Sigma I Series 35mm F2 și 65mm F2 – Impresii generale
F64- 36minutes read
În luna Decembrie, anul trecut, Sigma anunța lansarea noi serii de obiective, “ I Series”, sub conceptul “ Compact Prime Lenses”, și după cum îi spune și titlul, o serie compactă, premium, din metal, cu finisaje de calitate și performanțe optice ridicate.
De precizat că Sigma nu a adăugat încă o gama pe lângă cele 3 deja existente, Art, Contemporary, Sport, ci practic a venit cu o nouă abordare de obiective, “premium compact”, ce acum, conform specificațiilor, le-au încadrat în Gama Contemporary, dar este posibil ca pe viitor să vedem obiective din Seria I încadrate și în alte game, cum ar fi Art.
Sunt curios cum ar arata un 35mm F1.4 Art I Series sau un 50mm. Hmm, probabil uimitor, dar să nu uităm de definiția “premium compact”, ținând cont că un corp din metal necesită probabil un volum mai mare, va fi o provocare pe măsură, dacă se dorește sa nu se renunțe la calitățile optice excelente. Să așteptăm să vedem ce ne pregătește Sigma în viitor.
Revenind la cele două obiective, imediat ce le-am scos din cutie mi-au oferit senzația de bine făcut și durabilitate. Se simt extrem de bine în mână, finisajele sunt de calitate, iar corpul din metal se potrivește perfect cu designul exterior.
Pe obiectiv avem doua inele, unul pentru diafragmă și unul pentru focusul manual, de asemenea ambele din metal. Inelul de diafragmă este de tip click și nu se poate opta pentru varianta de schimbare lină, aici s-ar putea ca videografii sa fie puțin dezavantajați, dar pentru un fotograf nu este un dezavantaj, acesta va “simți” mai bine obiectivul. Poți comuta pe modul “A” ce-ti permite să modifici din aparat deschiderea diafragmei sau poți comuta pe inel orice valoare de diafragmă dorită, însă modificare din cameră nu va mai fi posibilă dacă inelul este mutat pe valoarea de diafragmă dorită. Ce mi-a plăcut la modul de utilizare al inelului de diafragmă este că modul “A” ( automat) a fost pus lăngă valoare minimă a diafragmei, astfel dacă accidental se va modifica inelul de pe “A” pe urmatoarea valoare a diafragmei, luminozitatea obiectivului va fi drastic modificată și îți vei da seama ca inelul s-a rotit. O altă caracteristică importantă a inelului este ca între modul “A” si următoarea valoare de diafragmă este un spatiu destul de mare, o zonă de siguranța, astfel dacă inelul nu este rotit până la gradația corespunzătoare, modul “A” nu se modifică.
Un mic inconvenient pe care l-am avut în utilizarea obiectivelor, legat de inelul de diafragmă, este că acesta este puțin cam mic, iar cu aparatul la ochi ai nevoie de puțin timp să-l apuci, mai ales ca in partea de sus a inelului, unde este gradația, nu exista zimți, iar câteodată mai apuci cu degetele si zona aceea. Dar probabil este o chestiune de obișnuință.
Inelul de focalizare este destul de mare, iar operarea lui este fluentă si lină. Funcția inelului este actionată electronic, nu mecanic, dar este foarte cursiv și făra niciun fel de lag în focalizarea manuală.
Pe obiectiv exista un singur comutator ce permite schimbarea modului de focalizare, manuala sau automata. Actionarea se face rapid, printr-un click ferm.
Pe mijlocul obiectivului, finisajul exterior este diferit, este similar cu finisajul pe care îl găsim pe zona din spate a obiectivelor din gama Art. Aceasta zonă facilitează o priză mai buna în momentul in care obiectivul este detașat de aparat.
Montura este prevazută cu o garnitură extrem de fină ce ajuta la izolare impotriva prafului si a stropilor de apă.
Parasolarul este tot din metal si se atașează extrem de usor pe obiectiv. Nu există niciun buton pentru blocarea sau deblocarea parasolarului, dar totul se face extrem de lin și cursiv. Sistemul de prindere este mult îmbunătățit față de seria Art, cel putin comparativ cu al meu 35mm F1.4 Art Canon, ce în momentul în care atașam parasolarul, existau toate sansele să rup montura, se atașa si detașa destul de greu. In final l-am rezolvat eu “romanește” prin pilirea ușoară a clemelor de prindere.
