Review Canon 7D Mark II și Sigma 50-100mm F1.8 Art

Am avut ocazia să fotografiez câteva concerte cu primul model de 7D și am fost uimit la acel timp de performanțele de autofocus ale camerei, care erau net superioare modelelor DSLR din clasa medie. De data aceasta, am avut ocazia să testez Canon 7D Mark II cu Sigma 50-100mm F1.8 DC HSM [A] în cadrul festivalului Electric Castle, în condiții destul de capricioase. Fiecare gen de fotografie are particularitățile sale, iar în cazul fotografiei de concert – când alegem o cameră – sistemul de autofocus și calitatea imaginii sunt factori cheie în decizia finală.
Principalele specificații tehnice:

• Senzor  CMOS 20.2 MP APS-C, mărime pixel 4.1µm
• Dimensiuni senzor: 22.4 x 15.0mm
• Rezoluție 5472 x 3648
• ISO nativ 100-16.000
• Procesor imagine Dual DIGIC 6
• Sistem autofocus  65 puncte cu senzor în cruce cu sensibilitate EV -3
• Protecție intemperii – da
• Obturator 1/8000-30s
• Stocare : 1 slot SD și 1 slot CF
• Viteza declanșare : 10fps
• Vizor : pentaprismă cu acoperire 100%
• Fiabilitate obturator : 200.000 cadre

Trebuie să recunosc că nu sunt tocmai cel mai bun tester de camere, pentru că nu am ieșit din modul M, așa că nu vă pot povesti foarte multe despre modurile semi-automate și automate, dar am acordat atenție deosebită altor aspecte. Față de predecesorul său, sistemul de focus este mult mai bun, cu 65 de puncte în cruce și focalizare până la f/8, performanțele ISO cu 16000 de la 6400 și un obturator mai fiabil, cu o durată de viață estimată la 200.000 de cadre.
Ergonomie
Body-ul de 7D Mark II este construit în totalitate din magneziu, fiind foarte comod de utilizat, chiar și fără grip, cu obiective mai grele, cum este Sigma 50-100mm. Butoanele sunt accesibile și pot fi personalizate ușor din meniul Custom Controls. De exemplu, eu am preferat să folosesc butonul AF-ON pentru a bloca focusul, dar posibilitățile evident sunt multiple. O particularitate față de alte camere este butonul RATE, care nu este întâlnit la multe modele, ce permite atribuirea unui rating imaginilor direct în cameră, lucru care poate ușura eventualele selecții ulterioare. Printre minusuri ar fi faptul că imediat după ce fotografiezi și este afișată imaginea in review nu poți naviga prin restul imaginilor, lucru posibil doar după ce apeși butonul Play, precum și faptul că joy-stickul nu poate schimba punctele de focus singur, fără apăsarea butonului de selecție AF.
Calitatea imaginii
Ținând cont că avem de a face cu un senzor APSC, nu mă așteptam la performanțe extraordinare legate de zgomot și gamă dinamică. Chiar și în condiții de lumină omogenă, fără zone proeminente de umbră, zgomotul este vizibil, iar gama dinamică este relativ redusă comparativ cu alți senzori echivalenți.

Totuși se comportă decent în condiții de lumină redusă și poate fi utilizat cu succes pentru fotografia de concert, însă de la o valoare ISO mai mare de 4000, zgomotul devine vizibil.

Autofocus
Sistemul de autofocus este destul de versatil, permițând utilizarea celor 65 de puncte de focus în multe moduri:
– Single Point Spot AF: pentru o precizie ridicată de punctare în cazul unui cadru static. Practic punctul de focus este mai mic ca un punct real de AF și este util când avem suficient timp pentru a fotografia.
– Single AF: un singur punct de AF din cele 65 este activ și se poate selecta cu ajutorul joy-stickului. Util în majoritatea cazurilor de fotografiere pentru focalizare precisă.
–  AF Point Expansion (4): punctul activ de focus este înconjurat de alte patru puncte de focus (sus, jos, stânga, dreapta) pentru un control mai precis în cazul subiecților în mișcare. Am folosit acest mod pentru majoritatea fotografiilor de concert realizate la Electric Castle.
– AF Point Expansion (8): similar cu modul anterior, doar că avem 8 puncte de focus înconjurătoare și este util când avem subiecți care se mișcă foarte rapid și haotic.
– Zone AF: 15 puncte active de AF care focalizează cel mai apropiat subiect. Zona activă de focus se poate muta pe toată suprafața de 65 de puncte.
– Large Zone AF: zona de focus este împărțită în 3 zone mari (stânga, centru, dreapta). La fel ca modul precedent va fi focalizat cel mai apropiat subiect.
– 65-point automatic selection: Toate cele 65 de puncte sunt active, camera focalizând pe cel mai apropiat subiect.

Pe lângă aceste moduri, mai există cazuri predefinite pentru AI Servo, fiecare dintrele ele având trei variabile: sensibilitate de tracking, accelerare/încetinire tracking și comutare punct AF.
Sensibilitatea se reperă la comportamentul senzorului AF când întâlnește un subiect nou, accelerarea și încetinirea se referă la viteza și caracterul mișcării subiectului, iar comutarea punctului AF determină cât de repede camera comută la următorul punct AF.

