Am asteptat cu nerabdare acest aparat. Sa iau la test Sony A58 -ul intr-o tura foto pe care o planuiam de mult timp, a fost un pic curaj nebun, dar asa sunt eu, mai altfel. Despre noul proiect la care lucrez impreuna cu Razvan Anton nu va spun inca, va spun doar ca am avut aparat de back-up varful de gama de la Sony si anume A99, pentru ca trebuia sa fiu sigur ca voi putea scoate “untul” din aceasta iesire. Nu l-am folosit deloc, decat pe post de aparat de making-of. Culmea nu? Dar sa o luam cu inceputul…
Echipament utilizat 
Ca de obicei, furnizorul™ nostru de echipament a fost magazinul F64. Ne-au pus la dispozitie un intreg arsenal, insa totul s-a invartit in jurul lui Sony A58. Asadar, spinarile noastre au carat pe drum de munte urmatoarele:

• Sony SLT-A58 kit cu 18-55mm SAM II
• Sony 100mm f/2.8 AF Macro
• Sony 16-50mm f/2.8 SSM
• Sony 50mm f/1.4 AF
• Sony 70-300mm f/4.5-5.6 SSM G-Series 
• Sony 55-300mm f/4.5-5.6 DT SAM (pai doua zoom-uri aproape cu aceeasi focala?! da, mici probleme de organizare, dar greseli fericite, veti vedea)
• 2 flash-uri Sony HVL-F43AM si HVL-F60M
• rucsac Sony LCS-BP2
• blenda 2 fete Matin M-7206
• 2 stative lumini W806 2,6m
• Sony Alpha SLT-A99 dar nu a facut obiectul acestui test (il vom vedea separat, pentru ca merita)
• Filtru polarizare circulara Hoya HD Slim ø62 mm
• Inel adaptor Cokin ø62mm pentru sistemul Z

Prezentare Sony A58
Inainte de a pleca in tura foto, am avut cateva zile la dispozitie sa ma obisnuiesc cu aparatul. Nu era prima intalnire cu sistemul SLT (aparat cu oglinda fixa, semi-opaca sau semitransparenta, dupa cum doriti sa traduceti termenul Translucent) de la Sony, pentru ca la lansarea lui Sony Alpha A57 in Romania am avut si acest model la test (citeste review A57).
Spuneam la inceput ca am asteptat cu nerabdare modelul Sony A58 pentru ca dupa ce am utilizat A57-le am ramas extrem de placut impresionat si vroiam sa vad cu ce vine nou Sony.
Vreau sa lamuresc de acum un lucru: nu faceti greseala (pe care si eu am facut-o la randul meu) sa credeti ca A58 este urmasul lui A57 (Sony ne-a cam pacalit un pic cu numele aparatului nou lansat) pentru ca nu este asa. Ar putea fi considerat urmasul lui A37, insa este cu mult mai mult. Ambele modele (A37 si A57) inca se vand.
Ceea ce-mi place sa cred este ca Sony A58 este un aparat rezultat in urma combinarii celor mai bune lucruri ale ambelor aparate de dinaintea sa, plus multe alte imbunatatiri, dar despre acestea vom discuta mai jos.
Specificatii

Am subliniat cu marker-ul galben imbunatatirile fata de A57 si cu cel roz punctele mai slabe.

Ce se afla in cutie?
Ca sa raspund si mai usor la aceasta intrebare, am facut un mic filmulet de un-boxing pe care va invit sa il urmariti daca sunteti curiosi:

De mentionat ca in lateralul cutiei este “atasat” intr-o punguta de plastic si manualul in limba romana, mult mai detaliat si complet decat cel in limba engleza. Un mare plus si un efort de apreciat din partea Sony, desi mai este de lucru pentru ca traducerea nu este cea mai fericita in anumite situatii.
La fel ca si alti producatori, cand s-au apucat sa realizeze manualele in limba romana, au apelat probabil la o firma de traduceri, care insa par sa nu aiba nici o treaba cu domeniul foto, asa ca anumiti termeni sunt tradusi mot-a-mot sau fara sens.
Un sfat, daca imi este permis, pentru Sony: apelati cu incredere la serviciile unui fotograf pentru “proof-reading” inainte de a scoate versiunea finala a manualului!

