Ghidul începătorului – Știi cum să-ți setezi aparatul foto?

Atunci când vorbim despre fotografie și diversele setări pe care le putem face aparatelor, este întotdeauna bine să-ți cunoști în detaliu echipamentul folosit, pentru a fi tu acela care controlează rezultatul final. Există o sumedenie de parametri pe care îî putem ajusta de la un cadru la altul, de la o situație la alta, de la un gen fotografic la altul, de la un tip de iluminare la altul, însă există câteva aspecte generale, esențial de cunoscut, care ne vor ajuta să ajungem mai ușor la rezultatul dorit în fotografiile noastre.

Care sunt cele trei setări de bază ale aparatului?

După cum probabil știți, o fotografie este realizată prin captarea luminii, a fotonilor, de aceea a fotografia se mai zice, de către unii boemi dintre noi, a “picta cu lumină”. Iar pentru a obține mereu expunerea corectă, trebuie să alegeți (1) ce sensibilitate a senzorul veți folosi (orice aparat digital permite acest lucru) și (2) câtă lumină doriți să ajungă pe senzor. Pentru aceasta, avem practic trei setări de bază ale camerei, pe care va trebui să le folosim și setăm conștient: diafragma, timpul de expunere și valoarea ISO.

Diafragma, viteza obturatorului și ISO funcționează împreună, deoarece trebuie să găsiți echilibrul între ele. Dacă reglați una dintre setările camerei, va trebui să compensați cu una dintre celelalte și așa mai departe. Acest lucru este cunoscut sub numele de triunghi de expunere. Triunghiul de expunere este unul dintre cele mai valoroase lucruri pe care le puteți învăța în fotografie și niciun ghid pentru setările camerei nu ar fi complet fără el.

Diafragma

Ce este diafragma?

Aceasta este una dintre setările camerei care va controla expunerea imaginii. În obiectivul camerei, există un ansamblu numit apertură. Are formă circulară și susține lame mobile care fac ca deschiderea (diametrul) diafragmei să fie mai mică sau mai mare. Evident, o deschidere mică lasă să intre mai puțină lumină și invers.

Valoarea diafragmei este exprimată în numere f (în engleză, f/stop, f/number). De aceea, trecerea de la o valoare la alta se numește și f-stop (treaptă de diafragmă).

În mod normal, uzual, scala merge de la f/1.4, f/2, f/2.8, f/4, f/5.6, f/8, f/11, f/16, f/22. Veți găsi adesea alte numere care reprezintă fracțiuni dintr-un stop, de exemplu f/1.8 sau f/3.5. Obiectivele cu numere f mai mici sunt obiective rapide (mai corect, luminoase) și sunt de obicei mai scumpe, mai ales atunci când sunt obiective cu zoom, deoarece necesită o construcție mai complexă, materiale mai scumpe poate, sticlă mai multă șamd..

Când reglați diafragma, schimbați și profunzimea câmpului – cu alte cuvinte, cât de mult din imagine este focalizată, clară. O deschidere largă are ca rezultat o adâncime de câmp redusă, creând o focalizare selectivă. Acest lucru este util atunci când doriți să creați un fundal neclar sau să atrageți atenția privitorului asupra unei anumite părți a imaginii. Apoi, desigur, o deschidere mică va crea o adâncime de câmp profundă. Aceasta este utilizată în principal în fotografia de peisaj sau în cea de produs, unde dorim ca totul trebuie să fie clar.

Profunzimea de câmp este afectată și de distanța focală a obiectivului, precum și de distanța dintre dumneavoastră și subiect. Deci, dacă utilizați o diafragmă de de f/1.8, veți avea multă lumină, dar nu o mare parte din imagine va fi focalizată. Dacă, în schimb, alegeți un f/11 sau f/16, veți avea mai puțină lumină care ajunge prin obiectiv la senzor, dar toate elementele din imagine vor fi clare.

