Fotografia documentară. Tipuri, sfaturi si gadgeturi recomandate
F64- 18minutes read
Fotografia documentară diferă de alte forme de fotografie deoarece nu se focalizează pe crearea unei imagini „perfecte”, ci pe o reprezentare exactă a lumii noastre și a ceea ce există în ea. Un fotograf documentarist ar trebui să acționeze ca “martor ocular” care, prin activitatea sa, culege povești și surprinde aspecte importante din spațiul public.
Ce este fotografia documentară?
Fotografia documentară este un stil de fotografie care oferă o reprezentare directă și precisă a oamenilor, locurilor, obiectelor și evenimentelor și este adesea folosită în reportaj, precizează dicționarul de termeni al muzeului Tate din Marea Britanie.
Istoria fotografiei documentare este aproape la fel de veche precum cea a fotografiei în sine. Datează de la mijlocul secolului al XIX-lea, atunci când fotografii au început să călătorească și să folosească aparatele de fotografiat în lumea largă ca instrument de documentare. Fotografiile britanicului Philip Delamotte sunt adesea citate ca un exemplu timpuriu de fotografie în stil documentar. Arhiva sa a devenit cunoscută mai ales după ce fotografiile sale au căpătat un statut de mărturie precisă a lucrărilor de inginerie efectuate la Crystal Palace, în special după distrugerea acestuia în urma unui incendiu în 1936.
Unii dintre primii fotografi au adoptat acest gen de fotografie ca agent al schimbărilor sociale, documentând viața la periferie și condițiile de trai precare pentru a sensibiliza publicul larg.
Apariția unor reviste precum TIME, Vanity Fair și LIFE la începutul secolului al XX-lea a făcut posibilă promovarea activității fotografilor documentariști, precum Annan, Riis și Cartier-Bresson. Din acest moment, fotografii au continuat să exploreze rolul fotografiilor documentare ca un instrument vizual de înregistrarea a momentelor istorice și de creștere a gradului de conștientizare publică a unor probleme sociale și cauze politice.
La sfârșitul secolului trecut, rolurile jucate cândva de fotografia documentar au fost în mare parte înlocuite de reportajul de televiziune și de mass-media digitală. Dar există și astăzi o cerere mare pentru fotografia documentară, aceasta rămânând un mediu de impact pe întreaga planetă și care are capacitatea de a determina reacții sociale puternice și reforme politice.
Tipuri de fotografie documentară
Scopul final al unui fotograf documentarist este de a surprinde cu precizie și într-o formă veridică un moment dat pentru a spune o poveste și a oferi modalități alternative de prezentare a lumii.
Fotografia documentară este un fel de termen umbrelă care cuprinde multe stiluri și teme:
- fotojurnalism;
- fotografia de stradă;
- fotografia documentară socială;
- fotografia de mediu;
- eseul foto;
- fotografia de peisaj social;
- fotografia etnografică;
- fotografia de război.
Principiul că aparatul foto este, în esență, o unealtă pentru înregistrarea realității este cel care unește la bază aceste tipuri de fotografie. Fotografia de stradă și fotojurnalismul includ anumite lucrări care sunt considerate imagini documentare, deși ambele genuri se concentrează în primul rând pe captarea unui moment decisiv. Stilistic, documentariștii pun accentul pe imaginile puternic focalizate și/sau pure care evită manipularea.
Fotojurnalism
Fotojurnalismul este o formă populară de fotografie documentară. Fotojurnaliștii sunt specializați în captarea evenimentelor de tip breaking news și documentarea evenimentelor de importanță istorică.
Fotografia de stradă
Fotografia de stradă este un tip de fotografie documentară candidă. Aceasta implică realizarea unui reportaj din viața reală de zi cu zi sau din noianul de evenimente de pe stradă. Fotografi de stradă, cum ar fi Henri Cartier-Bresson, au contribuit la apariția fotografiei documentare de stradă candide. De exemplu, cartea sa “Momentul decisiv” a schimbat pentru totdeauna fotografia documentară. În acest sens, el a surprins imagini din viața de zi cu zi care, în mod normal, ar fi rămas nevăzute.
