Cum a fost la tura foto în Ținutul Buzăului cu Costin Fetic și F64

Postat de: F64 F64

Călătoria mea în a explora ținutul Buzăului sau, mai poetic spus, Țara Luanei, începea în urmă cu mulți ani, când prin fotografie și dorința de a fotografia cât mai des plecam prin tot județul încercand să găsesc locuri noi sau/și perspective noi în locurile deja cunoscute. Când stăteam în Buzău, loc în care m-am și născut, începusem să mă plictisesc cumva de aceste locuri, dar, de fapt, problema stătea în faptul că nu mai căutam perspective noi, ci mergeam și abordam fiecare loc la fel ca dățile trecute.

Mi s-a făcut dor să mă întorc în Țara Luanei, mi s-a făcut dor să fotografiez cu același entuziasm aici, “ca pe vremuri”, să am și un model cu care să creez o poveste în strânsă legătură cu aceste locuri minunate, unice ( Vulcanii Noroioși, Cascada Cașoca, Lacul Siriu ). Mi s-a făcut dor de mirosul de la Vulcanii Noroioși, de sunetul Cascadei Cașoca si de basmul dintre Munții Buzăului, Lacul Siriu și zona din jur. Cumva, cred că mi-era dor și de drumurile lungi cu doar o bandă pe sens printr-o grămadă de sate pentru a ajunge dintr-un loc într-altul.

Alături de partenerii și prietenii mei, F64, am conturat un program pentru cele aproape 3 zile, am pus totul la punct și am organizat o nouă tură foto, aici, acasă.  A plouat, chiar și când nu trebuia să plouă, n-a fost nici prea cald, dar parcă a fost cam răcoare, uneori. Am ajuns în fiecare loc în care mi-am propus, dar n-am făcut chiar tot ce credeam că vom face și nici n-a ieșit totul perfect – la fel cum spune vorba aceea, “Socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din targ”. Dar a fost tare frumos!

Datorită F64, eu am avut un Canon EOS R împreună cu obiectivul RF 50 1.2, Octavian Budișteanu care a făcut din nou un aftermovie, aș zice eu, exceptional s-a bucurat să folosească, din gama G Master, obiectivele 24, 24-70,  70-200, 85 și 135. De asemenea, participanții au putut testa obiective din gama Sigma ART precum 35, 50, 85, 135 pentru monturile Nikon, Canon si Sony. Cei de la ElcarGid Buzău ne-au oferit o Skoda Karoq și o Skoda Kodiaq pentru a ne putea deplasa dintr-o parte într-alta. Nina Markovici ne-a fost MUA si hairsylist, iar Ramona Cojocaru ne-a oferit câteva outfit-uri super interesante pentru modelul nostru, Andreea Adina Cherecheşiu. Acum, că am vorbit puțin despre echipa noastră și contributiile fiecăruia pentru această tură, vreau să vă povestesc mai în detaliu despre ce-am făcut și cum mi-a plăcut R-ul împreună cu RF 50 1.2-ul.

Pentru prima zi în care au sosit participanții, am ales să fotografiem apusul la Vulcanii Noroioși și să ne folosim totodată de golden hour pentru a fotografia modelul nostru.

V-am arătat câte ceva din „culise”, acum haideți să vedem și ce-a ieșit:

În următoarea zi, temperatura scăzută nu a ținut cu noi nici pentru fotografia nud programată tot la Vulcanii Noroioși, la răsărit ( aprox. 12 grade celsius ) și nici pentru același tip de fotografie de la Cascada Cașoca ( tot cam 12 grade celsius, la pachet cu ploaie torențială ), dar n-am rămas „la bază”.

Am mers la răsărit, la Vulcanii Noroioși, unde, chiar dacă nu am avut noroc de un răsărit spectaculos, fiecare și-a pus creativitatea în joc, astfel:

După ce am luat micul dejun, am vorbit, cu toții, despre fotografie, am avut câteva debate-uri pe diferite aspecte din fotografia de peisaj și de portret, ne-am uitat la fotografiile făcute cu o seară în urmă și din dimineața respectivă, apoi ne-am reechipat și am plecat la drum către cascada Cașoca si după, către apus, în zona Lacului Siriu. Într-adevar, am plecat de la „bază” văzând câțiva nori care puțin mai târziu aveau să se transforme în ploaie torențială, dar nu ne-am dat bătuți!