Când reglați diafragma pentru a obține un anumit efect de focalizare, trebuie să compensați cu celelalte setări ale camerei. În caz contrar, veți afecta expunerea, rezultând o imagine mai întunecoasă (subexpusă) sau mai strălucitoare (uneori chiar arsă, adică fără detalii în anumite zone). 

Timpul de expunere sau viteza obturatorului

Ce este timpul de expunere?

Diafragma vă permite să decideți câtă lumină intră în camera dumneavoastră, iar viteza obturatorului vă permite să controlați cât timp va intra acea cantitate de lumină. Este – plastic vorbind – asemenea unui robinet. Îl ții mai mult timp deschis, va intra mai multă lumină pe senzor, sau pe film, dacă vorbim de fotografia analogică.

Declanșatorul este cel care acoperă senzorul în mod normal și nu lasă să intre lumină decât în momentele în care fotografiezi. Când apăsați butonul declanșator pentru a face o fotografie, obturatorul se deschide și astfel lumina ajunge la senzorul. Când reglați setarea timpului de expunere, controlați de fapt cât timp va fi deschis obturatorul – cu alte cuvinte, cât de lungă este expunerea.

Deoarece vorbim de măsurarea timpului, valorile sunt exprimate în secunde sau fracțiuni de secundă. Majoritatea aparatelor oferă o gamă de la 30 de secunde la 1/4000 (în anumite situații poate fi un interval mai mare sau mai mic, de obicei în funcție de performanțele acestora). Dacă aveți nevoie de o viteză a declanșatorului mai mare de 30 de secunde, vorbim de fotografii cu expunere îndelungată, sau tip Bulb. 

Timpul de expunere influențează și el cantitatea de lumină totală care va ajunge prin apertura obiectivului către senzor. Dacă folosiți o valoare ca f/22, adică o diafragmă închisă, nu va intra multă lumină spre senzor, așa că veți avea nevoie să măriți acest timp de expunere, să setați un interval mai mare de timp (pentru ca expunerea să fie una corectă).

Dacă nu utilizați un trepied, când aveți timpii de declanșare mai lungi sunt șanse foarte mari să căpătăm și mișcarea aparatului, micile vibrații (e aproape imposibil să nu miști aparatul din mână la o secundă sau mai mult). timpi lungi de expunere apar în situații de iluminare slabă, când este întuneric. Ca urmare, veți avea o fotografie neclară, mișcată datorită tremurului camerei. Cea mai mică viteză de expunere pe care o puteți folosi fără mișcarea camerei este legată de distanța focală – teleobiectivele au nevoie de viteze mai mari de declanșare.

De asemenea, depinde dacă echipamentul dumneavoastră dispune de stabilizare a imaginii (puteți avea stabilizare în aparat, în obiectiv, puteți folosi un ginmbal șamd.). Tehnologia de stabilizare a imaginii poate fi încorporată în camera dumneavoastră sau în obiectiv. Cu toate acestea, este întotdeauna mai bine să folosiți un trepied solid dacă doriți să faceți fotografii folosind timpi lungi de expunere și pentru a vă asigura că veți avea imagini perfect clare și nemișcare.

Puteți alege deliberat să aveți un subiect mișcat, dinamic, să creați un efect de ”motion blur”, acesta putând fi folosit ca element creativ. de această dată. Pe de altă parte, dacă doriți să înghețați subiectul în mișcare, va trebui să utilizați o viteză de declanșare mare, un timp de expunere foarte scurt. De exemplu, în fotografia de stradă puteți captura o persoană în mers cu 1/250, 1/500 etc. Cu toate acestea, dacă faceți fotografii de wildlife, este posibil ca subiectele (animale, păsări) să se deplaseze mult mai rapid, iar în această situație este posibil să aveți nevoie de minim 1/1000 sau 1/2000 dintr-o secundă sau chiar mai mult (important e să vă permită aparatul folosit).