Ce mi-a plăcut foarte mult este ca pe lânga capacul standard de plastic, obiectivul mai vine cu înca un capac, un capac metalic magnetic, ce întregește pe deplin designul premium exterior și functionalitatea obiectivului. Ce trebuie sa luați in seama este că dacă adaugați un filtru nu veți mai putea atașa capacul din metal. Un alt aspect important, dacă parasolarul este montat, atașarea si detașare capacului este mai dificilă dacă aveți degetele mai voluminoase.
Legat de capace, mie mi se întămpla destul de des ca în momentul în care scot capacul de pe obiectiv, să-l pun în grabă în buzunarul de la spate sau în ghiozdan, iar uneori să-l găsesc mai greu. Sigma s-a gândit și la acest aspect și au scos si un suport pentru aceste capace metalice, pe care îl poți atașa la gaica de la pantaloni sau pe găicile speciale de la bretelele rucsacului. Nu l-am testat, așa ca nu știu dacă permite atașarea mai multor capace în același timp, asta m-ar scuti să nu îmi mai umplu cu capace buzunarul de la spate.
Deși compacte, obiectivele nu se simt ușor în mână, aș putea spune ca sunt foarte “dense”. Cu o greutate de 325 grame pentru 35mm F2 si 405 grame pentru 65mm F2, sunt mult mai ușoare ca variantele pentru mirrorless din gama Art, 35mm F1.4 cântărind 750 grame, iar 50mm F1.4, 950 grame. Să nu mai vorbim de volumul câștigat de obiectivele din Seria I, acesta fiind la jumătate. Am făcut comparație cu 50mm F1.4 art deoarece nu avem echivalent pentru obiectivul de 65mm F2. Mai jos o galerie pentru comparație.
Mai jos puteți vedea și diferența de mărime între cele doua, 65mm F2 fiind puțin mai mare ca cel de 35mm F2:
După ce le-am inspectat exterior și mi-au lăsat o impresie bună, am zis să le și testez.
Viteza de focalizare este extrem de rapidă chiar și pe Sony A7, pot spune că aș putea să mă descurc chiar și la un eveniment cu ele. Există acel “dute-vino” în focalizare, specific pentru primul A7 si pentru A7 II, dar chiar și așa sunt foarte rapide.
Comparativ cu Sigma 35mm Art si 50mm Art, montura Canon, focalizarea este mult mai rapidă pe 35mm F2 si 65mm F2. Cele două obiective cu montură Canon le-am folosit pe Sony A7 cu ajutorul adaptorului MC-11, probabil și de aici viteza mai scăzută de focalizare, dar chiar și așa, sunt convins că cele doua obiective cu montură nativă Sony E tot sunt mai lente în focalizare, din cauza greutății lentilelor interne și motorului de focalizare te tip HSM, ceva mai lent.
Motorul de focalizare este silențios și nu se aude deloc.
Dintre cele două, am folosit mai mult 35mm F2. Pentru uz general, mi s-a părut mai potrivit 35mm. Posibil în alte situații să fi folosit mai mult 65mm, de exemplu pentru portrete, dar nu am avut ocazia să-l testez în acest gen de fotografie.
Ce m-a uimit în timp ce il foloseam, a fost rezistență foarte bună la flare. După cum se poate vedea, contrastul este excelent, iar efectul de flare apare extrem de puțin. Fie Sigma a făcut o treabă excelentă prin adăugarea unor “coating-uri” ce ajută la eliminarea flare-ul și păstrarea contrastul ridicat la scene cu lumină din spate, fie dimensiunile mici ale lentilelor frontale sunt mai puțin susceptibile la astfel de fenomene. Posibil să fie ambele, dar să nu uităm că tot ei au reușit să reducă considerabil volumul obiectivului, păstrând calitățile optice la un nivel înalt.
La nivel de sharpness, Sigma 35mm F2 este similar variantei 35mm F1.4 Art. Pe centru și pe margini sunt aproximativ identice, extrem de sharp și cu un contrast foarte bun, dar la valoarea de diafragmă F2, 35mm F2 Contemporary este puțin mai soft în colțurile extreme față de 35mm F1.4 Art. Pe la o valoare de F2.8-4 aș putea spune că diferențele sunt mici, ambele obiective fiind foarte sharp pe întregul cadrul.