Constructie si ergonomie

La exterior, la o prima privire, sunt mici diferentele intre Sony A58 si A57. Daca te uiti insa mai in detaliu observi ca anumite lucruri sunt diferite.

Prima si cea mai importanta dintre toate zic eu, este faptul ca ecranul LCD nu mai este complet articulat, ci seamana cu cel al lui A37, fiind unul reglabil numai pe verticala. Ar fi fost util daca macar semana cu cel al lui NEX-3N (citeste review) care se ridica in sus la 180 grade, fiind astfel mult mai la indemana in cazul unui autoportret. Din pacate, tot pentru a reduce costurile, Sony a mai facut un rabat la calitatea LCD-ului si anume rezolutia. Are doar 480k de puncte (spre deosebire de A57 care are 921k), insa mai mult decat A37 care are 230k.
Poate ca nu as fi sesizat acest aspect daca nu ma deranja cu adevarat in cadrul testelor. Rezolutie mai mica inseamna ca HUD-ul (interfata grafica cu utilizatorul suprapusa imaginii ce vine de la senzor) intra destul de mult si deranjant peste imaginea din LCD, facand dificila incadrarea corecta in anumite situatii.
Noroc insa de faptul ca, desi a “taiat” la LCD, Sony a plusat foarte mult la viewfinder-ul electronic, acesta fiind mai bun si decat cel al lui A57. Este un Tru-Finder™ OLED cu contrast ridicat ce se comporta impecabil indiferent de conditiile in care fotografiezi. Ceea ce ma deranja la viewfinder-ele electronice si anume acel lag (sau jelly effect cum mai este cunoscut) in afisarea imaginii la miscari rapide stanga-dreapta, este aproape eradicat datorita tehnologiei OLED. Spun aproape, pentru ca in lumina unui neon, tot poate fi observat.

Un alt aspect care sare in ochi, de aceasta data insa unul pozitiv, este faptul ca Sony a renuntat la patina lor dedicata de blit si a trecut la hot-shoe-ul standard ISO, cu pin central. Acest lucru s-a intamplat inca de la lansarea varfului de gama A99, dar e de apreciat ca si in aparatele entry au facut acest pas. Ba chiar si la blituri a facut aceasta trecere, astfel ca HVL-F60M vine cu o asemenea patina. Am apreciat ca in cutia blitului se gaseste si un adaptor de la patina veche la cea noua, asa ca daca detineti un aparat cu patina anterioara (ex. A57, A37) nu veti avea nici o problema in a utiliza acest blit.
Nu acelasi lucru pot spune daca insa detineti un blit precum HVL-F43AM care vine cu patina veche si vreti sa il puneti pe noul Sony A58. Spre deosebire de varful de gama A99 care vine cu adaptor pt bliturile cu patina veche, in cutia lui A58 nu am gasit unul, asa ca din cele doua blituri pe care le-am avut la dispozitie, l-am putut monta pe aparat numai pe F60M. Noroc ca stie wireless flash, dar despre asta mai tarziu.

Un lucru pe care cei care filmeaza la un nivel mai avansat sigur il vor aprecia este adaugarea unei mufe pentru microfon extern, desi aparatul vine “dotat” cu un microfon stereo extrem de sensibil si performant. Insa, tot cei care folosesc microfonul extern sigur au nevoie si de o verificare a sunetului in casti si e ciudat cum de Sony a “omis” sa puna o mufa si pentru casti.
Montura atat pe aparat, cat si pe noul obiectiv de kit Sony 18-55mm f/3.5-5.6 SAM II este una realizata dintr-un material compozit (i se poate spune si plastic) si nu metalica asa cum multi s-ar astepta. Pentru mine nu este nici un lucru rau, dar nici unul foarte bun. Atata timp cat am putut monta obiectivul Sony 70-300mm f/4.5-5.6 SSM G-Series si nu am simtit nici o problema sau tensiune in montura, si atata timp cat producatorul garanteaza compatibilitatea cu orice obiectiv pe montura A, nu-mi fac griji. Nu stiu de unde atata tam-tam cu montura de plastic?!

