Festivalul Olimpic al Tineretului European – cu Fuji X100 si X-E1

F64
11minutes read

Despre FOTE stiam de cativa ani. Doar in ultimele luni am aflat insa ca voi putea participa. Am aplicat ca restul lumii pe portalul de voluntari, am fost acceptat iar organizatorii au vrut sa ma includa, in mod evident, in echipa foto. Am depus munca de convingere explicandu-le ca eu nu ma ocup cu fotografia sportiva… ci ca placerea mea este de a fi printre oameni…. Ma si inchipuiam pe partie langa un viraj cu un Fuji X100 si un Fuji X-E1, langa un coleg cu un tun 200-400 nikon care mitraliaza fiecare miscare.

Am reusit sa-i conving! Asa am ajuns sa fiu atasatul echipei Marii Britanii. Un rol care mi se potriveste manusa! Am petrecut fiecare zi – de la 7 dimineata la 12 seara in compania echipei britanice, participand la toate activitatile lor cu acces nelimitat! Nici ca puteam cere un rol mai bun pentru a pune la incercare cele doua aparate.

X100 m-a vrajit din primul moment. Stiu ca pentru multi a fost o unealta neterminata, ceva greoi si dificil in utilizare… dar pentru mine este ca o intruchi pare a tot ce imi doresc de la un aparat foto.

X-E1 este pasul urmator – acelasi body (cu mici modificari) si cu obiective interschimbabile. F64 mi-a pus la dispozitie atat camera cat si doua obiective – zoomul de kit pe care recunosc, nu l-am prea folosit si superbul obiectiv de 35mm f1.4. Echipa a fost mai mult decat bucuroasa sa aiba pe cineva care sa le faca fotografii pe durata festivalului, asa am ajuns in scurt timp “fotograful britanicilor”.

Tranzitia dintre aparate a fost fara cusur. Ce-i drept, sunt cateva diferente mari intre cele doua – totusi, daca ai reusit sa te imprietenesti cu x100 atunci nu vei avea nici o problema cu x-e1. Toate comenzile principale sunt in acelasi loc iar cateva sunt imbunatatite. Cele mai interesante pentru mine au fost butoanele de pe spate, care la x-e1 sunt mai mari. Nu am avut niciodata mari problem cu butoanele de pe x100, dar pe cele de pe x-e1 le-am putut folosi fara griji si cu manusi. In plus, are si gripul mic pentru degetul mare, care e exact cat trebuie pentru a-ti da acel plus de incredere in mana!

Cat despre obiective, nu trebuie sa uitam ca Fuji face o optica extraordinara atat pentru foto, cat si pentru film. Asadar nici obiectivele pentru seria X nu aveau cum sa fie altfel decat extraordinare. Obiectivul 35mm f:1.4 este impecabil chiar de la diafragma minima. Asta combinat cu calitatea incredibila a senzorului x-trans de a scoate imagini clare la valori ISO foarte ridicate face din aparat o masinarie care gaseste si cea mai mica lumina in cel mai intunecat loc.

Cu toate astea, sunt diferente mari intre cele doua aparate cand vine vorba de principiul de functionare. X100 are un obturator tip diafragma, iar x-e1 are obturator tip perdea. In conditia asta, x-100 pentru mine e combinatia castigatoare – flash-sync pana la 1/1000 (chiar mai mult cu cablu si flashuri rapide) si un filtru ND de 3 stop inclus in obiectiv.

X-E1 are alt as in maneca – poate mentine diafragma minima pe toata plaja vitezelor de declansare, lucru pe care x100 nu-l poate face din constructie. (dea ceea are acel filtru ND)

Marele avantaj pe care il are x-e1 totusi, este optiunea multiplelor obiective. Fuji a facut o alegere buna cand a lansat cele trei obiective prime 18mm (28mm ff), 35mm (50mm ff) si 60mm (90mm ff). Totusi, eu am invatat sa apreciez combinatia perfecta de pe x100. What you see is what you get. Un singur obiectiv, stii mereu care-i incadrarea iar zoomul este limitat doar de imaginatie. Tocmai de aceea,cel mic este un aparat perfect pentru o abordare HCB iar cel mare este o unealta pentru lucru profesional. In concluzie, cele doua sunt complementare.

