Fotografia de stradă și documentară - conversație cu Antonio Pisani

În lumea fascinantă a fotografiei, unii reușesc să transforme multe dintre cadre într-o privire autentică asupra vieții de zi cu zi. În acest interviu*, Antonio Pisani, un fotograf pasionat de fotografia de stradă și documentară ne împărtășește secretele călătoriei sale, de la primele experiențe până la viziunea filosofică și tehnică ce îi definește stilul. Influențat puternic de mentorul său, Yoshi Imamura, cunoscut pentru abordarea profundă a artei fotografice, și atras de farmecul filmului alb-negru, fotograful ne invită să descoperim cum își creează universul vizual. Aflăm cum momentele surprinse pe stradă se transformă într-un dialog între haosul urban și liniștea observatorului, cum pregătirea riguroasă și spontaneitatea co-există în arta documentării realității și cum Europa inspiră creațiile sale. În plus, interviul dezvăluie sfaturi de neprețuit pentru fotografii aspiranți: despre arta observației, puterea consecvenței și importanța curiozității. Te invităm să descoperi mai jos ce înseamnă cu adevărat să fii fotograf de stadă și documentar – o chemare, un mod de viață și un angajament față de autenticitate.

*for the English version of this interview, please follow the link HERE

Începuturi în fotografia de stradă și documentară

#1 Cum te-ai apucat de fotografie? A fost un moment sau un eveniment specific care te-a atras spre fotografia de stradă și documentară?

Fotografia a fost chemarea mea încă din copilărie, ghidat de o dorință înnăscută de a surprinde lumea din propria perspectivă. Pasiunea mea pentru fotografia de stradă și cea documentară s-a dezvoltat treptat, încă din primele etape. O influență importantă a fost copilăria mea, un amestec de viață de stradă, plus artă și cunoaștere. Mentorul meu, Yoshi Imamura, m-a învățat să privesc dincolo de suprafața lucrurilor. În plus, familia mea, în special tatăl meu, fotograf profesionist în anii ’80-’90, a avut și continuă să aibă un impact asupra evoluției mele. Combinația dintre talentul meu fotografic și cercetare, împreună cu învățăturile primite, m-au îndreptat spre observarea și surprinderea vieții într-un mod mai profund.

#2 Ce îți place la fotografia de stradă, comparativ cu alte forme de fotografie? Cum te simți când surprinzi momente pe stradă?

Fotografia de stradă îmi place deoarece surprinde momentele spontane și neplanificate ale vieții, creând un dialog vizual între static și dinamic. Când sunt pe stradă, sunt complet prezent, alert și implicat în ceea ce mă înconjoară, surprinzând momentele în desfășurare. Aceasta îmi amplifică capacitatea de a observa viața în cea mai sinceră formă, călătorind în diferite țări și lucrând la proiectele mele pe durată medie și lungă.

#3 În opinia ta, care este esența fotografiei de stradă? O vezi mai mult ca pe o formă de artă sau ca pe un mod de a documenta viața cotidiană?

Esența fotografiei de stradă constă în capacitatea sa de a surprinde momentele brute, nefiltrate ale vieții, explorând totodată paradoxurile sociale. Este atât o formă de artă, cât și un mijloc de a documenta viața de zi cu zi – e despre găsirea frumuseții în lucrurile obișnuite și dezvăluirea extraordinarului în banal.

#4 Când vine vorba de fotografia documentară, cum abordezi o temă, o poveste? Este mai mult despre crearea unei narațiuni sau despre reflectarea realității așa cum este ea?

Când abordez un proiect de fotografie documentară, încerc să reflect realitatea așa cum este, creând în același timp o narațiune care să permită spectatorilor să se conecteze cu subiectele la un nivel mai profund. Cred în puterea imaginilor de a spune povești, dar aceste povești trebuie să fie ancorate în autenticitate și adevăr, într-un format de reportaj, pentru a crește gradul de conștientizarea la nivelul întregului public, dincolo de povestea spusă.

#5 Care gen fotografic îți place mai mult: fotografia de stradă sau cea documentară? Cum ai explica diferențele și asemănările dintre ele?

Găsesc ambele genuri complementare și, de multe ori, aceste se influențează reciproc în practica mea. Fotografia de stradă este mai spontană, capturând momente trecătoare și explorând condiția umană în orașe, în timp ce fotografia documentară permite o imersiune mai profundă într-o poveste sau într-un mediu izolat. Principala asemănare este necesitatea de a fi prezent în moment, complet implicat în realitatea din fața mea. Mă concentrez pe ambele, deoarece, indiferent de context, fotografia este modul prin care comunic creativ cel mai bine.

#6 Atât fotografia de stradă, cât și cea documentară necesită prezență în moment. Cum echilibrezi spontaneitatea cu planificarea în procesul tău?

