar altitudinea Varfului Aconcagua si situarea lui in apropierea Ecuatorului solicita organismul uman in aceleasi conditii ca optmiarii himalayani. Presiunea atmosferica foarte scazuta si schimbarea foarte rapida si imprevizibila a vremii l-au transformat  intr-o piatra de incercare pentru noi.

Desi am ajuns in plin sezon de vara intreaga expeditie s-a desfasurat intr-o iarna continua.  Au fost doua saptamani foarte intense, cateva momente grele totul condimentat de cateva elemente surpriza.  La Nido de Condores (5600 m) timp de o saptamana am vazut o intreaga desfasurare de forte din partea acestei extraordinare Santinele de Piatra. In temperaturi de minus 20 pana la minus 35 de grade Celcius, in viscol, pe ceata sau pe cer senin ne-am testat rabdarea si rezistenta acolo sus. Nu am reusit atingerea varfului din cauza conditiilor meteo care se inrautateau pe zi ce trecea, dar am facut tot ceea ce a tinut de noi in conditiile meteo si de siguranta de la fata locului.

Este un extraordinar joc al asteptarii cand incerci sa escaladezi un varf atat de inalt. Este ca un joc serios, o asteptare cat lumea intreaga, o fereastra in vreme doar sa se deschida pentru un atac final asupra varfului. Rabdare este cuvantul de ordine; completat doar de relaxare si de o atitudine constructiva si o atentie la tot ce te inconjoara peste limita celorlalti. Si cu tot ce se intampla acolo nu trebuie scapat din vedere scopul. Varful si toata lunga coborare de pe el. Nu iti poti risipi energia la aproape 6000 de metri cu lucruri de prisos. Esentialul trebuie sa primeze. Energia trebuie conservata la maxim.
Cu Olympus UTough m-am simit in siguranta la gandul ca daca voi mai sta acolo inca o saptamana sau doua voi avea cu ce face poze. Aparatul robust nu avea nicio problema sa fie lasat in umezeala, zapada sau frig. Echipat cu inca doua randuri de acumulatori incarcati la maxim care nu paraseau buzunarul interior al polarului meu de corp era sigur ca pot filma sau fotografia linistit in acele conditii.

Au fost in jurul nostru zeci de echipe care au coborat din cauza vremii. Au murit cinci oameni in cateva zile si au fost mai multe actiuni de salvare din taberele superioare sau chiar din zona varfului. O decizie bazata pe premise false sau pur si simplu o decizie proasta ne putea dauna fizic sau psihic foarte tare in acele conditii.
Din aceste puncte de vedere UTough-ul nu face rabat de la nimic.  Este un aparat robust si foarte rezistent care a reusit sa imortalizeze prin filmulete atmosfera care ne inconjura in acel mediu extrem. Functioneaza optim la minus 12 grade, dar s-a comportat minunat si la minus 30 de grade pentru perioade scurte de timp. Cu siguranta expus mai mult timp in viscol si temperature atat de scazute, nu cred ca rezista o ora. Dar dimensiunile reduse il fac foarte usor de manevrat mai ales cand alegi sa filmezi un minut (ceea ce este mai mult decat suficient acolo) sau sa faci cateva poze si apoi sa-l indesi repede intr-un buzunar interior la caldura.

O rutina zilnica de a topi zapada pentru apa si ceai si mancare. Si eu si Marius ne degradam fizic de la zi la zi. Se vede pe poze si pe filmulete cum fata ni se tumefia, cum ochii ne scaparau de la frig, vant si zapada. E greu sa stai la altitudinea aceea in acele conditii meteo. Ma asteptam la ceva zapada (colegii mei nu), dar nu iarna care a fost. Probabil ca si asta a contat pe undeva la nivel psihic. Ma tin bocancii? Ma tine pufoaica? Ma tine sacul pe frigurile astea? Ma intorc cu fotografii si filme? Am baterii la aparatul foto? Bineinteles ca da! Am avut o atitudine foarte pozitiva cand ma gandeam la ce echipament am. Am avut incredere deplina in echipament. Am avut incredere mare in mine, cu o experienta de iarna de 15 ani in muntii nostri si in Alpi. Asta a contat mult pe talerele balantei Iernii care se petrecea acolo.

