Wildlife în Delta Dunării cu Sigma 120-300mm/2.8 DG HSM OS Sports

F64
15minutes read

Deși fotografia de wildlife este un domeniu cu care nu am avut nicio tangență până acum, am îndrăznit totuși să mă aventurez în Delta Dunării cu un obiectiv Sigma 120-300mm F2.8 DG HSM OS Sports și cu cele două teleconvertoare 1.4x, respectiv 2x produse tot de către Sigma. Pe această cale le mulțumesc celor de la F64 pentru faptul că mi-au pus la dispoziție aparatura mai sus menționată.

Deschiderea maximă a diafragmei de f/2.8, avantajul versatilității zoomului alături de lungimea focală maximă de 300mm sunt calități prin care acest obiectiv devine un foarte bun candidat pentru utilizarea teleconvertoarelor. Astfel, împreună cu Sigma TC-1401, teleconverter 1.4X, obiectivul devine un 168-420mm f/4, respectiv 240-600mm f/5.6 utilizând Sigma TC-2001, teleconverter 2x. Ambele sunt variante foarte utile ca plajă focală și cel puțin competitive ca deschidere a diafragmei față de alte obiective din aceeași gamă.

Construcția

În privința construcției, de la primul contact cu obiectivul se vede faptul că acesta este proiectat și construit pentru a face față unor condiții destul de dure: asamblat robust și din materiale rezistente – TSC (Thermally Stable Composite), un material care se dilată și contractă foarte puțin când temperatura variază. Același lucru poate fi spus și despre cele două teleconvertoare: sunt bine închegate și se simte faptul că au fost proiectate să poată susține fără grijă chiar și obiective cu un gabarit mai mare decât acesta. Dar în același timp am rămas pe moment puțin dezamăgit de ergonomia obiectivului: de la primele fotografii mi s-a părut că inelul de zoom este plasat prea în față, având cursa prea lungă și greoaie: sprijinind obiectivul de sub inelul de zoom cu mâna stângă, la trecerea de la 120mm la 300mm sau invers, ajungeam să țin antebrațul orizontal, poziție nu prea confortabilă luând în considerare distribuția greutății spre partea frontală.

Pentru un obiectiv sport, aș fi preferat o cursă mai scurtă și rapidă. Apoi, chiar dacă mi-a plăcut faptul că inelul de prindere pe trepied are trei poziții pentru montare, mi se părea că e prea lung și îmi stă în cale, în special când lucram alternativ de pe trepied și din mână. Ei bine, după mai puțin de o oră de “real world shooting”, toate aceste neajunsuri au fost date uitării – am început să mă bucur din plin de obiectiv, de teleconvertoare și de capabilitățile lor. Cele 3,39Kg ale obiectivului care la început mi se păreau cam dificil de manevrat păreau acum rezonabile. Am ținut să descriu această experiență inițială pentru că e destul de probabil ca cineva care testează obiectivul într-un showroom sau îl împrumută pentru câteva minute de la un prieten să fie puțin descurajat de aceleași impresii inițiale. De aceea, recomand întotdeauna o experiență cât mai extinsă înainte de a lua o decizie, cu orice fel de echipament foto – prima impresie cu alt echipament decât cel cu care ești obișnuit este de multe ori negativă.

Deși obiectivul face parte din categoria celor care trebuie transportate cât mai rar montate pe body, pentru a preveni deteriorarea monturii în cazul unui șoc, aș fi apreciat totuși ca husa acestuia (care e de fapt gândită ca o geantă de umăr) să fie mai înaltă cu câțiva centimetri, iar o parte din buretele superior să fie detașabil: astfel, ar fi încăput obiectivul cu un body cu grip montat, sau obiectivul cu teleconvertor montat.

Pe partea laterală a obiectivului observăm patru switch-uri, robuste și ușor de utilizat. Primul dintre ele e AF/MF, apoi încă trei switchuri cu câte trei opțiuni fiecare: pentru setarea distanței minime de focalizare, pentru modul de stabilizare și pentru viteza de focalizare. Dar posibilitățile nu se opresc aici – cu ajutorul dock-ului USB fiecare dintre aceste trei switch-uri mai are încă un set de opțiuni în plus. Cel mai mult am apreciat posibilitatea de a stabili viteza de focalizare, în special în cazul subiectelor statice utilizarea modului de mică viteză a condus la îmbunătățiri evidente în privința preciziei, iar modul de viteză maximă l-am utilizat în special pentru a compensa reducerea vitezei care apare în mod normal în momentul folosirii teleconvertoarelor, cu precădere cel 2x, care reduce mult mai mult viteza decât teleconvertorul 1.4x.

Distanța minimă de focalizare

Distanța minimă de focalizare specificată de către producător este de 1,5m, dar în timpul testelor am observat o relație cel puțin interesantă între lungimea focală și distanța minimă de focalizare. La 120mm, distanța minimă este undeva în jur de 1,3m, iar la 300mm aceasta crește până aproape de 2,3m. Tranziția nu este liniară, cea mai bruscă variație având loc între 300mm și 250mm, astfel că în mod surprinzător în preajma valorii din urmă este atinsă magnificația maximă. Chiar dacă obiectivul nu a fost proiectat cu vreo intenție de a excela la capitolul macro, când este folosit împreună cu teleconvertorul 2x, care îi dublează factorul de magnificare, cunoscând avantajul focalei de 250mm și observând faptul că focalizarea automată se oprește cu câțiva centimetri înainte de adevărata distanță minimă de care e capabil obiectivul putem obține fotografii interesante și în cazul subiectelor de dimensiuni mai mici.