Fotografia documentară socială
Fotografia documentară socială este fotografia care își propune să provoace schimbări sociale în societate. Acest tip de fotografie surprinde viața de zi cu zi plecând de la un mesaj important sau cu o temă de bază. Majoritatea fotografilor dezvoltă o poveste cu imaginile lor. Acest lucru se realizează prin urmărirea îndeaproape a unei persoane sau a unui grup de persoane de-a lungul timpului. Spre deosebire de fotografia de stradă și fotojurnalism, fotografia documentară socială trebuie să plece de la o documentare planificată. De exemplu, Jacob Riis a devenit celebru pentru fotografiile sale documentare de pionierat din mahalalele din New York. Având în vedere că ambele tendințe s-au dezvoltat aproape simultan, granițele dintre documentarul “pur”, cel practicat de Atge la Paris și documentarul social, cel practicat de Jacob Riis, s-au suprapus adesea.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, Farm Security Administration din Statele Unite ale Americii a angajat fotografi precum Dorothea Lange, Gordon Parks și Walker Evans pentru a prezenta “America americanilor”. Proiectul a dus la peste un sfert de milion de imagini care au intrat în istorie ca o documentare consistentă a vieții americanilor obișnuiți, afectați de sărăcia din mediul rural. Pe măsură ce a evoluat, acest tip de fotografie a jucat un rol notabil în dezvoltarea arhivelor naționale și istorice.
Fotografia de mediu și ecologie
Acest tip de fotografie folosește o abordare documentară în fotografierea naturii și a peisajelor, de obicei cu scopul de a pleda pentru activitatea de conservare a mediului. Ea își are originea în anii 1860, când, în urma Războiului Civil, guvernul american a sponsorizat studii de geologie care au folosit documentația fotografică a peisajelor îndepărtate din Vest. În 1867, Eadweard Muybridge a devenit cunoscut pentru fotografiile sale din Parcul Național Yosemite și, mai târziu, cu teritoriile sterpe din Alaska.
În secolul trecut, fotografiile lui Ansel Adams din zona Yosemite și alte peisaje naturale au devenit faimoase și au creat și un impact profund asupra fotografiei de mediu. În secolul XXI, acest tip de fotografie reflectă preocupările ecologice și de mediu la nivel mondial, așa cum se vede în lucrările lui lui Sebastião Salgado.
Foto Eseu
Începând cu 1930, reviste de format mare cum ar fi Life și Look au promovat așa-numitele foto-eseuri. Foto-eseul a oferit o narațiune fotografică deosebit de consistentă, care, de obicei, s-a concentrat pe probleme sociale. Fotografiile lui Walker Evan au fost publicate în mod regulat în revista Fortune între 1934 și 1965. Amestec de fotografie și poveste scrisă, fotografiile-eseuri ale lui Evans au devenit exemplare ale genului.
Cu toate acestea, după Al Doilea Război Mondial, mulți fotografi documentariști, inclusiv Robert Frank, William Klein, Diane Arbus, W. Eugene Smith și Mary Ellen Mark, au început să se revolte împotriva limitărilor foto-eseurilor și a formatului revistelor ilustrate.
Fotografia de peisaj social
Văzută ca o revitalizare și o nouă interpretare a fotografiei documentare, fotografia “New Documents” cunoscută și sub numele de “Peisaj social” a apărut în 1966 cu expoziția “Towards a Social Landscape”. Genul a fost anunțat de expoziția „New Documents” a Muzeului de Artă Modernă MoMA din New York din 1967. John Szarkowski, curatorul expoziției, a declarat despre fotografi precum Robert Frank, Diane Arbus, Lee Friedlander, Garry Winogrand, Danny Lyon și Bruce Davidson, că scopul lor nu a fost să reformeze viața, așa cum a fost scopul documentarului social, “ci să o cunoască”. Fotografia de peisaj social s-a concentrat pe subiectul banal, abandonând în același timp poziția “obiectivă” a documentarului social în favoarea unei prezențe conștiente a fotografului, rezultând imagini adesea deconcertante sau neliniștitoare. Alți fotografi asociați grupului au extins abordarea la alte subiecte. Fotografiile lui Robert Adams au descris peisajul în aer liber și topografia suburbiilor.
Fotografie etnografică
Fotografia etnografică își ia numele de la termenul “etnografie”, adică cercetarea științifică a culturilor specifice. Acest tip de fotografie s-a dezvoltat încă din primele momente ale fotografiei documentare, în special prin fotografiile lui John Beasley Green care prezintă ruine antice din Nubia, Sudan, în anii 1850. Abordarea lui Green a fost întemeiată pe activitatea sa ca egiptolog, iar imaginile sale cu ruine și oameni din Nubia au fost apreciate ca înregistrări științifice. De aceea, acest tip de fotografie nu trebuie confundat cu practica populară a fotografului amator.
The National Geographic Society a lansat National Geographic Magazine care și-a extins conținutul cu astfel de fotografii cu intenția de a atrage un public mai larg. Fotografiile revistei s-au concentrat pe anumite regiuni, culturi, popoare tribale și civilizații și a jucat un rol important în stabilirea documentarului etnografic ca gen de sine stătător.