Celelalte 2 setări (ISO și diafragma) vă ajută de cele mai multe ori (rețineți triunghiul expunerii de mai sus?) să compensați și să ajustați setările pe care le efectuați la aparatul foto, tocmai pentru a putea utiliza timpul de expunere dorit. Sau, și mai simplu, folosiți modul de prioritate de timp de expunere disponibil pe aparatul foto. Puteți jongla cu valorile diafragmei și ale ISO după caz, piuteți crește ISO sau micșora valoarea diafragmei ca să puteți păstra un timp de expunere suficient de scurt și să nu aveți imagini mișcate sau tremurate.

ISO

Ce este ISO?

ISO determină cât de sensibil este senzorul camerei în momentul fotografierii sau filmprii. Un număr ISO scăzut înseamnă mai o sensibilitate mai scăzută la lumină și o calitate a imaginii mai bună cu mai puțin zgomot de imagine/granulație. În cazul majorității camerelor, valoarea cea mai mică a ISO începe de la 100 sau 200 (alte aparate, mai performante de obicei, oferă o plajă de valori ISO mai largă).

Dacă utilizați în schimb un ISO ridicat (o valoare mare, 3200, 6400 sau mai mult), senzorul va fi capta mult mai ușor lumină, dar – din motive tehnologice – veți obține un efect de granulație, denumit și zgomot (noise). În mod ideal, ar trebui să rămâneți la cel mai scăzut ISO pe care îl oferă camera pe care o detineți, dar acest lucru nu este întotdeauna posibil. Dacă fotografiați noaptea sau în condiții de lumină slabă, trebuie adesea să faceți compromisuri. Din fericire, puteți reduce cantitatea de zgomot utilizând software-uri de post-procesare, cum ar fi Adobe Photoshop sau Capture One.

În general, camerele full-frame oferă imagini cu mai puțin zgomot decât camerele cu senzor crop. Pentru că au un senzor de dimensiuni mai mari, o dinamică mai bună, iar pixelii sunt dispuși pe o suprafață mai mare. Cu toate acestea, diferența este din ce în ce mai puțin vizibilă, deoarece tehnologia continuă să evolueze și să fie integrată chiar și pe aparatele mai entry-level sau mia accesibile ca preț.

Ca și în cazul celorlalte setări ale camerei descrise anterior, trebuie să compensați orice modificare a ISO. Asta înseamnă schimbarea diafragmei și a vitezei obturatorului. De asemenea, puteți lăsa camera să decidă valoarea ISO, utilizând funcția Auto ISO (aparatul va decide care valoare este mai indicată pentru scena fotografiată și situația respectivă).

Ce se întâmplă în cazul în camera alege un ISO foarte ridicat și obțineți imagini cu foarte mult zgomot de fundal? Ei bine, nu trebuie să vă faceți griji pentru asta, deoarece puteți seta o limită maximă la care valoarea  ISO poate ajunge. Dacă simțiți că imaginile sunt prea zgomotoase după valoarea de ISO 800 sau 1600, de exemplu, puteți configura camera să nu depășească niciodată această valoare. Iar aparatul va compensa din valoarea diafragmei sau din timpul de expunere, dacă este posibil.

Principalele moduri de fotografiere are aparatelor digitale

Acum că am vorbit despre setările de bază ale camerei care determină expunerea, s-ar putea să vă întrebați cum să le utilizați pentru a surprinde o fotografie bine expusă. Nu vă faceți griji, nu trebuie să vă dați seama de la zero și să fotografiați în modul manual (sau nu de la bun început). Camerele digitale au diferite moduri de fotografiere pentru a se potrivi cu nivelul dumneavoastră de cunoștințe sau situațiile și subiectele pe care le fotografiați.

Aceste moduri sau programe variază de la unul complet automat până la modul manual, cu un set larg de opțiuni între ele. Unele dintre aceste moduri sunt exprimate în litere, altele în pictograme,  în funcție de producător. 

Iată care sunt cele mai frecvente:

Mod manual complet (M)

După cum indică numele, trebuie să reglați singur setările camerei atunci când fotografiați în modul manual. Nu trebuie să treceți direct în acest mod, deoarece necesită abilități și cunoștințe avansate. Puteți lucra până ajungeți la el începând cu unele dintre modurile semi-automate, cu rezultate excelente.

