Sony A9 versus Sony A7 III
F64- 8minutes read
Când vorbim despre fotografia sportivă, este important să ai echipamentul ușor. Cu cât echipamentul e mai ușor, cu atât este mai simplu să urci pe deal.
Din acest motiv, dar nu numai, body-ul meu principal este un Sony a6300 – mic, ușor (240gr), rezistent, rapid.
Iarna aceasta simțindu-mă mai pregătit fizic că niciodată (deși nu am făcut nici o pregătire specială în toamna) am decis să iau în test pe munte ceva echipament mai greu. Așa că i-am contactat pe cei de la Sony Romania și iată ce mi-au trimis.
- Sony FE 100-400mm f/4.5-5.6 GM – 1395 gr
- Sony FE 85mm f/1.4 GM – 820 gr
- Sony a9 – 673 gr
- Sony a7III – 650 gr
De departe cel mai indicat obiectiv pentru ce încercam eu să fac, însă greutatea lui, pe mine cel puțin, m-a distrus psihic pe câteva urcări interminabile. În plus nu era destul, am avut nevoie și de un obiectiv wide. Foarte repede a dispărut din kit-ul folosit la freeride. A fost însă obiectivul principal atunci când am tras de la baza muntelui sau când făceam urcări scurte. Ce mi-a plăcut la el a fost sharpness-ul, viteza de focalizare, volumul redus și distanța focală, 400mm e mult.
Sony FE 85mm f/1.4 GM
Obiectiv de portret, așa că la asta l-am folosit. Un obiectiv rapid, cu un bokeh plăcut – diafragmă cu 11 lamele. Am încercat să-l folosesc și la altceva, dar pe mine distanța focală de 85 mm nu m-a lăsat să mă joc prea mult.
De multe ori m-am întrebat dacă Sony A9 își merită banii. Sau mai bine spus ce de la Sony A9 m-ar face să-l cumpăr în detrimentul lui A7III. Ce am apreciat la A9 încă de la început au fost butoanele în plus – pentru drive și opțiunile de focus. Orice buton fizic însemna, pentru mine, mai puțin timp pierdut în meniu și o viteză mai mare de operare a camerei.
A9 vine echipat cu un buffer masiv, care permite continuos shooting până la 241 de cadre RAW. În plus A9 poate trage în rafală până la 20 cadre pe secundă utilizând shutter-ul electronic, fără distorsiuni și fără nici un lag sau ecran negru în EVF. Shutter speed-ul de maxim 1/32000 ne ajută să ne descurcăm cam în orice situație fără filtre ND.
Comparativ, A7III are un buffer de 89 de cadre RAW. Poate trage în rafală până la 10 cadre pe secunde, cu distorsiuni (mici) și cu lag (este afișată ultima imagine făcută). Shutter speed-ul maxim este de 1/8000.
Toate aceste cifre fac din A9 să pară o bestie de aparat. Întrebarea e care dintre aceste funcții sunt cu adevărat folositoare pe teren. Cele 20 de cadre pe secundă pot face diferența, în fotografia sportivă se trage în rafală pentru a putea prinde sportivul în momentul culminant. Din propria experiență însă pot spune că 10 cadre pe secundă sunt destule în 95% din cazuri. Am putea spune că buffer-ul de 241 de cadre este clar un avantaj a lui A9, și totuși pe teren nu am reușit să umplu buffer-ul de 89 de cadre al lui A7III. Normal că depinde foarte mult și ce tip de sport tragi, însă pentru modul meu de utilizare A7III a fost îndeajuns.
Trebuie să menționez aici și acumulatorul cu care vin dotate cele 2 camere NP-FZ100 2280mAh. De obicei iau cu mine în tură cel puțîn 2 baterii, deoarece se știe la temperaturi de sub 0 grade bateriile se descarcă și în general camerele mirroless consumă mai mult. În testele mele însă niciodată nu am avut nevoie de bateria de rezervă, chiar am reușit să trag 2 zile consecutive cu aceeași baterie, adunând undeva la peste 1300 de cadre.
O funcție foarte folositoare în cazul meu, ce apare pe ambele camere este funcția de crop. Activând această funcție transformi senzorul dintr-un full frame într-un APC-S, din 24 MP ajungi la 10.6 MP. Funcție este foarte folositoare atunci când folosești obiective crop. Deoarece Sony 100-400mm era mult prea greu, am decis să iau pe munte obiectivul meu de all around – un Sony 18-105mm F4 OSS G.
A9 vs A7III? Clar A9, asta dacă ai banii necesari. Pentru toți ceilalți există A7III care reușește să se descurce în orice situație.
Articol și fotografii de Adrian Crapciu