Fotografia de război
Se consideră că fotografia de război a început în 1848, atunci când John McCosh, de profesie chirurg, a realizat fotografii ale celui de-al doilea război anglo-sikh. În 1854, Károl Popp de Szathmáry, cunoscut fotograf și pictor, a documentat Războiul Crimeii.
În prima parte a secolului al XX-lea, au apărut camere mici, portabile, capabile să capteze scene de acțiune și să dinamizeze acest tip de fotografie. Această schimbare tehnologică a dus la fotografierea pe scară largă a Primului Război Mondial, soldații folosind aparate Kodak pe front, chiar dacă o serie de țări, inclusiv Marea Britanie, au interzis această practică. De altfel, guvernele și armata lor au numit fotografi oficiali care au produs inclusiv imagini trucate.
Odată cu apariția camerei Leica de 35 mm în 1925, fotografia de război s-a constituit ca parte a fotojurnalismului. Celebrele imagini ale lui Robert Capa realizate în timpul războiului civil spaniol l-au plasat printre cei mai renumiți fotografi de război.
Sfaturi pentru fotografia documentară
Așadar, iată ce îți poate fi util să știi pentru a înțelege cum să faci un documentar reușit:
Stăpânește aparatul foto
Una dintre componentele cheie pentru a face fotografii documentare bune o reprezintă aceea de a stăpâni arta și știința aparatelor foto.
Ca fotograf documentar, va trebui să fii capabil să gândești rapid pe cont propriu. De exemplu, poate fi necesar să înveți cum să fotografiezi rapid în lumină scăzută. De aceea, trebuie să fii pregătit să știi exact de ce are nevoie camera pentru a realiza bine acea fotografie, ce obiective foto sunt cele mai potrivite, ce setări sunt necesare fără a deranja subiectul. Nu uita să verifici dacă ai la tine carduri de memorie suficiente.
Cunoașterea cu precizie a felului în care funcționează camera în modul manual și de modificare a setărilor îți va permite să faci fotografii mult mai bune.
În anumite situații, îți poate fi util să utilizezi camere de acțiune și drone.
Găsește o cauză de urmat, o poveste de spus
Fotografii documentariști trebuie să aibă o pasiune sau o cauză pentru a crea un material semnificativ. Alegerea unui subiect sau a unui proiect care te pasionează te va ajuta să rămâi motivat. Este important să te asiguri că știi tot ce poți despre cauza ta înainte de a începe proiectul documentar și să cauți și accesoriile foto potrivite.
Fii un om între oameni
Dacă vrei să fii fotograf documentarist, ar trebui să ai capacitatea de a empatiza cu subiecții tăi. Ar trebui ca oamenii să aibă încredere în tine și să te lase să intri în viața lor, mai ales cu un aparat de fotografiat. Construirea intimității și a încrederii vor produce un material fotografic mai consistent.
Fii atent la timp, oameni și ai răbdare
O mare parte din succesul în fotografia documentară vine dintr-o abordare naturală. Acest lucru înseamnă că fotograful trebuie să fie în măsură să se confunde cu contextul în care lucrează și să nu deranjeze. Oamenii devin adesea nervoși atunci când văd un aparat de fotografiat și ar putea începe să-și schimbe comportamentul, ceea ce este de nedorit dacă încerci să documentezi o anumită situație.
Fotograful documentarist trebuie să fie întotdeauna în alertă. Din acest motiv, abilitățile observaționale sunt importante.
De asemenea, este nevoie de timp pentru a construi o relație de încredere, o componentă vitală de a fi un fotograf documentarist de succes.
Fotografia documentar: gadgeturi recomandate
Iată câteva gadgeturi utile:
Rucsacul Lowepro Pro tactic este foarte solid și protejează cu succes echipamentul transportat datorită volumului său. ProTactic 450 AW II, prin sistemul de curele System ActivZone, oferă confort și suport în zona umerilor, zona lombară și include o centură de talie ușor de detașat pentru depozitare și deplasare.
Cullmann Primax 390 este un trepied robust, compact și ușor de utilizat, confecționat din aliaje de aluminiu și din plastic de înaltă calitate. Acesta are toate funcțiile necesare pentru fotografiere, fiind un accesoriu extrem de util pe teren.
Kitul Carl Zeiss este tot ceea ce ai nevoie pentru curățarea lentilelor, mai ales dacă ești pe teren, iar instrucțiunile sunt foarte clare. Geanta este compactă și bine compartimentată.