La treaba

Am vorbit suficient despre aspectul exterior si dotari, asa ca a venit timpul sa discutam despre ceea ce ne intereseaza cel mai mult la un aparat: calitatea imaginilor pe care le realizam cu acesta.
Direct raspunzatori de calitatea imaginilor rezultate sunt noul senzor CMOS Exmor™ APS HD de 20,1 MP impreuna cu procesorul BIONZ – motorul puternic de procesare a imaginii ce dispune de reduce dubla a zgomotului.
Aici este mai mult de vorbit, pentru ca la fel ca varful de gama A99 si NEX-3N, Sony A58 foloseste noua tehnologie de reducere a zgomotului in imagini denumita Area Specific Noise Reduction, in care algoritmul de reducere a zgomotului aplica diferite valori pe zone specifice, cumva asemanator cu plug-in-urile specifice de Noise Reduction din softurile de prelucrare (ex. Noise Ninja, Dfine 2.0 etc.)

sursa SONY

Am observat de-a lungul testului performante excelente ale aparatului la valori ISO pana la 1600, deloc de trecut cu vederea mai ales pentru un aparat din clasa lui A58. Iata un exemplu in care se vede nivelul diferit de reducere a zgomotului aplicat unei singure imagini.

Obiectiv Sony 50mm f/1.4 | ISO 1600 | f/3.2 | 1/500s | Mod Manual

crop 100% din imaginea de mai sus

crop 100% din imaginea de mai sus

Dinamica noului senzor de la Sony este una excelenta oferind detalii incredibile in conditii de contrast puternic, atat in zonele luminoase cat si in umbra. Cu atat mai interesant cu cat aceasta elasticitate a senzorului se pastreaza si la valori ISO mari. Un exemplu in acest sens mai jos:

Obiectiv Sony 16-50 f/2.8 | ISO 3200 | f/7,1 | 1/14 sec | 16 mm | Creative Style Landscape | Mod Aperture Priority

Tot legat de imbunatatirea sistemului de reducere a zgomotului, ca si modelele anterioare, Sony A58 are incorporata scena Hand Held Twilight in care realizeaza sase imagini in succesiune rapida si foloseste cele mai bune parti din fiecare pentru a crea o fotografie combinata cu zgomot cat mai mic si interval dinamic marit. Iata un exemplu in care prima fotografie este realizata de pe trepied iar urmatoarea folosind scena mai sus mentionata.

Obiectiv Sony 16-50 f/2.8 | ISO 400 | f/5 | 5 sec | 16 mm | Creative Style Landscape | Mod Aperture Priority

Obiectiv Sony 16-50 f/2.8 | ISO 3200 | f/2.8 | 1/5 sec | 16 mm | Scena Handheld Twilight

Singura problema de care m-am tot lovit de-a lungul testului in conditii de lumina slaba a fost dificultatea sistemului de a obtine focusul. O face in cele din urma, dar dupa mai multe incercari. Acest aspect nu este specific strict lui A58, ci l-am intalnit la toate aparatele SLT testate pana acum, oglinda translucida fiind responsabila pentru “consumarea” catorva stopuri de lumina. Insa cum pentru toate exista solutii, Sony a implementat unul din cele mai bune sisteme de focalizare manuala pe care l-am intalnit pana acum la aparatele digitale, si anume “focus peaking-ul”.
In momentul cand treci aparatul pe focalizare manuala, zona din scena de fotografiat care este in focus este marcata prin inconjurarea cu mici puncte rosii (sau de alta culoare, depinde cum setezi in meniul aparatului) si astfel poti focaliza mult mai rapid in lumina slaba decat daca te-ai baza pe sistemul de AF.
Primele ore ale diminetii cand contrastul nu este asa puternic si lumina este inca slaba ca intensitate, au fost un prilej bun sa incerc ambele variante de focalizare.

