OM 1 – Preview. The Show Must Go On!
F64- 28minutes read
OM Digital Solution, desprins din Olympus, a făcut anunțul pentru cea mai nouă cameră foto. Eu am avut parte de încrederea lor și am primit camera prototip cu ceva timp în urmă, cameră la care am un firmware probabil beta, ținând cont că nu am putut filma RAW, spre exemplu. Camera foto are dimensiuni foarte apropiate de cele ale modelului Olympus OM D E M1 MkIII, dar grip-ul și bateria au fost schimbate cu modele noi, incompatibile între cele două modele.
Caracteristicile tehnice ale camerei OM 1 sunt foarte interesante, promițând o evoluție frumoasă a sistemelor Olympus, corectând acolo unde au fost dezavantajați tehnologic de către dimensiunile senzorului. Astfel, sumar, aparatul ne oferă acum senzor 20 Mpix Quad Pixel Bayer Stacked CMOS, iar aici intervin și completez ce nu puteți înțelege din această descriere tehnică limitată.
Fiecare pixel aflat pe acest senzor este compus acum din 4 subpixeli care pot lucra în 4 moduri – Normal, adică fiecare subpixel va lucra independent. – Phase Difference, folosit la autofocus – Single pixel, aici avem o inovație la nivel de expunere, deoarece senzorul este acum capabil să ne ofere expunere pe zone, iar cea mai mică zonă va fi de fapt un pixel în acre sunt grupați 4 subpixeli. De ce e bine cu expunerea pe zone? ptr că se poate umbla la Gain – amplificare/sensibilitate – și se poate expune cu o sensibilitate mai mare în zonele din cadru unde este mai puțină lumină și cu o sensibilitate mai mică unde este mai multă lumină. Acest artificiu tehnologic mi-a oferit o sensibilitate Iso de 2 ori mai mare decât la vechile aparate precum și 1 treaptă la plaja dinamică DR. A patra funcție a pixelilor este cea de HDR, folosită la filmarea video mai ales.
Senzorul este produs de Sony, iar numele de cod este IMX472-AAJK.
Ce mi-a atras atenția la senzor – am descărcat fișa tehnică de la divizia de senzori Sony – este faptul că acum avem mai multe canale de comunicare între senzor și convertorul Analog/Digital. Mai exact avem 14 lane SLVS-EC output față de 8 sau 10 la vechile aparate.
Numărul total de pixeli este de 22,93 Mpix, adică 5388×4256, din care aparatul folosește 5280×3956.
Senzorul e capabil să ofere 121 cadre RAW+Jpeg pe sec, la 12 biți sau 158,4 cadre pe sec la 10 biți, dar producătorul a setat aparatul la valoarea de 120 cadre pe secundă la rez de 20 Mpix RAW. Astfel putem folosi cadrele RAW ptr a realiza o filmare video de 5,2 K la 120 fps. Bufferul ar putea limita durata – specificațiile spun de 90 cadre RAW+Jpeg cu setarea prioritate Detalii în locul prioritate Drive. Eu am reușit cumva să trag 189 cadre, dar e posibil ca firmware-ul de la aparatul meu să fie mai permisiv. Limitarea este impusă și de pericolul generat de căldura degajată în circuitele prin care trec date cu o asemenea viteză.
Tot legat de senzor este și sistemul de autofocus, care vine cu o sensibilitate la iluminare slabă de -8EV la f1,2, o valoare impresionantă, deci o eficiență bună a sistemului de focalizare pe lumină foarte slabă. Focalizarea este realizată cu ajutorul a 1053 puncte de focus în cruce, care acoperă tot senzorul și sunt phase detection, mult mai eficiente decât sistemele bazate pe contrast.
Sistemul de interpretare a informației senzorului ptr. a crea imaginea/fotografia este unul diferit de sistemul Bayer normal, dispunerea filtrelor dicroice colorate pe subpixeli fiind realizată diferit, mai eficient. Și pot confirma că primul lucru pe care l-am remarcat legat de noua soluție Bayer este capacitatea de a edita/extrage mult mai profund culoarea din fișierele mele, mai ales că nu am putut folosi încă RAW și am avut doar opțiunea Jpeg, păstrând RAW-ul ptr momentul când voi putea folosi un program care le recunoaște. Sunt curios ce pot face cu RAW după surpriza oferită de flexibilitatea Jpeg-urilor. Aveți mai jos câteva exemple, cadrul original era fad, lipsit de culoare, și ptr. ca eu trag Muted/neutral.
Țineți cont că aceste cadre și-au păstrat calitatea, nu au apărut artefacte după ce am forțat un pic cursoare din Photoshop, ca să scot tot ce conținea acel fișier Jpeg fad.
Senzorul acesta cu tehnologia stacked beneficiază de o schimbare serioasă a structurii interne față de senzorii clasici, prezenți în cam toate camerele din ziua de azi. Astfel, amplificatorul este plasat sub fiecare zonă de 4 subpixeli, deci fiecare pixel transferă semnal electric slab generat de către o diodă fotosensibilă imediat sub el, eliminând circuitele lungi, clasice, care duceau semnalul la amplificatoarele aflate mereu la marginea senzorului. Asta înseamnă o creștere a raportului dintre semnal și zgomot electric, infamul S/N. O altă modificare este plasarea circuitelor sub zona fotosensibilă, astfel că lumina nu mai este atenuată și de circuitul cablat în senzor și fiecare foton va păstra energia inițială, fără atenuare. Toate aceste aspecte tehnice pot fi ilustrate de următoarele fotografii, în care veți observa comportamentul senzorului în lumină slabă și foarte slabă, la diverse valori Iso.
