Prinși în ungher
F64- 8minutes read
I-am pus la colț…prinzîndu-i strîns în ungher. Pe nedrept. Noi toți care ne plîngem ca lucrurile să revină la normal. Și nu băgăm de seamă că printr-o adevărată detenție trec anume acești luptători din prima linie. Nu noi. Ei. Transformați peste noapte în cei din urmă, depășiți, persecutați și sfidați de o boală care e mult peste oameni și cunoștințele pe care le deține planeta. Nu-și văd mamele, copiii. Stau izolați de cei dragi și luptă cu moartea pentru cei mai necăjiți de virus pacienți. Rezistînd hipoxiei în combinezoane care nu respiră, viziere și măști în ture a cîte 4 ore pentru că mai mult nu pot, o zi și noapte.
Am creat aceste fotografii pentru tine. Fiecare din ele e un excercițiu imaginar de empatie pe care aș vrea să-l repeți. Să ne punem în locul lor, dacă nu cu masca și halatul, măcar cu imaginația.
Numele meu este Alex Iordache și sunt fotograf din Republica Moldova. Am creat acest proiect de suflet cu scopul senzibilizarii oamenilor la adevărata problemă cu care se confruntă doctorii și personalul medical din prima linie.
Am construit acest ungher îngust ca o metaforă a condițiilor de lucru în care activează acești oameni. Construcția ungherului a fost făcută afară, exact la ieșirea din blocul dedicat Covid al Institului de Medicină Urgentă din Chișinău.
Fotografii personalului medical am făcut cam 4 zile, mai mult noaptea. La fiecare ieșire din tura de 4 ore a doctorilor. Ei lucrează 24 de ore cu schimburi de echipe din 4 în 4 ore.
