Am fost cu Olympus 12-100mm la Comic Con, să văd de ce este capabil acest „monstru”, fiindcă nu îl pot numi altfel (este un compliment). Cred că evenimentele de tipul Comic Con sunt foarte bune pentru a testa echipament. O dată pentru diversitatea de subiecte și situații și a doua oară fiindcă nu prea ai timp să gândești un cadru pentru că riști să pierzi altul.

Astfel, compui cât de bine crezi că poți pe moment, faci repede setările sumare, ca să nu stai să butonezi pe aparat ca atunci când cauți nu știu ce fotografii în Social Media, iar din momentul declanșării nu-ți rămâne decât ca echipamentul să fie într-adevăr un prieten de nădejde.

Cu toate acestea, lăsând puțin Olympus 12-100mm deoparte, am fost trist surprinsă anul acesta de festivalul Comic Con. Sigur atmosfera a fost, activitățile nu au lipsit și nici cosplayerii, dar nu au fost atât de entuziasmați ca anul trecut, nu au fost costume cu aceeași diversitate și de aceeași calitate.

Inițial am crezut că am venit într-o zi cu mai puțin trafic, atât din punctul de vedere al activităților cât și al costumelor. Ulterior mai mulți oameni care au fost în toate cele trei zile mi-au confirmat că implicarea nu a fost aceeași ca anul trecut și că asta s-a observat cel mai bine la capitolul vânzări.

Revenind la obiectiv, la „monstrul” Olympus 12-100mm, au fost lucruri care m-au deranjat și lucruri care mi-au plăcut. Să le luăm însă pe rând:

Design și construcție

Am mai zis într-un review trecut că obiectivul pe care-l testasem era cam greu, un Olympus de 25mm. Ei bine, uită de asta, căci Olympus 12-100mm are chiar 561g, în timp ce body-ul meu de E-M10, are 396g. Așadar din start am simțit un dezechilibru major, care și-a lăsat amprenta pe gâtul meu, după câteva ore de fotografiat.

Sigur că acest lucru nu este neapărat o problemă, țin doar să menționez că pentru mine personal este foarte important ca echipamentul să fie cât mai mic și mai portabil, dacă aș putea să alerg și să fotografiez în același timp aș fi cea mai fericită.

Ca și design și construcție propriu zise, pot spune că este construit foarte bine. Este făcut din metal negru, care îți dă o senzație de rezistență, care ar preveni o eventuală panică, dacă cumva îl scapi. Precum celelalte obiective din gama PRO se vede că a fost conceput special pentru a mulțumi standarde înalte și este sigilat împotriva intemperiilor.

Nu înțeleg totuși de ce au făcut inelul de focus atât de subțire. Cred că ideal ar fi fost dacă aduceau inelul de zoom și cel de focus la dimensiuni mai apropiate una de cealaltă. Ai tendința să miști de zoom când folosești focusul manual, deși apreciez că și construcția inelelor este din metal, poate din cauza asta se și mișcă mai greoi amândouă? Dar bănuiesc că în timp, mobilitatea lor va crește o dată cu perioada de folosire.

Claritate

Dacă te gândeai că la un zoom așa de mare, claritatea o să aibă de suferit, te înșeli, parțial. Olympus 12-100mm este foarte sharp, se observă doar o mică variație la 100mm și spre colțuri la f/4 (aș fi preferat să fie mai luminos, ce-i drept), dar pe măsură ce mergi spre f/5 deja nu se mai observă nicio diferență, până pe la f/11, iar de la f/16 deja este destul de vizibil faptul că sharpness-ul scade, dar nu într-un mod deranjant. Chiar și atunci când acesta scade, este mult mai sharp ca multe alte obiective.

Autofocus și focusul manual

Cred că asta mi-a plăcut cel mai mult la Olympus 12-100mm. Autofocusul este extrem de rapid, iar la un eveniment precum Comic Con, nu prea ai cum să stai să tot setezi focusul ăla manual până ești tu fericit.

Nu am prea multe de comentat aici, am fost plăcut uimită de viteza acestui obiectiv indiferent de situație. L-am testat și folosindu-mă de Digital Tele-Converter-ul de care dispune Olympus OM-D E-M10 și pot spune că și în zoom maxim, a făcut față cu succes.

Schimbarea dintre autofocus și focus manual se face împingând inelul dedicat în sus sau în jos.

Culmea, deși de regulă focusul manual face o treabă mult mai bună decât autofocusul în situațiile complicate de fotografiere (noaptea de exemplu), mi s-a părut că în cazul acestui obiectiv este cumva invers.

De fiecare dată când am folosit focusul manual, am avut senzația că fotografia nu a ieșit la fel de sharp în zona focalizată prin comparație cu autofocusul.

Macro

Deși nu este conceput pentru fotografia macro se descurcă impresionant de bine când vine vorba de close-up. Cu o distanță minimă de focus de doar 0.15m și magnificare de 0.6x (format 35mm) la 12mm, la 100mm ajunge la o magnificare de 0.42x și o distanță de focus de 0.45m. Așa că dacă nu ești mare împătimit al fotografiei macro și te folosești de funcția asta doar când găsești câte ceva care să-ți atragă atenția este perfect. Nu te va dezamăgi indiferent de distanța focală.