Alt set, realizat noaptea în Dobrogea:
Acum aveți un set realizat în condiții chiar mai dure, întrucât unele dintre cadre au fost realizate spre dimineață, când zona de la răsărit generează un contrast extrem, greu de gestionat.
La subiecte statice nici o problemă, chiar dacă sunt pe apă, autofocusul lucrează impecabil.
Iar la urmă am lăsat testarea sistemului de autofocus cu Bird AI, o funcție automată care poate fi păcălită de mediul în care fotografiem, așa că am ales să-l pun în dificultate cu un subiect care se pierdea foarte bine în structura și culoarea decorului/mediului. A funcționat ireproșabil și chiar dacă nu sunt fan, admit că începe să mă depășească…
Postez cadre în care am testat plaja dinamică. Am observat că atunci când folosesc HiRes și trag la 50 mapix ori la 80 Mpix, am un câștig vizibil de plajă dinamică precum și un câștig de cel puțin 1,5 trepte la iso. Astfel, aparatul se pretează a fi folosit cât mai mult la 50 Mpix – unde am remarcat cel mai mare câștig – sau la 80 Mpix. Dar chiar și așa, la 20 mpix avem deja valori bune, în condiții uneori imposibile.
Procesorul de imagine este de 3 ori mai rapid decât procesoarele anterioare și-mi oferă în sfârșit calitate video care să concureze cu cea oferită de camerele mele cinematografice, cu care am realizat filmul Dobrogea. Astfel, avem – 4K/60 fps și FHD la 240 fps la o calitate impecabilă, codecurile folosite fiind H265 și All-I, la 10 biți cu eșantionare color la 4.2.2. dacă vreau 14 biți și eșantionare completă, adică 4.4.4 am la dispoziție posibilitatea de a trage ProRes ori RAW folosind Atomos Ninja V. Ce face diferența între camera acesta și cele despre care vorbeam că le-am folosit la filmările cinematografice? Ei bine autofocus-ul quadpixel, stabilizarea incredibil de eficientă și CULOAREA. Dacă e ceva care trebuie spus despre sistemele Olympus prima oară, asta este CULOAREA!
Vizorul are factor de mărire ceva mai mare și este în sfârșit un superb oled cu peste 5 mil de pixeli.
Părți negative – Mini HDMI în loc de HDMI normal. Una dintre cele mai mari greșeli, sunt nevoit acum să folosesc cabluri foarte plăpânde, care se rup în draci, iar un cablu ptr 4K60Fps nu e pe toate drumurile de găsit. Schimbarea bateriei ar putea fi deranjantă în cazul în care ești utilizator vechi de Olympus și ai deja câteva – ca mine. Dacă treci abia acum pe OM, nu-i nici un deranj. Bateria se descarcă cam repede ptr gustul meu. Iar un bug compromite înregistrarea fișierelor RAW video pe un recorder extern Ninja V. Pe AppleProRes aceasta merge foarte ok.
Produse recomandate
S-ar putea să te intereseze și următoarele articole:
2 Comments
Pe blog-ul meu, unde am postat materialul din care au preluat domni de la F64, veți găsi la sfârșit un link de unde puteți descărca fișierele RAW prezente în acest preview. Vor fi acolo 2 săptămâni, atât vor păstra cei de la firma de transfer acele date. Mulțumesc.
Pana acum il pot considera cel mai bun pre-review worldwide. Mai sunt baieti prin zona review-urilor tehnice care daca vor pot face ceva similar, in sensul in care pot combina fotografia cu tehnicul? Banuiesc ca la nivel de Ro ii numeri pe degete, world wide sunt cativa buni atat pe fotografie cat si pe tehnic. Evident ptr unii e doar lectura, pentru altii e pasiune.
Despre Mircea Bezergheanu:
Chiar daca Mircea B. are un stil diferit de a fi ca om, fiind vorbit in diferite cercuri, pareri pro sau contra, ramane totusi omul care stapaneste informatii tehnice cu o mare acuratete, incercand cumva sa explice mai in detaliu ceea ce altii nu pot intelege la o prima citire. Experienta acumulata in timp, stilul autodidact si dorinta de a reusi si-au spus cuvantul. Intr-adevar ca sa intelegi marea majoritate a aspectelor tehnice trebuie sa stii si putina electronica/optica, in sensul ca poate pui si tu mana pe o carte sau un articol pdf si mai citesti despre una despre alta daca vrei sa intelegi intr-adever cum stau lucrurile.
In ce priveste fotografia, Mircea B, alaturi de putin fotografi din Ro, pot fi pusi pe un Wall of Fame. Cu putine ajustari la felul lui de a fi, ca om in ceea ce priveste uneori comportamentul, poate urca in top. Evident cand spui verde in fata lui X, Y, Z deranjeaza si ca de obicei lumea te poate exclude din grupuri sau cercuri.
Revenind la aceasta postare, este de bun augur si foarte binevenita. Afilierea intre Mircea Bezergheanu si Olympus/OM se pare ca i-a adus mai multa satisfactie decat M + Nikon sau M + Canon, aici vorbind la timpul trecut. Sa fie de durata si lucrurile sa evolueze inspre si mai bine!
Multumim.