Obiectiv Sony 70-300 G | ISO 100 | f/9 | 1/5 sec | 70 mm | Creative Style Landscape | Mod Manual | Trepied

Obiectiv Sony 70-300 G | ISO 100 | f/9 | 1/15 sec | 160 mm | Creative Style Landscape | Mod Manual | Manual Focus | Trepied

Obiectiv Sony 16-50 mm | ISO 100 | f/4 | 1/80 sec | 50 mm | Mod Auto+ | Scena Landscape | Trepied

Obiectiv Sony 16-50 mm | ISO 100 | f/9 | 1/60 sec | 16 mm | Mod Manual | Filtru Cokin Z ND8 | Trepied

Marele avantaj al sistemului SLT inventat de Sony intra in drepturi cand vine vorba de focalizarea continua cu detectie de faza. Ce inseamna asta? Inseamna focalizare continua si cand tragi cu 8 cadre pe secunda (in modul dedicat), dar si atunci cand filmezi cu ajutorul lui Sony A58, lucru care la sistemele DSLR clasice nu se poate pentru ca acestea in modul Live View nu beneficiaza de sistemul performant de focalizare cu detectie de faza, ci doar de cel cu detectie contrast, oglinda fiind ridicata si acoperind astfel sistemul de focalizare anterior mentionat.
Exemplu clar. Avand obiectivul Sony Macro 100 mm f/2.8 montat pe aparat si dorind sa fotografiez singurul mac pe care l-am intalnit in parc, nu am reusit sub nici o forma sa obtin o imagine clara datorita distantei mici de lucru, campului de profunzime mic si cel mai mult datorita vantului extrem de puternic ce-mi plimba macul de colo colo, dar care in acelasi timp ma misca si pe mine.
Solutia a fost sa trec aparatul din modul de focalizare automata AF-S in modul continuu AF-C.

Obiectiv Sony 100 mm | ISO 400 | f/3.5 | 1/320 sec | 100 mm | Mod Aperture Priority | AF-C

Alta functie care ajuta cand vine vorba de focus si subiecte in miscare este posibilitatea blocarii focalizarii pe un subiect ales de fotograf (AF-Lock), o mare noutate fiind ca aparatul stie sa ajusteze aria zonei blocate in functie de distanta subiectului fata de aparat: in departare este o zona mica, precisa si pe masura ce se apropie, patratul care marcheaza subiectul urmarit devine din ce in ce mai mare.

Obiectiv Sony 100 mm | ISO 100 | f/3.5 | 1/100 sec | 100 mm | Mod Aperture Priority | AF-Lock Subject Tracking

Pentru ca tot vorbim de tehnologii inovatoare Sony a inclus si in acest model functia lor de Auto-Object Framing ce inseamna o reincadrare propusa automat de aparat dupa reguli de compozitie clasice, tinand cont si de directia de miscare a subiectului sau de directia in care acesta priveste. Imaginea este salvata la rezolutie maxima folosind tehnologia proprietara Sony: By Pixel Super Rezolution (am vorbit si despre aceasta tot in review-ul lui Alpha 57).
Nu am exemple sa va arat, pentru ca eu incadrez perfect de fiecare data si aparatul nu a mai avut ce sa imi propuna. 🙂 Glumesc bineinteles, dar de data asta am uitat functia pe off, asa ca bila neagra pentru mine!
Am alt exemplu insa, legat de cat de bine “performeaza” motorul de procesare a imaginii BIONZ inclus in Sony A58. Fie ca e vorba si numai de cum genereaza fisierul JPEG din informatia RAW sosita la senzor:

Obiectiv Sony 16-50 mm | ISO 100 | f/2.8 | 1/160 sec | 16 mm | Mod Manual | Imaginea RAW

Obiectiv Sony 16-50 mm | ISO 100 | f/2.8 | 1/160 sec | 16 mm | Mod Manual | JPEG-ul din camera cu urmatoarele setari aplciate: Creative Style Landscape, Distorsion Control Auto, Shading Compensation Auto, Color Aberation Auto