Echilibrarea spontaneității cu planificarea este crucială în ambele genuri. În timp ce fotografia documentară necesită mai multă pregătire și cercetare, fotografia de stradă evoluează prin deschiderea față de momente neașteptate. Mă pregătesc prin imersiunea în mediu și ceea ce mă înconjoară, dar rămân mereu deschis la spontaneitatea vieții. Sunt un fotograf instinctiv, păstrând mereu în minte poveștile pe care le surprind și, desigur, tehnicile fotografice.

#7 Mulți fotografi vorbesc despre filosofia „capturării adevărului” în fotografie. Crezi că fotografia este un mediu veridic? Putem spune asta și în era AI, care a început recent?

Fotografia este, prin definiție, un mediu care surprinde o versiune a adevărului, dar este întotdeauna mediat de perspectiva fotografului și de cameră, așa cum sugerează Vilém Flusser cu conceptul său „aparattus”. În era AI, unde imaginile pot fi manipulate și mai mult, linia dintre adevăr și reprezentare devine și mai difuză. Cu toate acestea, cred că, cu intenție și atenție, acesta este locul în care reportajul, în ambele genuri -stradă și documentar-, implică responsabilitatea fotografului de a reda ceea ce se întâmplă într-un mod „nefiltrat” pe cât posibil, împărtășind „cheile adevărului” cu spectatorii.

AI îi eliberează pe fotografi de povara de a înfățișa realitatea, la fel cum fotografia i-a eliberat pe pictori, dar, în opinia mea, aceasta deschide o lume nouă de oportunități, pentru a spori rolul și responsabilitatea intrinseci fotografiei documentare (inclusiv cea de stradă). Acest gen va avea un rol esențial în viitor, chiar mai mult decât în secolele trecute. Este un subiect care ar trebui discutat pe larg în industria fotografică, și eu personal as vrea să deschid această conversație pe mai multe fronturi.

Proiecte și pregătire

#8 Să vorbim puțin despre proiectele tale. Ai de obicei o temă sau o idee specifică în minte când începi un proiect nou, sau aceasta evoluează organic în timp?

Proiectele mele încep adesea cu un moment „Eureka” foarte clar, în care am o viziune asupra proiectului, și evoluează organic pe măsură ce mă implic în subiect și poveste. Procesul de descoperire și planificare este esențial și permite narațiunii să se dezvolte în continuare, pe măsură ce observ lucruri și interacționez cu mediul.

#9 Cum te pregătești pentru un proiect de fotografie documentară? Este nevoie de cercetare sau preferi să te arunci direct în procesul de fotografiere?

Pregătirea pentru un proiect de fotografie documentară implică adesea cercetare pentru a înțelege contextul și nuanțele poveștii pe care vreau să o spun. Totuși, prefer să las loc pentru neașteptat, aruncându-mă în procesul de fotografiere cu o minte deschisă.

#10 Ai putea împărtăși un exemplu de proiect cu care te-ai simțit deosebit de conectat? Ce l-a făcut special pentru tine?

Am un proiect la care lucrez de ceva timp- seria „The Roots of Humanity”. Este un proiect cu care mă simt deosebit de conectat. Am petrecut perioade prelungite în locații unice, surprinzând esența tradițiilor și culturilor neglijate. Ceea ce a făcut proiectul special a fost procesul lent și deliberat de a mă implica în aceste comunități, permițând imaginilor să reflecte caracteristicile lor unice și atemporale, în timp ce, sper eu, vor crește și gradul de conștientizarea asupra unor subiecte și condiții umane specifice.

#11 Lucrezi de obicei singur sau colaborezi cu alții în proiectele tale? Ce crezi că poate aduce colaborarea în fotografie?

Lucrez în principal singur, dar consisder că o colaborare poate oferi și perspective sau idei noi, mai ales când implică subiecți, cercetători sau alți creativi care aduc noi viziuni în proiect. Colaborarea îmbogățește narațiunea prin adăugarea de straturi de interpretare și conexiune și reprezintă viitorul fotografiei.

#12 Când documentezi o comunitate sau un subiect, cum te asiguri că ești respectuos și sensibil față de oamenii și locurile pe care le fotografiezi?

Respectul și sensibilitatea față de oamenii și locurile pe care le fotografiez sunt esențiale. Îmi petrec timp construind încredere, învățând despre comunitate și asigurându-mă că prezența mea și imaginile rezultate onorează poveștile lor. Este despre a asculta la fel de mult pe cât observi. În acest fel, intențiile tale bune vor apărea în timpul fotografierii și dincolo de aceasta, iar încrederea în cauză este esențială.

#13 Crezi că este important ca un fotograf să aibă un stil propriu sau versatilitatea poate fi la fel de puternică? Cum ai descrie stilul tău?

