Sebastian Jacobitz, despre minerii de pe Muntele Ijen
F64- 10minutes read
Sebastian Jacobitz este un fotograf din Berlin ce se concentrează pe genurile documentar și stradă. În prezent are propriul său blog de fotografie, numit Streetbounty, unde postează ceea ce creează, dar pune și resurse importante și utile pentru pasionați.
În ultimii ani majoritatea activității și-a dedicat-o fotografiei, pentru a învăța din greșeli și a-i ajuta și pe alții să practice fotografia de stradă într-un mod cât mai simplu.
Însă fotografia de stradă nu este singurul gen foto pe care îl practică, după cum am mai menționat. Ușor, ușor Sebastian s-a îndreptat și spre documentar și fotojurnalism, pentru a găsi și a spune mai departe povești fascinante. Povești pe care prin fotografia de stradă nu le-ai putea exemplifica atât de amplu.
Pe blogul lui mai poți găsi și articole despre istoria fotojurnalismului, despre numele mari din domeniu și ceea ce ei considera ca fiind important de luat în considerare atunci când fotografiezi.
Deși fotografia nu este doar despre echipament, nu este nici doar despre poveste, ci despre o îmbinare armonioasă dintre cele 2. Din acest motiv, pe Streetbounty vei mai găsi ghiduri de folosire a echipamentului, ideea, în mare a blogului lui Sebastian fiind similară cu cea a Blogului F64, adică, aceea de a uni, a educa și a împărtășii viziuni, experiențe și opinii cu comunitatea foto.
Acestea fiind spuse, hai să aflăm cu ce poveste vine Sebastian în vizită, mai jos (PS: la final se poate citi versiunea în limba engleză).
Proiectul despre minerii de pe Muntele Ijen
Salutări din Berlin, prieteni fotografi din România, anul acesta am avut oportunitatea de a observa unul dintre cele mai periculoase joburi din lume, pentru ca mai apoi să împărtășesc pe blogul meu povestea.
Este vorba despre minele de sulfur și munca asiduă și pe care minerii trebuie să o practice în fiecare zi. Practic, cară mai mult de 70kg zilnic în spate spre marginea craterului. Fac acest drum, care mie, fără pic de greutate în spate mi-a luat 45 de minute, de maxim 4 ori pe zi. Așadar, fiecare drum nu este numai obositor, ci și extrem de periculos. Potecile nu sunt deloc sigure, sunt foarte inguste, permițând numai unei persoane să treacă, în majoritatea cazurilor.
Pe lângă riscul de a cădea sau a aluneca pe potecile înguste ale craterului, minerii se luptă constant cu fumul de sulfur, care nu numai că îți arde ochii, dar este și foarte toxic pentru tractul respirator.
Deși am avut mască de gaze, pe care mi-a oferit-o ghidul, nu este deloc confortabil să stai în tot acel fum, mai ales pentru că vântul se tot schimbă și nu poți prezice care ar fi locul cu cel mai puțin volum de fum.
Muntele Ijen este un vulcan complex, iar minatul de suflur se petrece în centrul craterului. Drumul până la craterul vulcanului este de cam o oră și chiar dacă nu este un timp foarte lung, pantele sunt foarte înalte făcându-te să obosești repede. Să mergi în jos pe crater durează cam jumătate de oră, iar de acolo am putut să observ cum se minează în detaliu.
Este adevărat că ghidul meu nu prea a fost încântat de decizia mea de a mă apropia și a sta ceva timp în fum, însă altfel nu aș fi reușit să surprind fotografiile. Rar primești oportunitatea de a surprinde așa ceva.
Din punct de vedere fotografic, mi-am făcut câteva griji cu privire la aparat. Am folosit un Fujifilm X100F și mă întrebam cum o să facă față condițiilor, însă cred că design-ul acestui mirrorless ajută destul de mult atunci când stai în fum și praf. M-am bucurat în schimb că n-am avut nevoie de mult echipament. Micul mirrorless și-a făcut treaba, scutindu-mă de a fi nevoit să tot schimb obiective și recomand oricărui fotograf care umblă sau călătorește mult, să investească într-o trusă mică și versatilă. Pe lângă comoditate și mobilitate, având mai puțin echipament, de dimensiuni mai reduse și riscurile de a strica sau pierde ceva scad.
Pentru truriști Muntele Ijen este foarte popular pentru focul albastru care poate fi văzut noaptea, însă acesta este fascinant și în timpul zilei. Panorama de-a lungul lacului este unică, iar peisajul îți taie respirația.
PS: Sulfurul de pe Muntele Ijen îl găsim în foarte multe produse farmaceutice, culori și pesticide.
Un articol de Sebastian Jacobitz, descoperă-i blogul chiar aici!
English version below
The Sulfur Miners of Ijen
Hello, Photography Friends from Romania, I am Sebastian Jacobitz, Street & Documentary Photographer from Berlin and when I am not traveling in the Indonesian Jungle, I write for my Photography Blog sharing the stories with my audience.
Earlier this Year, I was on a journey to have a look at one of the most dangerous jobs in the world. The Sulfur miners are working hard every day, putting more than 70kg on their back and walk back the difficult hike to the edge of the crater. They do this trip, which was for me without the additional weight already around 45 minutes, not only once but up to four times per day.
Each of this trip is not only very exhausting but can be a real danger. The paths aren’t secured and very narrow, often times only allowing one person at a time to pass the part of the path. In addition to the dangers of slipping and falling down the narrow paths of the crater, they have to face the constant sulfur smoke, which not only burns in the eyes but is highly toxic for the respiratory passages.
Although I had a gas mask myself, which has been given to me by my guide, it was not easy to be in the smoke. The wind changes a lot and therefore it is difficult to foresee which way is the best, to reduce the amount of the smoke.
The mount Ijen is a volcano complex and the sulfur mining happens at the center of the crater. The hike up to the volcano crater takes around 1 hour and although it is not much time, the slopes are very high and can be tiring very quickly. Going down the crater takes around 30 minutes and once I arrived at the bottom, I was able to witness the mining from a very close point of view.
My guide wasn’t very pleased with my decision to go closer and stay in the smoke for quite some time, but photographers rarely have the opportunity to witness this hard job from this close. So I photographed for around 15 minutes under these heavy conditions and was facing the sulfur smoke for the whole time.
As a photographer, I was also worried if my X100F will endure this tedious job, but I believe the mirrorless design of this camera does help a lot when standing in the smoke and being saved from the dust. In general, I was very happy to have only this one camera with me and instead of changing cameras or lenses often, I would advise anyone who is interested in travel photography to do the same and travel as light as possible.
When You are out in nature and hiking, I would always prefer to have a small camera that is light and can be carried even through challenging paths. In addition, I wouldn’t feel comfortable investing multiple thousands of Dollars in gear, that I might risk losing or damaging while doing such a trip.
For tourists, the Mount Ijen is very popular for its blue fire that can be seen during the night, but I recommend everyone who is in the area, to also take chance and witness the volcano during the day. The panorama across the lake is very unique and the landscape is tremendous.