Nu spun ca nu puteam obtine acceasi imagine (sau mai buna dpdv tehnic, noise, etc.) din fisierul RAW, insa JPEG-ul din aparat e atat de bun incat cu greu se justifica timpul pretios consumat cu procesarea fisierelor RAW, mai ales ca softul pus la dispozitie de catre Sony, Image Data Converter nu este unul dintre cele mai “sprintene” si intuitive aflate pe piata.
Tot legat de JPEG-ul din aparat trebuie spus ca pentru a folosi anumite functii cum ar fi Picture Effects, HDR, Easy-panorama, trebuie in mod obligatoriu sa treci camera din modul RAW in JPEG, altfel nu esti lasat sa le folosesti. Un lucru contra-intuitiv deoarece se poate intampla foarte usor sa uiti aparatul in JPEG cand sa zicem ai dori sa tragi RAW. O solutie mai simpla ar fi fost sa fii informat ca in acele moduri aparatul va salva o imagine JPEG si nu RAW si dupa confirmare sa fi lasat sa lucrezi cu functia dorita, evitand astfel ca la revenirea in modul normal de lucru sa nu ai surprize neplacute.
Pentru o exprimare creativa, Sony A58 ofera 11 moduri (Creative modes – Landscape, Standard, Portrait etc.) pe care le poti alege sau 15 efecte deja cunoscute posesorilor de aparate Sony, cum ar fi: efectul miniatura, alb-negru cu contrast puternic, retro, pictura etc. Sony considera aceste efecte atat de utile, si probabil in urma statisticilor realizate au observat ca utilizatorii chiar le folosesc, incat le-au urcat la rang inalt, in sensul ca isi gasesc locul direct pe rotita selectoare de moduri si nu undeva ascunse in meniu.
Nu am mai luat la rand fiecare efect in parte pentru exemplificare deoarece am facut-o de atatea ori in review-urile anterioare (vezi Sony A57, Sony NEX-3N, Sony RX1, Sony RX100), dar va ofer mai jos cateva exemple in care am folosit efectele mentionate.

Obiectiv Sony 16-50 mm | ISO 3200 | f/3.2 | 1/40 sec | 16 mm | Mod Picture Effects: High-Contrast B&W

Obiectiv Sony 16-50 mm | ISO 100 | f/9 | 1/200 sec | 16 mm | Mod Scena Sweep-Panorama Wide

Obiectiv Sony 70-300 G | ISO 100 | f/4.5 | 1/30 sec | 75 mm | Creative Style Landscape | Mod Picture Effects: Pop colors

Stie video?

Stie, realizeaza clipuri Full HD 1920×1080 la 60 de cadre pe secunda. Din pacate Sony a taiat aici fata de modelul A57 deoarece filmarea la 60 de cadre se face in mod interpolat si nu progresiv, precum la modelul anterior. Eu insa sunt adeptul filmarii la frame-rate “cine” adica in mod 24p (25p pentru modelele PAL), asa ca am filmat intreg clipul de mai jos in acest mod.
Puncte bune la filmare: microfonul stereo si extrem de sensibil precum si faptul ca poti filma in moduri manuale, daca doresti, astfel incat expunerea sa o realizezi asa cum doresti tu. Beneficiezi de focalizare continua cu detectie de faza, gratie tehnologiei SLT de care vorbeam mai la inceput. Din pacate nici acest sistem nu e perfect, asa ca uneori te mai trezesti ca aparatul pierde focusul si incepe o mica vanatoare din nou insa, doar in conditii slabe de lumina, cum a fost la rasarit.
Puncte mai putin bune (si nu tin numai de filmare) – pe mine nu m-a convins stabilizarea in-body realizata prin miscarea senzorului pentru a contracara miscarile/tremuraturile utilizatorului. Din pacate nu se ridica la performantele unei stabilizari optice inclusa in obiectivele stabilizate. Dar este numai o parere.