A avea un stil propriu poate fi considerat important din punct de vedere stilistic, dar versatilitatea este și ea o forță. Deși nu mă concentrez pe un stil anume, estetica mea fotografică este ancorată exclusiv în fotografia alb-negru de mulți ani, concentrându-mă pe lumină, umbre și geometrie pentru a elimina distragerile și a mă angaja în adevăruri mai profunde. Cred că stilul vine organic atunci când fotografia este chemarea ta.

#14 Ce rol joacă post-procesarea în munca ta? Crezi că editarea îmbunătățește narațiunea sau poate uneori să afecteze autenticitatea imaginii?

Post-procesarea are un rol important în munca mea, ajutând la rafinarea narațiunii. Editarea ar trebui să îmbunătățească povestea fără a distorsiona realitatea surprinsă. În imaginile mele, pun accent pe atenția conștientă atât în fotografiere, cât și în editare, pentru a menține acest echilibru. Încerc să obțin cele mai bune imagini direct din cameră și editez respectând cadrul și liniile clasice al reportajului fotografic.

Detalii pentru fani

#15 Ai un film preferat?

În ceea ce privește cinematografia, sunt atras de filme care evocă o poveste vizuală puternică, cele care acordă atenție luminii și umbrelor, cum ar fi Akira Kurosawa, Eduardo de Filippo, Federico Fellini și Vittorio de Sica.

#16 Care este camera sau filmul tău preferat pentru a fotografia și de ce o/îl preferi?

Fotografiez cu mai multe camere. Preferatele mele sunt Pentax K-3 III Monochrome, Fujifilm GFX 100s II și seria Ricoh GR. Ele se aliniază perfect cu filosofia mea de a vedea dincolo de evident, permițându-mi să fotografiez în diferite formate, fie direct în monocrom, fie convertind apoi din color. Capacitatea acestor camere de a surprinde tonuri și texturi subtile este de neegalat, mai ales împreună cu obiectivele fixe, în special cu focale între 21 și 50 mm. Pentru fotografia pe film, mi-a plăcut întotdeauna să folosesc următoarele filme alb-negru cu camere pe format 35mm sau mediu 6×6: Ilford XP2 400 (C41), Kodak Tri-X 400 și Ilford Delta 3200 (120).

#17 Dintre toate locurile în care ai fotografiat până acum, ai unul favorit?

Europa ocupă un loc special în inima mea. Tapiseria bogată de culturi, peisaje și istorii oferă o sursă inepuizabilă de inspirație. Îmi place să mă cufund în caracterul unic al fiecărui loc, unde fiecare colț pare să aibă o poveste de spus.

#18 Dacă ai putea fotografia oriunde în lume, unde ar fi acel loc și de ce?

Mi-ar plăcea să fotografiez în Japonia. Îmbinarea tradiției cu modernitatea, alături de sensibilitățile estetice unice, mi se pare că oferă oportunități nesfârșite pentru a surprinde atât imagini de stradă, cât și documentare, într-un mod care rezonează profund cu stilul meu.

#19 Ce zodie ești?

Săgetător.

#20 Ai fotografi favoriți, fie din trecut sau din prezent, care poate ți-au influențat stilul?

Nu neapărat. Deși mulți fotografi mi-au îmbogățit perspectiva asupra fotografiei, modul meu de exprimare creativă se conformează organic poveștilor pe care le spun. Yoshi Imamura a avut o influență majoră asupra muncii mele, în special în ceea ce privește a vedea dincolo de suprafață. Învățăturile lui continuă să-mi inspire abordarea în ambele domenii ale fotografiei de stradă și documentară, însă mai mult pe plan filosofic decât stilistic.

#21 Care ar fi trei surse principale de inspirație atunci când te simți blocat din punct de vedere creativ?

Când mă simt blocat din punct de vedere creativ, ceea ce se întâmplă totuși destul de rar, prefer să rămân în acea stare pentru un timp, fără a mă opune situației, și mă inspir din natură, picturi și lucrările altor fotografi. Aceste surse mă ajută să mă reconectez cu creativitatea.

#22 Ai vreun sfat pentru fotografii aspiranți în fotografia de stradă și documentară, care doresc să-și dezvolte abilitățile?

Sfatul meu este să încetinească ritmul și să se elibereze, să își ia timp să observe cu adevărat împrejurimile. Fotografia nu este doar despre a surprinde momente; este despre a vedea lumea într-o manieră mai profundă, mai conștientă. Fii consecvent, fii prezent și rămâi mereu curios – timpul va spune dacă fotografia este chemarea ta.

View this post on Instagram

A post shared by F64 STUDIO (@f64studio)

Mai multe despre Antonio și fotografiile sale vei putea găsi pe site-ul său, antoniopisani.com, care însă momentan se află în reorganizare. Dar it’s coming soon!