Chiar dacă am avut parte de ploaie torențială până și la Cascada Cașoca, ne-am îmbrăcat cu pelerinele de ploaie și am ieșit să fotografiem cascada. Apoi, când am ajuns în preajma Lacului Siriu, am avut noroc ca soarele să se arate extrem de puțin și să putem spune c-am avut și apus de fotografiat.

Duminică, din păcate, am atins apogeul ghinionului în legătură cu prognoza meteo, fiind fericiții câștigători ai ploii și norilor pe tot cerul încă de la răsărit, dar la puțin timp după răsăritul de care nu am avut parte, am făcut câteva fotografii cu mașinile pe care le-am primit de la Skoda.

Apoi, participanții au primit câteva cadouri din partea F64, ne-am strâns bagajele și am făcut check-out-ul. Îmi doresc ca fiecare participant să fi invățat cel putin un nou lucru și să ne revedem curând!

Tura aceasta a fost una relativ scurtă și totodată cu piedici din cauza vremii, nelăsându-ne să facem tot ce ne-am propus, dar întotdeauna am un plan B! Orice-ar fi, dacă esti creativ, poți găsi potențial fotografic!

Testimoniale participanți

De asemenea, unii participanți au vrut să scrie câteva cuvinte despre experiența lor.

Teodor Toma

Chiar dacă sunt familiarizat cu locul și cu ceea ce oferă Buzăul, mereu există loc de mai bine cu fiecare ocazie pe care o am atunci când merg să fotografiez pe cont propriu sau în tabere foto. Călătoresc alături de Costin de mai bine de 5 ani, iar de data aceasta am ales să mă alătur workshop-ului de la Buzău. Chiar dacă vremea nu prea a ținut cu noi, am primit-o ca pe o provocare pentru a spori creativitatea. În prima zi tematica stabilita a fost fotografia de portret la Vulcanii Noroioși. Am avut ocazia de a testa obiectivul Sigma 135mm f1.8 ART primit prin Costin, de la F64, montat pe Canon EOS R. Ceea ce mi-a plăcut a fost faptul ca este incredibil de rapid, sharp chiar si la f/1.8, iar ajutat de sistemul eye tracking al lui EOS R, rezultatele vorbesc de la sine. Totuși, există și câteva minusuri: chiar și montat pe mirrorless, în continuare este destul de greu de ținut în mână, adăugând faptul ca nu are sistem de stabilizare, îl poate face putin greu de utilizat în anumite condiții. În ziua următoare condițiile meteo nu au fost în avantajul nostru, însă am plecat către Cascada Cașoca (Pruncea) unde am putut învăța în ce condiții folosim, benefic, filtrele ND.

 Pasalschi Vladimir

Am crezut că știu zonele frumoase din Buzău, dar m-am trezit cu o altă realitate. Am ajuns la acest workshop axat să învăț doar tehnici noi de a fotografia portrete și peisaje, dar am rămas surprins de ce minunății ne-a putut oferi zona pe care cândva credeam că o cunosc ca în palmă. În cadrul acestei ture foto am avut ocazia să îmi exersez și să îmi dezvolt abilitățile în a fotografia cu un obiectiv pe care până atunci nu-l mai folosisem, mai exact, Canon 24-70mm f/4. Până înainte de workshop am avut în folosință cu aparatul meu foto doar obiective fixe, 50 1.4 Canon și 85 1.8 Canon. Pentru acest workshop îmi trebuia musai un obiectiv wide, iar noua mea achiziție s-a incadrat la fix cu workshop-ul acesta. Fiind primul meu workshop la care am participat vreodată am invățat cât de importantă este ora la care fotografiezi, văzând cu ochii mei cum cele mai reușite fotografii au fost la răsarit sau apus. Totodată am mai învățat să încadrez modelul în functie de postura corporală, sau direcția în care privește, creând o eleganță a imaginii. În a doua zi a acestui workshop am avut încă o altă ocazie să încerc ceva nou. Cu un trepied și un filtru ND am învățat să capturez expuneri lungi la Cascada Cașoca.  Singurul noroc în legătură cu vremea ploioasă a fost faptul ca i-a ținut pe turiști departe, având astfel timp mai mult să îmi găsesc locul potrivit pentru amplasarea trepiedului și  pentru a permite expunerilor de 30 secunde să fie cât mai curate și „neintrerupte” de turiști. Totodată, în legatură cu colegii de la workshop, ne-am împrietenit foarte repede cu toții și pe mine, unul, m-au ajutat cu sfaturi de fiecare dată cand aveam nevoie.