Mod automat complet (AUTO)

Camera dumneavoastră are un mod de fotografiere numit Auto, de obicei marcat cu un text sau un chenar verde). Acesta este un mod complet automat – camera va decide singură toate setările. 

În modul auto, nu puteți regla setările de expunere, cum ar fi diafragma, viteza obturatorului și ISO, iar funcții precum balansul de alb sunt de asemenea dezactivate. Tehnologia este atât de bună în prezent încât de cele mai multe ori veți obține o fotografie expusă corect atunci când aveți setările camerei pe Auto. 

După cum s-a menționat în prima parte a articolului, fiecare setare influențează mai multe aspecte, nu doar cantitatea de lumină. Dacă nu le puteți controla, veți pierde și controlul asupra imaginii finale.

Mod Program (P)

Majoritatea oamenilor ignoră deseori modul Program, deoarece consideră că este la fel ca modul Auto. Deși sunt similare, există câteva avantaje în utilizarea acestuia. Pentru început, ISO nu este setat de cameră. Aceasta înseamnă că puteți decide ce ISO vreți să utilizați, iar camera va regla în mod corespunzător setările diafragmei și a timpului de expunere.

Puteți schimba acele valori în cazul în care aveți un subiect în mișcare sau doriți să controlați adâncimea câmpului. În plus, puteți modifica și alte setări ale camerei, cum ar fi balansul de alb sau alți parametri în funcție de model, brand șamd.

Prioritatea de diafragma (A, Av)

Acesta este un alt program semiautomat care acordă prioritate valorii diafragmei. Este util atunci când doriți să controlați adâncimea câmpului. Setezi valoarea diafragmei, iar aparatul are grijă să compenseze ceilalți parametri pentru a avea în final o expunere corectă.

Dacă doriți să aveți totul în clar sau să creați un fundal estompat (efectul de bokeh pronunțat), trebuie să aveți grijă la ce diafragmă folosițio, iar camera se va ocupa de restul. Este util să asociați prioritatea diafragmei cu ISO automat. În acest fel, puteți evita imaginile zgomotoase din cauza unui ISO foarte ridicat sau imaginile neclare din cauza tremurului camerei.

Prioritatea de timp (S, T, Tv)

Este reprezentat cu un S pe majoritatea camerelor, dar îl puteți găsi și ca T sau Tv (timpul de expunere). Dacă aveți probleme cu cadrele mișcate rezultate din folosirea unui timp lung de expunere, putem rezolva asta cu ajutorul acestui mod, care vă permite să alegeți viteza de declanșare, în timp ce restul setărilor camerei sunt determinate automat.

Moduri tip scenă (pictograme)

Probabil știți că diferite setări ale camerei funcționează mai bine pentru diferite tipuri sau genuri de fotografii. Cu modurile de scenă, camera va decide setările de expunere pe baza acestui lucru.

În funcție de aparatul pe care îl detineți, numărul, varietatea scenelor fotografiate pot fi diferite. Iată câteva dintre cele mai frecvent întâlnite:

  • Peisaj – Deoarece acest tip de fotografie necesită o adâncime de câmp profundă, camera va acorda prioritate unei valori ISO mai mare și unei viteze de declanșare mai mică. În afară de peisaje, este și un mod bun pentru portrete de grup sau orice scenă largă.
  • Portret – Contrar peisajului, în cazul portretelor avem nevoie de o profunzime de câmp mică pentru a estompa fundalul și a separa subiectul. De aceea, acest mod va alege diafragme mai largi. De asemenea, este bun pentru a crea bokeh cu orice tip de fundal. 
  • Macro – Cu acest mod, îi spuneți camerei că aveți nevoie de o distanță de focalizare mai mică. Pictograma sa este de obicei o floare, deoarece florile sunt un subiect obișnuit în fotografia macro. Distanța minimă de focalizare pe care o puteți atinge cu acest mod va depinde de obiectivul pe care îl utilizați. Obiectivele dedicate de macro vă permit să vă apropiați mult mai mult de subiect, decât unele standard.
  • Sport (acțiune) – Când doriți să înghețați un subiect în mișcare, acesta este programul care va oferi cele mai bune setări ale camerei. Funcționează bine pentru sport, copii care se joacă, animale sălbatice și subiecte dinamice în general. 

