Cum să faci astrofotografie? – Partea a II-a

După observarea obiectelor cerești prin telescop, următorul pas în acest hobby este fotografierea lor. Timpul lung de expunere al unei camere foto ne permite să “scoatem la lumină” detalii mult mai multe decât putem observa cu ochiul liber printr-un instrument astronomic obișnuit.

Astrofotografia poate fi împărțită în două categorii mari – cea de peisaj și cea a unor obiecte cerești. Dacă în primul articol a fost prezentată prima categorie, în acest articol vom vorbi despre cea de-a doua, care este și cea mai complexă dintre cele două.

Pentru a putea realiza fotografii ale unor obiecte cerești, primul instrument necesar este o montură ecuatorială. Montura ecuatorială este un instrument care are rolul să compenseze mișcarea aparentă a bolții cerești, rotindu-se cu aceeași viteză (unghiulară) cu aceasta, și menținând astfel în cadru obiectul pe care dorim să îl fotografiem. Pentru ca mișcarea de urmărire să fie corectă, montura ecuatorială trebuie aliniată paralel cu axa Pământului, operațiune care se numește „punere în pol”. Denumirea vine de la faptul că axa monturii se aliniază cu polul nord (sau sud) ceresc. În emisfera nordică, pentru punerea în pol se folosește steaua polară (Polaris), observată printr-o lunetă specială, numită lunetă polară pe care majoritatea monturilor ecuatoriale o au.

În funcție de mărimea și tipul obiectului ceresc ce se dorește a fi fotografiat, se pot folosi de la aparat de fotografiat (SLR) cu obiective clasice și focale relativ scurte (de exemplu 50mm pentru constelații), până la aparat de fotografiat sau cameră specială plus telescop, unde telescopul poate avea o distanță focală care pleacă în general de la 300mm și poate ajunge până la 3000mm sau chiar mai mult. Cu cât distanța focală – și implicit mărirea – crește, cu atât calitatea echipamentelor folosite trebuie să fie mai bună (trepied mai solid, montură mai precisă, șamd).

Montura folosita pentru realizarea fotografiilor alăturate este Vixen Advanced Polaris, care este suficient de mică pentru a fi portabilă dar care permite folosirea unei camere DSLR full frame cu obiective care pot ajunge și la 600mm distanță focală.

Folosind aceeași montură, regula de la fotografia de pe trepied rămâne în linii mari valabilă – cu cât distanța focală crește, cu atât timpul de expunere va fi mai mic. Asta pentru că precizia monturii și a punerii în pol fiind limitate, erorile de urmărire cresc și ele odată cu timpul de expunere. Iar o mărire mai mare va pune în evidență aceste erori și mai mult. De exemplu dacă folosesc un obiectiv de 135mm, cu montura mea pot face expuneri de 5 minute fără ca obiectul fotografiat să iasă mișcat. La 600mm însă nici expunerile de un minut nu ies întotdeauna cum trebuie. Alegeți un loc ferit de vânt, mai ales daca aveți instrumente ușoare. Orice adiere mai puternică vă poate mișca ansamblul, și implicit și pozele. Mersul pe lângă montură trebuie de asemenea să fie cât mai ușor și redus la minim, vibrațiile pământului vă pot strica pozele în aceeași măsură.

În continuare vom încerca să explicăm la nivel de principiu pașii pentru obținerea unei fotografii a obiectelor de tip deep-sky („cer profund” in limba română), cum sunt galaxiile sau nebuloasele. Mai întâi să definim câțiva termeni pe care îi veți întâlni mereu în literatura de specialitate:

  • Cadru de tip „light” – fotografia propriu-zisă a obiectului astronomic, în care aparatul de fotografiat strânge lumină de pe cer prin obiectiv sau telescop. Cu cât se fac mai multe astfel de cadre, cu atât imaginea finală va fi de calitate mai bună.

