Astrofotografie – noțiuni de bază și exemple

F64
13minutes read

Astrofotografia este un tip specializat de fotografie ce constă în fotografierea diverselor obiecte de pe cer sau a altor porțiuni din cerul nopții. Prima fotografie a unui obiect astronomic (mai precis a Lunii) se pare că a fost făcută în 1840, dar abia la sfârșitul secolului al XIX-lea tehnologia fotografiei a evoluat astfel încât să se poată face fotografii mai detaliate ale stelelor.

Există mai multe tipuri de fotografii astronomice, despre care vom vorbi în cele ce urmează, iar echipamentele pot varia și ele, la fel și preferința pentru un anume tip de imagini sau altul.

Tipuri de astrofotografie

#1 Prin obiectivul aparatului foto

Cea mai simplă formă de astrofotografie este cea realizată prin obiectivul unui aparat foto. Acesta poate fi așezat pe un trepied foto sau amplasat pe un telescop (metoda cunoscută drept piggyback), iar obiectul ceresc dorit a fi fotografiat este expus prin obiectivul aparatului foto, folosind funcțiile oferite de respectiva cameră. Se pot utiliza orice fel de aparate foto. De ce cameră ai nevoie? Simplu: de cea pe care o ai. Poți începe fotografia astronomică cu orice fel de cameră foto. Ar fi de preferat să fie una digitală, nemaiexistând film utilizabil în astrofotografie. Mulți se plâng că au la dispoziție doar o compactă și nu pot face nimic în domeniul astrofotografiei. Total greșit. Evident, nu vei putea fotografia nebuloase și galaxii cu o cameră digitală compactă. Dar poți fotografia cadre scenice de noapte, poți fotografia conjuncții șamd. Trebuie doar să te afli la locul potrivit în momentul potrivit.

Principalele probleme la această tehnică sunt:

aparatul respectiv să poată face expuneri lungi, între câteva secunde și câteva minute, în funcție de magnitudinea obiectului fotografiat. Nu toate aparatele foto pot realiza expuneri lungi, în general expunerile lungi fiind implementate doar în camerele foto SLR sau DSLR/mirrorless și în anumite modele de compacte, în general cele performante,
dacă expunerea depășește 15-20 secunde, va fi necesar ghidajul camerei foto, astfel încât stelele să apară nemișcate. În acest sens fotografia cu aparatul foto călare pe telescop (piggyback) permite folosirea telescopului pentru a ghida camera foto în timpul expunerii. Utilizatorul, folosind un ocular cu reticul iluminat, se va uita prin telescop și va corecta erorile de urmărire ale monturii urmărind să păstreze o stea aleasă pentru ghidaj în centrul reticulului iluminat al ocularului,
calitatea finală a imaginii depinde de calitatea obiectivului aparatului foto. Așă că ideal ar fi să folosim un obiectiv cu o corecție bună a aberațiilor, fie că vorbim de cele cromatice, astigmatism, distorsiuni etc.

#2 Prin telescop, realizând o proiecție prin ocular

O tehnică mai rar utilizată, prin care aparatul foto este montat în fața ocularului prin intermediul unui adaptor pentru fotografie afocală (precum un tele-extender, un adaptor universal de fotografie microstage sau un alt sistem de proiecție afocală). Fotografia se realizează fie prin obiectivul aparatului foto (proiecție afocală prin ocular), fie cipul/filmul este expus direct, imaginea captată fiind cea dată de ocular.

Calitatea imaginii finale va fi o combinație între calitatea obiectivului telescopului, calitatea imaginii produse de ocular și obiectivul aparatului foto.

#3 Fotografia în focarul telescopului

Aceast tip de imagini este ceea ce majoritatea înțeleg prin astrofotografie. Aparatul foto sau camera ccd sunt montate fără niciun element optic intermediar (exceptând poate reducătoare de focală sau corectoare de câmp, lentilele barlow etc.) la focalizatorul telescopului. Telescopul se comportă ca un teleobiectiv cu o distanță focală foarte lungă (distanța focală a telescopului cu sau fără alte elemente optice corectoare) și un raport focal specific telescopului respectiv.