Compensarea expunerii

Când aparatul decide setările, uneori poate fi ”păcălit” de scene dificile. Ca urmare, imaginea poate fi prea strălucitoare sau prea întunecată, subexpusă. De exemplu, dacă fotografiați un peisaj înzăpezit, albul poate reflecta atât de multă lumină încât camera va subexpune imaginea.

Din fericire, camerele digitale vin cu o funcție care vă permite să înlocuiți setările pentru a obține cel mai bun rezultat. Acest lucru funcționează când utilizați oricare dintre modurile semi-automate. Dacă utilizați modul manual, nu este necesar, deoarece decideți singur setările camerei.

Compensarea expunerii are un buton dedicat în majoritatea camerelor, pe care îl puteți identifica prin pictograma care are un simbol plus și minus.(+/-). Dacă fotografia dumneavoastră este prea întunecată, veți putea compensa în sus sau în plus expunerea, sau dacă imaginea este prea luminoasă, utilizați aceeași funcție pentru a ajusta în jos, cu un anumit interval/valoare. Majoritatea camerelor digitale permit compensarea expunerii de la -3 trepe de expunere (EV) la +3 (iar aparatele mia avansate au și un control dedicat pe body pentru a putea face super rapid acest lucru).

Moduri de focalizare automată

AF-S / One Shot / Single shot

În funcție de producătorul camerei, acest mod de focalizare poate avea nume diferite. Oricum ar fi, este destul de simplu de utilizat. Cu un singur punct de focalizare, alegeți un loc, iar camera va bloca focalizarea fix acolo.

AF-C/ AI Servo

AF-C continuu în cazul Nikon sau AI Servo în cazul Canon, Sony este modul de focalizare ideal pentru subiectele aflate în mișcare, deoarece urmărește subiectul pentru a-l menține focalizat. Este, de asemenea, cel mai bun mod de focalizare de utilizat atunci când fotografiați în rafală. Mai ales când sunteți la început.
De asemenea, este recomandat pentru fotografierea de acțiune, sport sau wildlife.

Moduri de măsurare a expunerii

Ultimul aspect pe care îl vom acoperi în acest ghid pentru începători privind setările camerei este măsurarea expunerii. Pentru a determina expunerea corectă – indiferent dacă folosiți modurile manuale, automate sau semi-automate, aparatele au diverse sisteme sau moduri de a interpreta sau măsura lumina care ajunge prin obiectiv pe senzorul digital.

Toate aparatele au un exponometru încorporat care citește lumina reflectată în obiectiv. Atunci când utilizați camera în modul automat, aceasta măsoară lumina și determină, în baza unor algoritmi interni, anumite setări pentru a furniza cele mai bune rezultate. Setările automate făcute de aparat funcționează în majoritatea situațiilor, însă anumite cazuri, de iluminare mai specială (contra sursei de lumină, de exemplu), este necesară intervenția manuală de multe ori.

Dacă utilizați aparatul în modul manual, veți observa această scală, care variază de la -2 la +2 (trepte de expunere). Valoarea zero, din mijloc, reprezintă expunerea corectă. Deci, atunci când ajustați setările camerei, trebuie să ajungeți cât mai aproape la mijloc, de origine, asta în cazul în care nu doriți în mod creativ să subexpuneți sau să supraexpuneți cadrul.

Pentru a putea interpreta și calcula dacă expunerea este corectă, trebuie să alegem modul în care aparatul va măsura expunerea. Pentru aceasta, trebuie să setăm în aparat dacă își va lua informațiile legate de iluminare de pe tot cadrul, doar din zona centrala sau dintr-un punct, respectiv o suprafata foarte mica din cadru (spot). În funcție și de subiectul fotografiat și ce ne dorim să obținem în final.