Obiectivele si accesoriile folosite

Rucsacul Sony LCS-BP2

Ati vazut la inceput ca am avut la dispozitie un intreg arsenal de obiective si accesorii Sony. Desi caratul acestora sus la Stana nu a fost lucru usor, drumul a fost usurat oarecum datorita comoditatii oferite de rucsac in care au incaput foarte bine aparatul Sony A58 impreuna cu toate obiectivele, plus in compartimentul superior incarcatorul, cele 2 flashuri, filtrele si cardurile.

Desi vine cu husa de protectie impotriva intemperiilor, constructia si materialele folosite la acest rucsac sunt de foarte buna calitate si au rezistat cu brio la umezeala ierbii si la o mica ploaie aparuta din senin cand ne aflam in padure. Nu am apucat sa ii folosesc husa, pentru ca pana m-am hotarat sa o scot, ploaia s-a oprit. Umezeala nu a patruns deloc in interior.

Ce nu m-a convins insa, este metoda de inchidere/deschidere, dar este o chestie strict personala pentru ca nu ma impac deloc cu rucsacii de tip sling-shot, cu deschidere si acces rapid la aparat dintr-o parte. Acest rucsac se poate adapta prin sistemul de curele si inchideri sa devina un sling-shot, dar este mai degraba util cand te plimbi prin oras si nu in varf de munte cu echipament mult dupa tine. Eu l-am folosit ca un rucsac normal si accesul in acest mod la echipament nu este tocmai unul fericit, deschiderea capacului principal facandu-se de jos in sus.
Insa este comod de purtat in spate, cu bureti bine pozitionati, chiar si atunci cand este plin ochi.

Obiectivul Sony 50mm f/1.4 AF

In urma utilizarii gamei de obiective avute la dispozitie pe o perioada atat de scurta nu pot trage concluzii finale in privinta fiecaruia, ci va voi oferi doar impresiile lasate de acestea “la cald”.
Astfel 50-ul mi s-a parut un obiectiv mic, extrem de portabil, care ofera imagini cu bokeh incantator atunci cand diafragma este deschisa. L-am folosit cel mai putin din pacate pentru ca a stat pe aparatul Sony A99 cu care Razvan a realizat fotografiile de making-of, insa am observat la el un zgomot puternic al motorului de focalizare, deranjant atunci cand filmam si aparatul era pe autofocus. Putin cam soft la diafragma maxim deschisa f/1.4 si foarte rar, in contraste puternice am observat cateva urme de aberatii cromatice, tot la diafragma luminoasa.
Iata mai jos o galerie de imagini realizate cu acest obiectiv:

Obiectivul de kit Sony 18-55 mm SAM II

Cu atatea obiective scumpe in trusa aproape am uitat de micutul obiectiv ce vine in kit cu Sony A58.

Si rau am facut, pentru ca este un adevarat performer. Contrast superb, fara deformari prea mari, usor si la indemana. Uneori sufera de flare atunci cand soarele abia iese din cadru sau se afla direct, frontal in scena fotografiata.
Iata mai jos o galerie de imagini realizate cu acest obiectiv

Obiectivul Sony 100mm f/2.8 AF Macro

Aici intram deja pe domeniul specialistilor, adica a obiectivelor dedicate unui scop anume. Din numele obiectivului nu este greu sa ne dam seama ca este vorba de un obiectiv dedicat fotografiei close-up, macro. Asta nu inseamna ca nu il putem folosi si la altceva. Pentru mine este o focala excelenta si pentru portret si pentru peisaj, de ce nu?!