De fapt cred că ar putea să-ți servească destul de bine și dacă ești mai serios, deși te-ai chinui puțin, cred că versatilitatea ar face munca în plus să merite.

Aberații cromatice

N-am observat, sincer.

Stabilizarea de imagine

Olympus 12-100mm este al doilea obiesctiv Zuiko Pro care vine la pachet cu stabilizare de imagine, compensând până la 6.5 trepte EV, datorită sistemului Sync I.S pe 5 axe.

Dacă ar fi să comparăm rata de succes a stabilizării de imagine, presupunând că având stabilizarea oprită scoți 20 fotografii acceptabile din 40, cu  funcția activată numărul de fotografii clare va fi aproximativ, undeva la 30-35 din 40, la o viteză de declanșare de 1sec.

Chiar și la 100mm stabilizarea de imagine se descurcă ireproșabil.

În plus, obiectivul beneficiază și de un buton L-Fn personalizabil, care te poate ajuta să ai cel mai rapid acces la funcțiile sale.

Vignetare

Olympus 12-100mm stă destul de bine și la capitolul acesta. Vignetarea este prezentă, dar se poate observa cu greu abia la 100mm și începând cu f/11 pentru restul distanțelor focale.

Distorsiuni

Acest obiectiv controlează destul de bine distorsiunile, însă asta nu înseamnă că ele nu sunt prezente. Totuși, prezența lor nu face ca fotografierea să devină un inconvenient, ba chiar dimpotrivă. Dacă nu ești extrem de atent probabil că nici nu o să-ți dai seama de existența lor.

Distoriunile de tip butoi apar în colțuri la 12mm, dar nu sunt severe, după cum am mai menționat, iar de la 18mm în sus deja nu mai sunt prezente. Se mai pot observa ușoare distoriuni tip pernă spre 100mm, dar acestea sunt și mai puțin evidente ca cele menționate mai sus.

Ce mi-a plăcut Olympus 12-100mm

  • Autofocusul extrem de rapid
  • Claritatea
  • Deși nu este foarte luminos, se descurcă excelent în lumină (mai) scăzută. Spun mai scăzută fiindcă noaptea încă nu am apucat să-l testez, dar îl recomand de exemplu pentru concerte.
  • Este ok și pe partea de macro
  • Sigilat împotriva intemperiilor

Ce nu mi-a plăcut la Olympus 12-100mm

  • Greutatea
  • Inelul de focus mult prea mic
  • Aș fi vrut să fie mai luminos, măcar f/2…

Specificații tehnice Olympus 12-100mm

  • Prime / Zoom: Zoom 12-100 (24-200mm echivalent 35mm)
  • Montură: Micro 4/3
  • Număr lamele diafragmă: 7, Rotunjite
  • Constructie optică: 17 elemente in 11 grupuri
  • Diafragma maximă: f/4
  • Diafragma minimă: f/22
  • Diametru filtru: 72 mm
  • Unghi de cuprindere: 84-12 grade
  • Distanța minimă de focalizare: 15 cm
  • Dimensiuni obiectiv (diametru x lungime): 77.5 x 116.5 mm
  • Greutate: 561 g
  • Elemente asferice și de dispersie scăzută
  • ZERO Coating și Z Coating Nano
  • Sistem de autofocus MSC High-Speed
  • Stabilizare de imagine pe 5 axe
  • Sigilat împotriva intemperiilor

În concluzie, consider că obiectivul Olympus 12-100mm poate fi foarte bun pentru evenimente, fotografii de studio sau diverse ședințe foto. Se descurcă bine și la capitolul portrete, dar nu se compară cu un obiectiv dedicat. De asemenea, parcă mai degrabă l-aș vedea montat pe un DSLR, nu mirrorless, dar clar este făcut pentru a mulțumi un fotograf cu „pretenții” și buget pe măsură. Nu îl recomand pentru entry level. Chiar și un profesionist ar avea nevoie de timp pentru a se acomoda cu el, iar astfel impresia mea este că un începător ar fi puțin copleșit de acesta, mai ales dacă este fan al fotografiei cu telefonul, de exemplu. Nu pot spune însă că neg calitățile acestui obiectiv, este foarte bine construit, este extrem de versatil, dacă aparatul tău mai dispune și de funcția de digital tele-converting nu-ți mai trebuie altceva. Dar contează foarte mult cu ce ești obișnuit și ce fel de fotografii vrei să faci, pentru a-ți da seama dacă versatilitatea lui Olympus 12-100mm este potrivită pentru tine.

Cât despre Comic Con, aștept cu interes ediția 2018, poate vor reveni la entuziasmul din anii trecuți, iar acestea fiind spuse vă las cu acest iepure tripant.

olymous

(c) Alexandra Crisbășan

PS: La cererea cititorilor, pentru a-i ajuta să-și facă o idee despre performanțele obiectivului mai ușor, am decis să includ și cateva cadre neprocesate. 🙂

Articol și fotografii de Alexandra Crisbășan.


Produse