  • Cadru de tip „dark” – fotografie realizată la aceiași parametri cu cadrul light (timp de expunere, sensibilitate ISO, temperatură ambientală) dar cu capacul obiectivului/telescopului/aparatului pus. Practic va ieși un cadru negru, de unde și denumirea. Încercați să faceți un număr de minim 8 astfel de cadre, cu cat mai multe cu atât mai bine. Scopul acestor cadre este de a aduna date despre zgomotul termic al senzorului aparatului de fotografiat

  • Cadru de tip „flat” – fotografie realizată la o suprafață uniform luminată, folosind același ansamblu optic (același telescop/obiectiv, aceeași distanță focală, aceeași apertură) ca și cadrul de tip light. Pentru un astfel de cadru putem folosi ca țintă un perete sau un ecran alb, sau în lipsă de altceva chiar cerul ziua, caz în care trebuie aleasă o zonă departe de orizont sau de soare și făcută o fotografie alb-negru. Fotografia trebuie puțin subexpusă, pentru a ne asigura că nu pierdem informație in zonele „arse”, perfect albe. Ideal ținta trebuie să fie uniform luminată și neutră din punct de vedere al culorii. Încercați să faceți aceste cadre la o sensibilitate ISO mai mică, pentru a minimiza zgomotul. Scopul acestor cadre este de a strânge informație despre imperfecțiunile ansamblului optic (vignetare, praf pe lentile sau senzor, etc).
  • Cadru de tip „stack” – cadru obținut prin procesarea tuturor cadrelor enumerate mai sus (operație numită „integration” în engleză). Cadrele dark și flat vor fi mediate și apoi informația rezultată va fi folosită pentru corectarea fiecărui cadru light în parte. Cadrele rezultate, numite și cadre calibrate, vor fi la rândul lor mediate prin diverși algoritmi pentru a rezulta un singur cadru final, denumit „stack”, care va avea un zgomot de imagine mai mic și o gamă dinamică mai mare decât cadrele light.

Cadrul „stack” este apoi baza unor prelucrări ulterioare, care pot fi făcute atât în programe dedicate astrofotografiei, cum este de exemplu PixInsight, cât și în programe generice de editare a fotografiilor cum este de exemplu Adobe Lightroom.

Dar despre aceste prelucrări vom vorbi mai pe larg într-un articol viitor.

Echipamentul cu care au fost realizate aceste fotografii

Autori: Ștefan Pop-Coț și Octavian Grigorovici

Echipament prezentat si fotografii: Ștefan Pop-Coț 

Articol apărut inițial sub titlul „Introducere in astrofotgrafie” în Revista Astronomie, Nr 4, 2021. ISSN 2734-8768

S-ar putea să te intereseze și următoarele articole:

Cum să faci astrofotografie?
Astrofotografie – noțiuni de bază și exemple
Astrofotografia de zi și de noapte, cu Cătălin Beldea

Ce elemente consideri că sunt importante atunci când vorbim de astrofotografie? Lasă-ne un comentariu!

Alți fotografi au mai citit și:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

4 obiective SONY de buget

Descoperă alături de Cristi Kerekes nu mai puțin de 4 obiective Sony de buget, cu care poți trece la un nivel superior dacă încă folosești obiectivul kit. De la wide, la macro și zoom, suntem convinși că vei alege ce ți se potrivește!

7 accesorii ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară

În lumea fotografilor accesoriile sunt nelipsite din trusa foto, pentru a evita situații neplăcute și pentru a fi sigur ca vei fi pregătit oricând, oriunde și în orice condiții pentru a fotografia. Descoperă accesoriile ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară, menite să te ajute să sa surprinzi momente cât mai frumoase

Fotografia de primăvară
5 sfaturi și exemple

Pentru un fotograf, primăvara este anotimpul ideal pentru fotografia de peisaj sau de stradă. Lumina este contrastantă, umbrele sunt încă reci, dar soarele este cald și arzător. Află câteva sfaturi care să te pregătească pentru fotografii de primăvară wow!

Expunerea lungă în 11 pași, de la peisaj la fine-art

Află din acest articol cum să te bucuri de tot ceea ce are de oferit expunerea lungă, plus mici ajutoare când vine vorba de accesorii, filtre, compoziție, metodă de abordare și altele!

Pregătește-te pentru un
Paște fotogenic

Săptămâna aceasta mulți dintre noi încep unul dintre cele mai importante maratoane de gătit al anului pentru masa de Paște. Venim în ajutorul tău, să îți spunem cum să faci fotografii memorabile cu mâncarea de Paște.