Obiectivul este extrem de sharp chiar si cu diafragma deschisa la maxim (f 2.8) insa, din pacate, m-am lovit de 2 probleme enervante: aberatii cromatice puternice la diafragma maxim deschisa precum si foarte mult “hunt-for-focus” datorita distantelor mici de lucru in modul macro. Solutia impotriva acestor probleme ar fi in privinta aberatiilor sa inchidem diafragma pentru ca acestea se atenueaza, pana dispar, pe masura ce diafragma devine din ce in ce mai mica. In a doua situatie, recomand cu incredere focalizarea manuala si folosirea la maxim a functiei de focus-peaking. Am obtinut astfel imagini mult mai bune decat in modul AF.
Iata mai jos o galerie de imagini realizate cu acest obiectiv:

Obiectivul Sony DT 16-50mm f/2.8 SSM

De departe favoritul meu in aceasta tura, l-am folosit la aproape jumatate din pozele pe care le-am realizat. Este din pacate un obiectiv dedicat aparatelor APS-C (componenta DT din nume ne spune acest lucru) si asta inseamna ca pe full-frame-ul A99 acesta functioneza, dar in mod crop, folosind doar o parte din senzor si generand imagini la rezolutie mai mica. Acesta este singurul lucru de care ma pot “plange” la acest obiectiv, in rest fiind o bijuterie.

Cu o constructie solida, cu aspect de obiectiv profesional, credeam ca va arata oarecum ridicol pe Sony A58 care este pana la urma un aparat entry. Nu a fost asa, s-a asezat foarte bine, ansamblul obiectiv-aparat fiind foarte bine echilibrat. Imaginile obtinute sunt extrem de sharp incepand de la 2.8 si nu am observat aberatii cromatice sau deformari suparatoare in nici una din situatiile in care m-am aflat.
Diafragma maxima f/2.8 a permis lucrul in stana intunecoasa fara a fi nevoie de lumina suplimentara (asta nu inseamna ca nu am folosit uneori, pentru ca nu carasem degeaba cele doua blituri, nu?).
Iata mai jos o galerie de imagini realizate cu acest obiectiv:

Obiectivele Sony 70-300mm f/4.5-5.6 SSM G-Series si Sony 55-300mm f/4.5-5.6 DT SAM

Dupa cum spuneam la inceput, o mica problema logistica a facut sa ma “trezesc” in trusa cu doua obiective aproape identice in ceea ce priveste plaja focala. Initial am vrut sa las unul dintre ele acasa, dar nu am putut sa-mi raspund la intrebarea: Pe care? Curiozitatea m-a impins sa merg cu ambele si nu imi pare rau, pentru ca am descoperit astfel un adevarat campion.
 
Pai si cine e campionul o sa intrebati? Desi mi-a placut extraordinat 70-300-le, un obiectiv serios, robust, bine construit, cu functii pro (buton de Focus-lock pe corpul obiectivului) si constructie optica G (best of Sony), titlul de campion se duce la 55-300-le care m-a surprins prin calitatea imaginii. De obicei zoom-urile entry level nu sunt cele mai stralucite in ceea ce priveste calitatea imaginilor obtinute, insa acest lucru nu este valabil pt campionul nostru. Am pus in galerie imaginile obtinute cu cele doua obiective amestecate, pentru a va oferi un challenge: daca va dati seama fara sa va uitati la EXIF care e care, atunci sunteti foarte buni. Eu nu fac deosebire.
Deosebirile se vad cand pui obiectivele unul langa celalalt, cand te uiti la pret, dar si cand le tii montate pe aparat si atarnate de gat o zi intreaga (800 gr vs 460 gr).
Pai si de ce ar mai cumpara cineva un 70-300 cand exista o alternativa atat de buna si mult mai ieftina? Raspunsul e simplu: daca aveti Sony A58 (sau alt model cu senzor APS-C), mergeti fara probleme pe 55-300. Daca insa lucrati cu A99, mai mult ca sigur stiti ce aveti de facut: 70-300, pentru ca primul este obiectiv DT, adica e creat special pt APS-C. 70-300-le este un obiectiv pro, se vede si se simte in mana, dar si pe aparat.
Iata mai jos o galerie de imagini realizate cu aceste obiective (nu trisati, incercati sa ghiciti inainte de a citi EXIF-ul):

Sa fie lumina!

Nu puteam sa “trag” toata tura numai in semiintunericul stanei. Si nu ca nu mi-ar fi permis aparatul sau obiectivele luminoase pe care le-am avut cu mine, dar ar fi insemnat ca am carat degeaba sus echipament destul de greu: cele 2 stative, umbrele plus cele 2 blituri Sony HVL-F43AM si HVL-F60M.
 