Între cele doua obiective din seria I, 65mm F2 mi s-a părut puțin mai sharp ca varianta 35mm F2, mai ales în colțurile extreme.
65mm F2 este similar la claritatea imaginii cu 50mm F1.4. Ambele obiective fiind foarte sharp incepand cu deschiderea maximă a diafragmei, din centru până în margini.
Diferențele dintre cele 4 sunt aproape imperceptibile de la diafragme de F2.8, claritatea fiind foarte bună pe întreg cadrul.
Aberațiile optice laterale și longitudinale sunt relativ reduse, foarte bine controlate, similar cu 35mm F1.4. Art sau 50mm F1.4 Art, la acestea din urmă fiind extrem de evidente la deschideri maxime de diafragmă, F1.4. La F2.8- F4, aproape că sunt imperceptibile pentru toate variantele.
Vignetarea este și ea prezentă, dar nu este ceva ce nu poți corecta sau care te poate deranja. Nu m-am lovit niciodată cu problema că un obiectiv ar vigneta extrem de mult, ba din contră, uneori mai adaug eu (nu exagerat).
Zonelor neclare (bokeh-ul) sunt redate plăcut, soft. Pe margini, după cum se poate observa, luminile sunt redate sub formă alungită (cat eye), nu rotunde ca pe zona centrală. Unii or să spună ca nu le place, că ar trebui să fie redate circular. Eu nu vad un defect în acest aspect, as spune ca il prefer, adaugă personalitate obiectivului și “înconjoară” cumva subiectul, îl scoate în evidentă. Varianta 65mm F2 reda ceva mai circular zonele luminoase de pe marginea cadrului.
Concluzii Finale
De multe ori uităm semnificația fotografiei și încercăm să reducem totul la echipament și specificații tehnice, în loc sa ne concentrăm pe ce este mai important, sa fim creativi și să ne putem exprima liber.
Cu aceste noi obiective, Sigma readuce plăcerea de a face fotografii. Știind că ai un produs premium, performant, pe care te poți baza oricând, nu mai rămâne decât să te gândești la fotografie.
Sigma 35mm F2 I Series
- Finisaje premium, de calitate
- Compact
- Claritatea ( sharpnessul ) bună începând cu F2.
- Aberații cromatice reduse
- Rezistență bună la flare
- Bokeh plăcut
- Af extrem de rapid și precis
- Motor de focalizare silențios
- Parasolar din metal
- Capacul magnetic
- Prețul atractiv
Ce mi-ar fi plăcut:
- claritate puțin mai bună la F2 în colțurile extreme
- o diafragmă mai deschisă, F1.4?
Sigma 35mm F2 este un obiectiv extrem de atractiv din toate punctele de vedere. Poate fi folosit atât de împătimiți, amatori cât și de profesioniști. Îți permite să fotografiez într-o multitudine de circumstanțe, de la fotografie de peisaj la portrete sau fotografie de stradă, este foarte versatil. Dacă nu ai nevoie strict de o diafragmă F1.4 sau dorești să îți ușurezi greutatea genții, 35mm F2 I Series este alegerea perfectă.
Sigma 65mm F2 I Series
Ce mi-a plăcut:
- Finisaje premium, de calitate
- Compact
- Claritatea (sharpnessul) foarte bună începând cu F2 ( similar cu 50mm F1.4 Art)
- Aberații cromatice reduse
- Rezistență bună la flare
- Bokeh plăcut
- Af extrem de rapid și precis
- Motor de focalizare silențios
- Parasolar din metal
- Capacul magnetic
- Prețul atractiv
Ce mi-ar fi plăcut:
- un control mai bun al distorsiunilor
Deși cu o distanță focală de 65mm, puțin mai neobișnuită, s-ar putea să fie perfectă fotografilor de eveniment. Personal, la evenimente fotografiez cu două aparate. Pe un aparat am 35mm, iar pe celălalt am un 85mm. De multe ori 85mm mi se pare puțin prea îngust, iar prin folosirea lui pierd o mare plajă focală. 50mm este prea apropiat de 35mm ca să conteze, iar 65mm cred eu că ar fi perfect. Să nu-i uităm pe cei care vin de pe zoom-ul standard 24-70mm, obișnuiți cu această plajă focală, combinația 35mm-65mm li s-ar potrivi de minune.