Am avut cu mine de-a lungul timpului in ture si expeditii de iarna tot felul de aparate foto, de la cele cu baterii pe care le lipeam de piept cu scotch sau leucoplast ca sa stea la cald, pana la cele cu acumulatori incorporate.  SP-620 J-ul nu este potrivit pentru asa expeditite. Nu ii sta capacul de protectie, zoom-ul ingheata si aparatul nu se mai deschide la temperaturi imediat zub minus grade Celsius, este destul de voluminos de pus pe un trepied usor in conditii de vant si, nu in ultimul rand,  acumulatorii (cei patru AA) mor la temperaturi extreme dupa cateva poze, oricat de buni ar fi. Eu am folosit pentru aparatul Olympus SP-620 J acumulatorii “eneloop” de la producatorul SANYO, garantati ca unii dintre cei mai buni de pe piata. Totusi, SP-620 J-ul a fost foarte util la poalele muntelui, chiar si in tabara de baza, Plaza de Mulas (4300 m) si  cand am facut cateva filmulete in cort.  Nu este un aparat pentru conditii extreme in niciun caz, dar e destul de compact si de usor pentru calatorii usoare. Atata doar sa ai inca un rand de patru acumulatori dupa tine.

Olympus UTough este insa un supravietuitor. A fost un aparat care nu m-a dezamagit deloc. Cred totusi ca data viitoare am sa mai iau un accumulator in plus pentru o autonomie si mai mare.
Ca experienta pot spune cu mana pe inima ca am atins si am trecut peste niste limite proprii. Atat mentale, cat si fizice – poate mai ales fizice – momente in care atitudinea cu care abordezi situatiile date sau neprevazute face totul. Atitudinea acolo sus alaturi de o gandire lucida si rapida, decizii pe termen lung si pentru siguranta echipei – cam astea cred ca sunt cele mai bune ingrediente pentru o experienta din care sa apuci sa povestesi ceva fain. Mai departe, varful… ramane in continuare un vis. La anul cu siguranta voi ajunge iarasi pe aceasta piramida a Americii de Sud. Sper doar sa fi invatat ceva din experienta anterioara.

Mai jos va invit, impreuna cu F64 Studio, sa urmariti o galerie foto si o serie de scurte filmulete needitate realizate cu aparatul Olympus UTough impreuna cu alte cateva aprecieri critice la adresa acestui model rezistent in conditii extreme:

Catarii agentiilor carand bagajele expeditiilor la vale, dinspre Confluencia (3200 m) spre Horcones si Puente del Inca. Un catar putea cara pana la 60 de kilograme si strabatea distanta de aproape 40 de km dintre Puente del Inca si tabara de baza Plaza de Mulas (4300 m) pe ruta normala in aproximativ 5 ore. Filmulet realizat cu aparatul Olympus UTough. Rezistent la vantul cu fine particule de praf si nisip, UTough filmeaza pe modul Sport in conditii excelente.

Un desert imens, 35 de km pe o vale partial seaca, cu vanturi uscate care ridica nori de praf. Soarele ne pocnea in cap si era o temperatura de aproape 40 de grade Celsius. Altitudinea aproximativa 3800 m. Aparatul UTough folosit aici sta foarte bine pe trepiedul usor.

Fenomenul Viento Blanco la Nido de Condores (5600 m). Vanturi puternice care spulbera zapada de la altitudine si vine odata cu scaderea dramatica a temperaturii. Filmat cu Olympus UTough via F64 Studio.

Punerea cortului la Nido de Condores (5600 m) a reprezentat o provocare datorita altitudinii si viscolului. Se pare ca Ulympus-ul Utough si-a facut iarasi datoria fiind la inaltime pe vremea asta.