Stabilizarea optică

Stabilizarea optică este bine implementată, funcționează constant și se împacă foarte bine cu teleconvertoarele testate. În special în cazul subiectelor statice mi-a permis să cresc timpul de expunere destul de mult dincolo de limitele confortabile în mod normal, lucru de apreciat în contextul în care utilizarea teleconvertorului 2x duce la pierderea a doua stopuri de lumină, la care se mai adaugă cel puțin un stop necesar adaptării timpului de expunere la lungimea focală dublată.

Claritatea

Din punctul de vedere al clarității, obiectivul surprinde în mod plăcut prin rezoluția constantă pe toată plaja focală și aproape perfect uniformă pe întreaga suprafață a imaginii, începând cu f/2.8. Totuși, la această diafragmă centrul este puțin mai sharp decât restul imaginii, dar aproape insesizabil. Până pe la f/5.6 fiecare treime de stop aduce un mic plus de uniformitate și claritate, dar nimic major. Aberațiile cromatice sunt controlate excelent, aproape inexistente indiferent de setări.

Despre teleconvertoare

O altă surpriză plăcută a fost la utilizarea teleconvertorului 1.4x: pierderea de claritate, pierderea de contrast, exagerarea distorsiunilor și aberațiilor cromatice, scăderea vitezei și acurateței focalizării sunt aproape neglijabile. Pot să fotografiez nestingherit la f/4 dacă e nevoie, iar dacă lumina îmi permite să închid una-două treimi de stop diafragma pot să uit de existența teleconvertorului. Acest fapt semnifică un înalt grad de compatibilitate și comunicare obiectiv – teleconvertor și în același timp dovedește utilizarea unei optici de foarte bună calitate în teleconvertorul Sigma TC-1401.

Situația diferă puțin la utilizarea teleconvertorului Sigma TC-2001. Optica acestui teleconvertor este de asemenea de o calitate peste așteptări de bună, dar analizând imaginile capturate la diafragma maximă f/5.6 observăm faptul că posibilitățile optice ale obiectivului încep să fie exploatate până aproape de limita acceptabilă. Vestea bună e că recuperarea prin închiderea diafragmei e rapidă, încă de la f/6.3 rezultatele fiind decente, iar zona f/8 – f/11 oferă rezultate chiar foarte bune. Viteza de focalizare este redusă destul de mult (dar după cum am menționat mai sus se poate compensa prin ajustarea switch-ului, cu un anumit sacrificiu în privința preciziei).

Acuratețea focalizării

Vorbind de acuratețea focalizării, în ciuda faptului că am folosit un body notoriu pentru problemele de focalizare, Canon 5D Mark II, am reușit să ajung la câteva concluzii. Am efectuat câteva teste de AF microadjustment cu ajutorul Dot-Tune AFMA, un plug-in din Magic Lantern: testând mai multe lungimi focale de la 120 la 300mm, atât la distanța minimă de focalizare cât și la infinit, toate rezultatele s-au situat între -5 și -2. Așadar, avem de-a face cu o copie excelent calibrată și echilibrată. Și chiar dacă nu ar fi fost așa, prin intermediul dock-ului se pot face setări de microadjustment în funcție de lungimea focală și distanța de focalizare, o posibilitate foarte importantă. Mă așteptam ca degradarea preciziei focalizării să apară în momentul utilizării teleconvertorului 1.4x, trecerea de la f/2.8 la f/4 însemnând pentru acest body pierderea funcționalității cross-type a punctului central. Nu a fost așa, ci dificultățile mai mari le-am întâmpinat la utilizarea teleconvertorului 2x și au fost în mod clar cauzate de limitările sistemului de focalizare de pe 5D II. Cu toate acestea, o mare parte dintre situațiile de fotografiere întâlnite mi-au impus utilizarea lungimii focale de 600mm, așa că nu regret absolut deloc micile sacrificii și dificultăți pe care le-a adus folosirea acestui teleconvertor, ci le consider un preț corect, chiar avantajos pentru câștigul de lungime focală.

Concluzie

În concluzie, consider că Sigma 120-300mm F2.8 DG HSM OS Sports nu e doar încă un obiectiv care are niște specificații unice pe hârtie, ci e într-adevăr o unealtă, un “cal de povară” care depășește așteptările în mai multe privințe. Dacă în trecut eram ezitant când venea vorba de teleconvertoare, acum am realizat că prin alegerea unui obiectiv cu o rezoluție generoasă și a unui teleconvertor cu o bună compatibilitate cu obiectivul, prin setările potrivite se pot obține rezultate foarte bune, reducând mult costurile și greutatea totală a echipamentului.

Articol și fotografii de David Bădescu

S-ar putea să te intereseze și:

În Delta Dunării cu Sigma 150 – 600mm F5-6.3 DG HSM OS Contemporary

7 sfaturi pentru fotografii Wildlife reușite

Ți-am pregătit și câteva oferte speciale pentru fotografia WildLife!
Vezi AICI cu ce îți poți completa echipamentul, pentru a surprinde cele mai frumoase cadre în natură!