Alte trăsături importante
Pentru cei care abordează genuri de fotografie mai creative, Canon 7D Mark II are disponibilă funcția de expunere multiplă cu posibilitatea de a combina mai multe cadre în mai multe moduri (additive, average, bright, dark). Funcția are două moduri de operare: Function Control Priority pentru o combinare mai subtilă a cadrelor (cu transparență) și Continuous Shooting Priority pentru o combinare fără transparență, utilă la cadrele de acțiune.
Pe lângă sistemul nou de autofocus, Canon 7D Mark II beneficiază și de un sistem nou de măsurare al expunerii cu un senzor RGB / IR de 150.000px, mai performant ca cel de pe 5D Mark III sau 1Dx. Noul sistem este capabil să recunoască până la 252 de zone în full color și dă rezultate destul de precise și în modurile semi-automate.
CONCLUZII
Canon 7D Mark II este o cameră nișată pe fotografia de acțiune (sport, natura etc), din păcate însă,  în ce privește gama dinamică, nu poate concura cu alți senzori, dar nefiind o cameră gândită pentru portret sau peisaj nu îi putem reproșa prea multe. Cu o rafală de 10fps și 65 de puncte de AF în cruce nu prea ai cum să ratezi cadrul dorit, sistemul de AF funcționând până la f/8. Singurul mare minus – în cazul meu – este că deși e clasificată drept cameră weather sealed, de la umiditate și câțiva stropi de apă a cedat o parte din display și a fost necesară înlocuirea acestuia.

Sigma A 50-100 mm f/1.8 DC HSM

Principalul obiectiv cu care am testat Canon 7D Mark II a fost Sigma A 50-100 mm f/1.8 DC HSM, un obiectiv nou din seria Art de la Sigma proiectat special pentru crop, destul de masiv, dar cu rezultate impresionante.
Principalele specificații tehnice:

• Distanță focală  50-100mm
• Diafragmă maximă  1.8
• Unghi  46°-24°
• Distanță minimă focalizare 0.95m
• Petale diafragmă  9
• Optică 21 elemente /15 grupuri (3 elemente FLD, 1 element SLD)
• Diametru filtru 82mm
• Greutate 1490g

Construcție
Un obiectiv de-a dreptul impresionant, montura metalică solidă, inele de prindere pentru trepied (nedetașabil) cu mai multe poziții și blocare prin șurub, inele de focus și zoom cu un grip solid, plăcut la atingere. Ambele inele se mișcă fin, dar ferm, iar inelul de focus are o cursă destul de lungă pentru o focalizare manuală precisă. Obiectivul vine un parasolar de tip petală.
Calitatea imaginii
Obiectivul este incredibil de sharp, chiar și la diafragme deschise, lucru remarcabil în cazul unui obiectiv de zoom. Testele lenstip.com îl clasează drept cel mai bun obiectiv pentru senzori APS-C/DX. În cazul focalei 50mm la f/1.8, imaginea este ușor soft, iar la focale mai mari sensibil mai soft. Începând de la f/2.8, rezultatele sunt excelente, în special la intervalul de mijloc al distanței focale, iar la f/4 se observă o îmbunățire semnficativă a clarității.

Nu vă pot spune mare lucru despre aberații cromatice și flare-uri pentru că nu au apărut în condițiile în care am fotografiat. Legat de vignetare, aceasta este abia vizibilă la f/1.8, iar de la f/2.8 este practic inexistentă. Bokeh-ul are o calitate foarte bună datorită construcției optice, dar și datorită celor 9 petale ale diafragmei.

Focalizare
Dotat cu sistemul HSM (Hypersonic Motor), specific obiectivelor Sigma din seria Art, obiectivul focalizează intern cu o viteză rezonabilă, lăsând să se audă doar sunetele elementelor optice din interior aflate în mișcare. Precizia de focalizare este un aspect critic, mai ales pentru producători terți precum Sigma, care trebuie să facă reverse engineering. Pentru rezultate ultraprecise este nevoie de calibrare și Sigma ne vine în ajutor cu un USB Dock. O altă alternativă de calibrare este folosirea microajustărilor din cameră, acolo unde există. Consistenta focalizării nu a fost absolută, adeseori problemele apărând la punctele periferice de focus. Când avem o încadrare strictă a scenei, focalizarea trebuie reglată precis în timpul ajustării distanței focale.

CONCLUZII
Deși nu este un obiectiv weather sealed, Sigma 50-100mm s-a comportat exemplar la Electric Castle, fiind printre puținele obiective care nu a făcut condens de la umiditatea pronunțață. Sigur, la acest moment, nu are rival pe piață, oferind f/1.8 pe toată plaja focală 50-100m la standarde de „lucrare de artă”. Un obiectiv bine construit, cu interval focal scurt, dar cu apertură mare, îl face alegerea potrivită în multe genuri de fotografie.

Un articol și fotografii de Miluță Flueraș.