Ambele blituri vin cu o constructie inovatoare pe care nu am mai intalnit-o pana acum la nici un alt blit.
Denumita Quick Shift Bounce, aceasta functie permite rotirea capului blitului 90 de grade stanga-dreapta in plan vertical, permitand astfel ca atunci cand se fotografiaza in mod portret cu aparatul, capul blitului sa ramana paralel cu solul.
La fel, ambele blituri stiu sa “raspunda” la comanda wireless pe care din fericire am intalnit-o pe Sony A58. Astfel, cu blitul de pe aparat poti comanda blituri externe aflate la distanta, acest lucru permitand obtinerea de imagini cu o senzatie de adancime, tridimensionalitate, spre deosebire de iluminarea directa cu blitul pe aparat, care aplatizeaza scena fotografiata.
Astfel, am pus ambele blituri pe stative, F43AM a avut sarcina sa il ilumineze pe Baci atunci cand ne arata si povestea in pasi cum se face branza, din spatele unei umbre de difuzie. Lui F60M i-am lasat “capul descoperit” pentru a arunca cateva umbre puternice pe fundal.
Primul blit a fost setat pe TTL (adica aparatul ii spunea cu ce putere este nevoie sa declanseze) si pentru ca nu doream acelasi nivel de lumina si in fundal, ci doar una de separatie, de umplere, am gasit potrivit sa trec al doilea blit in mod manual si a declansat de fiecare data la doar 1/32 din putere.

Iata aici, dintr-o greseala de incadrare, se vede pozitia blitului de fundal

Si subsemnatul prins in capcana, intre cele doua blituri:

O alta utilitate pe care am gasit-o functiei de comanda wireless a flash-urilor a fost pe drumul spre si dinspre stana, cand, una doua ma opream sa mai pozez cate-o floricica, o insecta, etc..

Un mare plus pentru fratele mai mare, HVL- F60M, este lampa video inclusa pe corpul blitului. 3 leduri de mare putere pot fi aprinse in timpul filmarii si li se poate regla intensitatea din rotita selectoare de pe spatele blitului. Am facut un mic clip demonstrativ.

Sa tragem concluziile
Fac ce fac si tot lungi ies articolele. De data asta am o scuza: a fost mult echipament si era pacat sa nu va povestesc cate putin din experienta utilizarii fiecaruia in parte. Legat de accesorii si obiective, am tras concluziile la fiecare in parte, cand au venit in discutie. Mai jos, va prezint impresiile mele legate de Sony A58.
Mi-au placut:

• Viewfinder-ul electronic OLED – pentru prima oara un EVF a reusit sa ma convinga
• Dinamica/elasticitatea senzorului chiar si la valori ISO mari
• Functia de reducere a zgomotului aplicata diferit pe zone ale imaginii
• Calitatea JPEG-ului direct din aparat
• Corpul usor
• Manualul in limba romana
• Functia Wireless pt flash – daca nu ma insel unic pentru Sony in clasa in care se “bate” A58-ul
• Patina standard ISO
• Autonomia bateriei: am “tras” la foc continuu si foto si video de dimineata la rasarit si pana aproape de apus.

Nu mi-au placut

• Ecranul LCD – cel mai slab punct (si pas inapoi) al aparatului, datorita rezolutiei mici de numai 460k puncte
• Focalizarea in lumina slaba, necesita de multe ori trecerea pe focalizare manuala
• Stabilizarea in-body – nu se ridica la performantele unei stabilizari optice
• Pierderea lejera a focusului in timpul filmarii, desi revenirea se face aproape instantaneu

Va multumesc si va stau la dispozitie pentru eventualele neclaritati sau intrebari pe care le-ati putea avea.
Un articol de Alin Popescu.
Echipament utilizat:
[products ids=125004733,105286,1046169,105709,12306740,1052883,1043137,1052707,1045472,101471,100414,1051623,105833,10106675]