De aceea există o serie de moduri de măsurare a expunerii în diferitele camere foto. Iată care sunt cele mai comune:

Măsurarea tip Spot

Acesta este un mod exact de măsurare, foarte precis, pe suprafață mică din cadru, deoarece ia informațiile dintr-o zonă care variază de la 3% la 7% din cadru, de obicei poziționată în centru. 

La aparatele vârf de gamă, această zonă poate fi chiar mai mică, spre 1%, oferind practic o precizie superioară asupra expunerii. Mai mult, unele modele de aparate din gama superioară vă permit să păstrați măsurarea în centru sau să-l poziționați oriunde în cadru. Acest mod este foarte precis și este cel mai bun de utilizat atunci când aveți o situație delicată de iluminare, de exemplu una cu un contrast foarte puternic. Este util și folosit la fotografiile nocturne, cadru cu luna pe un cer întunecat șamd.

Măsurarea centrală (sau central ponderată)

Puteți găsi, de asemenea, acest mod de măsurare pe toate aparate DSLR sau mirrorless. Acest mod ține cont de informațiile aflate în centrul imaginii, pe o suprafață considerabilă (50-70% din cadru). Recomandat când subiectul fotografiat umple cadrul sau ocupă o parte importantă din acesta.

Modul Matrice/Evaluativă/Multi zonă

Numele acestui mod diferă de la producător la producător, dar în mare afce același lucru. La aparatele Canon se numește Evaluativ, în timp ce Nikon îi spune Matrix. Are nume diferite și pentru că algoritmii din spate sunt ușor diferiți. Iar fiecare producător se luptă pentru a veni mereu cu îmbunătățiri și cu tehnologii mai performante. Ce face acest mod? Practic măsoară întreg cadrul (nu doar o parte sau o zonă) și decide în final care ar fi setările pentru cea mai bună expunere.

Face o treabă excelentă în majoritatea covârșitoare a cazurilor, tehnologia a avansat foarte mult în ultimii 5-10 ani și cam toți producătorii înregistrează rezultate grozave la acest capitol. Important e ca tu, ca fotograf, să știi când să alegi modul potrivit de măsurare a expunerii, în acord cu subiectul sau cadrul fotografiat.

Concluzii

Când vine vorba de setările aparatului, tehnologia a ajuns foarte departe, iar caracteristicile și algoritmii camerelor digitale fac o treabă excelentă în prezent. Rămâne să experimentați cât mai mult, să încercați setări diverse în situații diverse și să decideți singuri care rețete și variante au dat rezultate mai bune.

Luarea deciziei între o profunzime de câmp mai mare sau mai îngustă, între un subiect mișcat intenționat sau unul înghețat este ceea ce face ca fotografia dumneavoastră să fie unică. Setările de bază ale camerei sunt foarte utile la început sau folosite când trebuie, și vă permit să fiți cât mai creativi, deci nu trebuie să le subestimați.

În final, nu uitați, chiar dacă nu ați nimenit din prima setările ideale, unele probleme de expunere pot fi corectate și în post-procesare, mai ales dacă fotografiați în modul RAW (veți avea mai multă informație disponiblă). Cu toate acestea, ar trebui să încercați întotdeauna să obțineți un cadru ideal direct din cameră, pentru a nu pierde mult timp ulterior, editând cadrele. Și mai ales pentru că doar așa veți stăpâni din ce în ce mai bine echipamentul folosit și veți progresa.

Sperăm că acest ghid vă este util în alegerea potrivită a setărilor camerei și ne-ar plăcea să ne lșași n comentariu în care să ne spui cu ce mod alegi să fotografiezi cel mai des și, bineînțeles, cu ce aparat ieși la vânătoarea de cadre!

Iar acum, că știi să îți setezi aparatul, trebuie să te pui la punct și la capitolul compoziție. Îți recomandăm acest articol, cu 17 sfaturi despre compoziţie!

Produse recomandate

Alți fotografi au mai citit și:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *