"DACIA 50 Autoturismul" – Albert Vrăbiuță – Precomandă carte foto

Dorim să clarificăm un lucru de la bun început: Dacia nu este doar „un lucru”. Dacia, autoturismul, este o Ea cu mai multe povești, cu forme de viață, pe care le prezentăm, așa cum au apărut și respiră ele, în acest proiect vizual, DACIA 50, pe care îl vom derula pe parcursul mai multor volume – capitol.

Dacia, automobilul Dacia, și-a început existența pe patru roți în România anului 1968. Pe 20 August 1968, avea să înceapă producția primului model Dacia. Suntem în anul 2018, putem spune că am trăit deja 50 de ani de drumuri și intersecții împreună.

Prin proiectul DACIA 50 ne dorim să explorăm vizual viața Daciei, așa cum a apărut și s-a amestecat cu viața oamenilor, cu natura, spațiul fizic și cel al memoriei. La începutul acestui demers, semnele indicau o compoziție vizuală sub forma unui „Concert de Dacia” însă, după constituirea comunității „Dacia  auto-turismul copilăriei”, cred că putem deja vorbi despre o construcție mai degrabă simfonică.

Albert, omul din spatele camerei foto, este cel care mers pe urma Daciei în trafic, a Daciei de pe trotuarele Bucureștiului, iar în această carte vei putea vedea și mașina conectată la spațiul urban, dar și urmele lăsate de ea pe harta orașului. Albert s-a apropiat și mai mult de Dacia căutând vizual și semnele lăsate de oameni și de natură pe și în interiorul ei fizic, dar și semnele lăsate de Ea, mașina, în viața celor cu care a copilărit. Dacia, cea produsă începând din 1968 și până la finalul secolului trecut, atâta timp cât este pe stradă, ruginită sau restaurată de „căpoși perfecți”, în circulație sau chiar îndelung uitată pe un trotuar, într-o parcare, sau povestită în fotografii și amintiri, ea există.

În prima parte a proiectului DACIA 50, Volumul 1, Albert ne propune să explorăm și să vizualizăm relația dintre mașina staționată, oameni, spațiul urban și natură. Mașina Dacia a rămas, vei vedea în paginile următoare, fie chiar și îndelung staționată, ancorată în harta orașului. Vei descoperi și urmări vizual viața acestor mașini parcate temporar sau pe termen lung pe diferite străzi ale Bucureștiului, fotografiate de Albert în perioada 2016-2017.

Proiectul vizual conține coordonatele GPS ale fiecărei fotografii astfel, poți urmări existența acestor mașini și schimbările produse în aceste spații urbane comparând imaginile preluate de Google în anul 2014, acolo unde există, cu cele descoperite de Albert în anii 2016, 2017 și, de ce nu, prin observație directă, parcurgând din nou aceste străzi ale orașului București cu volumul de fotografii DACIA 50 în mână.

În București, locul pe a cărui hartă se așează și fotografiile mașinilor prezentate în proiect, Dacia și-a negociat propriile spații, încadrându-se aproape organic în peisajul urban, camuflându-se, transformându-și carcasa în timp datorită reacțiilor naturii și ale oamenilor la prezența corpului ei stradal. Pe dinăuntru, mașina pare că aproape și-a ținut respirația. Interiorul Daciei ultimelor decenii ale secolului trecut, pare, văzut prin geamul ca o vitrină de pe trotuar, un fel de muzeul al mecanicii și al obiectelor care marchează relația dintre posesor și ea, autoturismul cu care circula. Dacia îndelung staționată pe străzile orașului nu are aerul unui lucru de care ne-am debarasat definitiv, ea pare mai degrabă un „obiect însuflețit” care interacționează cu contextul în care este plasat fizic și simbolic.

În jurul Daciei sunt oamenii și lor le dăm aici cuvântul, pe mai multe voci.

1. Despre cum se alintă o Dacie

„Dacia, draga de ea (Mia)
Aleasa inimii (Alin)
Adrenalină cu miros de benzină (George)
Bijuteria mea, mașina mea de suflet (Bruno)
Franțuzita (Dan)
Săgeată roșie (Romeo)
Vișinica, mica mea bijuterie (Adrian)
Gălbioara mea (Ionuț)
Dăciuța mea (Romeo)
Mașina vieții (Mircea)
Pasiune pură (Andrei)”

2. Despre cum trece timpul peste o Dacie

„Bătrân automobil
O roșioară am avut și eu (Dan Liviu)
Singură și tristă (Ionuț)
Trec zilnic pe lângă această mașină (student)
Așa au dispărut, de gândești că nu au fost niciodată (Mircea)
Vai de ea, o papă rugina! (Radu)
 Atunci când a trebuit să o vând, înainte de ajungerea ei în rai, am plâns la propriu!(Liliana)
Cu cât sunt mai puține cu atât valoarea lor va crește și vor fi mai căutate și mai îngrijite (Mihai)
Aș vrea ca într-o bună zi … s-o restaurez  (Ionuț) ”

3. Despre rostul Daciei în familie

“Una dintre cele mai plăcute amintiri legate de copilăria mea este sosirea în garaj a unei Dacii 1300, nou-nouțe, de culoare roșie! (…) Îmi amintesc și acum mirosul acela pe care nu l-am mai regăsit la alte mașini noi, de fabricație străină (…) iar dacă spun și anul livrării, 1978, înțelegeți ce eveniment deosebit era cumpărarea unei mașini, nu doar pentru un copil, ci și pentru întreaga familie și pentru cunoscuții care puteau profita de un autovehicul, în caz de nevoie. (Florentin)*
Eram tineri și Ne era drag să avem mașina noastră (Costel)
Înainte era ceva să ai propria mașină. Acum înseamnă doar un obiect care te duce din punctul A în punctul B (Vasile)
Tata a avut o Dacie, unchiul a avut o Dacie, vecinii au avut. Ne-a lăsat la deal. Mi-a fost rău în ea de la mirosul de benzină, ne-am rotit pe drumul înghețat, cu porcul tăiat de bunicul, prins sus ea. Ne-a suportat, plimbat și a fost alături în atâtea drumuri ale copilăriei. (Andreea)
Turul Europei în anii 1990. A fost o călătorie fabuloasă, în care am descoperit ca există lume și dincolo de granițele comuniste. (…) noi dormeam în mașină, în bătrâna Dacie. (…)
Aveam la noi șampanie Zarea și icre negre de morun luate de la ruși. Dormeam pe scaunele moi și incomode ale Daciei, dar lumea era a noastră.Si, dacă te întrebai, în Dacie, prin ’82, te-am făcut și pe tine. Cu drag,Tata (Costin)**
Acum vreo doi ani (2015) …am pornit în căutarea Daciei noastre…
Am cumpărat o Dacia care a aparținut unor bătrânei de nouă, care au avut mare grijă de ea, ținând-o mai mult în garaj, având în bord doar 35000 de km… A devenit mașina mirilor, la nunta noastră. Mașina mea de suflet.” (Bruno)

La realizarea acestui material am utilizat sub formă de citat fragmente din postările și comentariile membrilor comunității „Dacia  auto-turismul copilăriei”. Am utilizat sub formă de citat informații publicate pe această comunitate și preluate din următoarele articole:
„Zece amintiri pline de zâmbete, lacrimi și nostalgie petrecute la bordul bătrânei Dacii”: http://bit.ly/2DuE5xs (https://www.4tuning.ro)
„Dacia, mașina care te făcea… cineva!”:http://bit.ly/2DeBHqv (Florentin Deac, 2013)
„Fascinaţie: Dacia 1300 Spuderka – Cum am crescut” http://bit.ly/2DG5dXi  (Radu Guramulta, 2015)
*„Dacia, mașina care te făcea… cineva!”, Florentin Deac
**„Zece amintiri pline de zâmbete, lacrimi și nostalgie petrecute la bordul bătrânei Dacii”, editorial, 4tuning.ro
(text de Cristina Irian, extras din prezentarea draftului cartii)

Ne puteți susține alegând una sau mai multe opțiuni din lista prezenta pe pagina de precomanda: http://vrabiuta.ro/dacia-50/