Daca ar fi sa-mi aleg un singur aparat cu care sa raman pe o insula pustie, acesta ar fi x100. Totusi, pentru orice alta abordare, x-e1 (la felca x-pro1) va face fata cu brio. Calitatea si viteza de functionare au ajuns (cel putin pentru mine) la un nivel similar cu cel al DSLR-urilor. Da, nu se pune problema de filmare sau fotogafie sportiva – insa orice altceva…

Inca una din marile diferente intre cele doua este viewfinderul. X-e1 are unul electronic cu o rezolutie dubla fata de cea a lui x100. Si daca asta ar fi singura diferenta intre ele, atunci x-e1 ar fi castigatorul pentru mine. Dar optiunea vizorului optic de pe x100 face cat 1000 de puncte pentru mine.

Inca un lucru foarte important pentru orice aparat digital, sunt cardurile. Amandoua folosesc carduri SD. Pana acum am folosit doar carduri SanDisk si nu am avut niciodata probleme. Daca la dslr, mai orice card ai avea viteza de lucru e destul de mare, aici treaba se schimba. Pentru o performata cat mai buna trebuie un card cat mai rapid. In x100 am un SanDisk Extreme de 45MB/s iar in x-e1 un SanDisk Ultra de 30MB/s. In situatiile normale de fotografie, amandoua functioneaza perfect. Problema apare cand folosesti modul “rafala”. X100 are o problema din firmware – dupa ce faci secventa, trebuie sa astepti sa scrie, timp in care aparatul nu face decat sa-ti arate cum incarca imaginile, fiind total blocat in acest rastimp. La X-e1 situatia e mai fericita, insa nu cu cardul de 30mb/s. Aici rafala functioneaza mai bine, dar bufferul se umple destul de repede (max 10 cadre). Dupa cum spuneam, nu sunt aparate pentru actiune sau sport.

Exceleaza insa in jona fotojurnalistica. Sunt mici, ultra portabile, destul de rapide si, poate cel mai important, mult mai silentioase decat un SLR. X100 este chiar “mut”, si mai are un avantaj. Foarte multa lume m-a intrebat cat de vechi e aparatul si ce film folosesc. Are acea aura clasica, care-l face usor de trecut cu vederea. Lumea nu-l ia in serios si rareori reactioneaza la el. Iar lucrul asta e valabil si pentru x-e1.

Si uite asa am ajuns la ultimul aspect al acestor aparate… bateria. Asta e singurul domeniu in care mai au de recuperat. Obisnuit fiind cu bateriile de pe slr-uri profesionale, care tin in mod normal cel putin 1000 de cadre am avut de la inceput o mica dezamagire.

La Fuji X100 producatorul pretinde 300 de cadre pe incarcare. Nu am stat sa le numar, dar in conditii normale de lucru, mai ales iarna, bateriile se scurg destul de repede. La x100 am asadar 3 baterii.

Fuji X-E1 are o baterie mai buna, aceasta tinand o zi intreaga. Totusi, avand in vedere ca o baterie nu e mai mare decat o rola de film, consider ca e un compromis acceptabil.

Din ce in ce mai multi fotografi in lumea larga au inceput tranzitia de la slr la mirrorless. Dintre toti producatorii, Fuji ocupa un segment mic de piata. Totusi, aparatele lor au o aura aparte care aproape ca te roaga sa incetinesti, sa te gandesti de doua ori asupra cadrului. Parca toate micile neajunsuri sunt puse special acolo ca sa te incetineasca putin. Sa nu mai alergi de nebun dupa fiecare declansare, ci sa te incurajeze sa-ti gandesti fiecare cadru, sa fi pregatit, sa devii un fotograf mai bun. La fel ca filmul!