Această metodă produce cele mai bune imagini, întrucât elementele optice intermediare care sunt surse potențiale de aberații sunt eliminate, astfel că singura sursă de aberații rămasă este telescopul propriu-zis.

Fotografii scenice cu dâre stelare, Calea Lactee și cerul înstelat

În cadrele scenice vom căuta adesea să suprindem activitatea de la sol (prieteni observând cerul, de exemplu) sau diverse peisaje terestre interesante sub bolta înstelată. Vei avea nevoie doar de un trepied și o cameră foto capabilă de un timp de expunere de 15 secunde. Ar fi indicat să alegi o sensibilitate de 400-1600 ISO în funcție de cât de luminos este cerul, diafragma să zicem f/4, și să nu depășești 15 secunde ca timp de expunere. Dacă prelungești expunerea mai mult, stelele nu vor mai apărea în fotografie ca puncte, ci ca arce de cerc. Acestea apar datorită rotației Pământului în jurul axei sale.

Poți realiza și expuneri mai lungi, în care tocmai dârele stelare vor face deliciul imaginii. Ar fi utilă tehnica Bulb, despre care poți afla mai multe aici.

Probabil ăsta e genul de imagine pe care au făcut-o la început majoritatea astrofotografilor. Aparatul se așează pe un trepied solid, având montat un obiectiv cu focală mai scurtă de 50mm (un fisheye e spectaculos în acest caz), ISO se setează la valoarea 100, timpul de expunere va fi mai mare de 10 minute. Probabil cea mai bună direcție pentru a orienta camera în acest caz este Nordul, pentru a prinde în cadru și Steaua Polară care va apărea aproape punctiformă față de celelalte care vor descrie arce de cerc în jurul ei.

În ceea ce privește Caleea Lactee, după ce ai identificat-o pe cer (arată ca o mare pată albă dispusă de la un capat la celalalt al cerului, formată din mii de puncte albe luminoase), trebuie să alegeți cadrul fotografic: fie un peisaj în care vei avea Calea Lactee deasupra unui lac, copac ori a unui obiectiv istoric sau natural (o cetate, ruine, Sfinx-ul etc.), a unui cort iluminat etc.

Ideal ar fi să încadrezi astfel încât să se vadă mai mult cer decât pamant. De asemenea, elementele de pe pământ să fie complet încadrate(să nu ai jumătate de casă sau copac etc.).

Setarea pentru timpul de expunere va fi în general de 30 sec.

Pentru acest tip de fotografii vei simți probabil nevoia unui obiectiv wide, acesta permițând un cadru larg, în care să cuprinzi atât Calea Lactee, cât și o reflexie sau alt element care să completeze peisajul. De asemenea, un obiectiv wide va avea o zonă de claritate mai mare, chiar dacă diafragma este larg deschisă, iar efectul dârelor stelare va fi ușor „încetinit” și el.

Fotografierea eclipselor de Soare și de Lună

Eclipsele de Soare sau de Lună sunt evenimente spectaculoase și rare, fapt pentru care reprezintă un gen al astrofotografiei mai des abordat și de cei care nu fac asta neapărat în mod constant.

Pentru ele avem însă o serie de articole dedicate, pe care le găsești mai jos:

Probabil și mai spectaculoase, dar mai greu de obținut, sunt fotografiile cu nebuloase, galaxii și alte asemenea obiecte cerești. Și aici intră în scenă în mod obligatoriu montura ecuatorială. Aceasta este utilă atât pentru cadre largi cât, mai ales, pentru fotografierea la focale lungi. Se pot fotografia zone cu nori stelari din Calea Lactee, se poate fotografia tot cerul, se pot fotografia constelații. Dacă mergem în domeniul focalelor lungi, poți fotografia galaxii, nebuloase, și roiuri stelare. Sau chiar comete. Acestea vor face însă obiectul unui articol separat, în viitorul apropiat.

Tu practici astrofotografia? Dacă vrei să împărtășești cu noi câteva cadre, le poți trimite la blog@f64studio.ro pentru a face parte din galeria cititorilor.

[products ids=101482,1047484,10107449,125030601,125030158,125041568]