Gabriela Popa

Prima sesiune de fotografiat de vineri, 12 iulie, a fost una productivă, ajutați de vreme bună, de energia locului și a grupului. Vulcanii Noroioși sunt un cadru ofertant, atât pentru fotografia de peisaj, cât și pentru cea de portret, mai ales că lumina la Golden Hour, în jur de ora 18:30 a fost cum își dorește orice fotograf – caldă și blândă. Cu îndrumarea lui Costin Fetic și cu răbdarea și bunăvoința Adinei Cherecheșiu care ne-a ajutat să obținem o serie de cadre naturale și dinamice au rezultat o serie de portrete care atestă superioritatea obiectivului Sony 70-200mm F2.8 OSS GM primit, prin Costin, de la F64. Cu o perfecțiune optică de care te îndrăgostești, o focalizare precisă și stabilizare chiar și la mâini mai puțin obișnuite cu manevrarea unui tele, cu greu îți vine să-l mai schimbi cu altceva. Dintre obiectivele pe care m-am bucurat să le primesc în teste de la F64, Sigma 50 1.4 și Sigma 35 1.4, 70-200-le a fost vedeta. L-am folosit la fel de entuziasmată în fotografia de peisaj, sâmbătă, unde am avut prilejul să surprindem apusul pe lacul Siriu, iar precizia cu care captează detalii pe care cu greu le vezi cu ochiul liber este impresionantă. Deși ziua de sâmbătă nu a fost la fel de  generoasă cu razele, chiar și în condiții de luminozitate dificilă și ploaie, obiectivul Sony 70-200 2.8 s-a comportat impecabil.

La nivel general, tura foto este gândită în așa fel încât sa vina la pachet cu inspirație, iar schimbările dese ale „decorului” te îndeamnă să schimbi și focalele și să încerci lucruri noi. După ce parcurgi traseul turei, de la Cascada Cașoca, la Munții Buzăului sau la pantele mai line ale Vulcanilor, rămâi nu doar cu îndrumările de compoziție și tehnică fotografică, dar și cu o schimbare a perspectivei asupra zonei și a frumuseților pe care le ascunde.

Ana Nicoleta Grigorescu

Îmi doream de multă vreme să ajung la Vulcanii Noroioși, prin urmare, călătorie plus fotografie a fost o combinație perfectă. M-am bucurat “să alerg” după lumină și să decupez cadre din realitate după bunul plac și imaginația de moment. O tură foto frumos gândită și cu atentie la detalii., iar vulcanii au fost exact cum mi-i imaginam, fascinant de noroioși și selenari.

Nicoleta Busa și Claudiu Vatau

Pe drumul ce leagă Brașovul de Buzău, prin Întorsură,  în dreptul localității Cașoca, întâlnim un mic indicator spre cascadă. Urmăm un drum de pământ cu o lungime de aproximativ 6 km,  iar după aproximativ 15 minute de mers cu mașina ajungem  la o bifurcație; acolo ținem dreapta, iar în câteva sute de metri ajungem la semnul ce marchează ajungerea la cascadă.

Pentru cei ce își doresc să descopere la pas frumusețea plaiurilor buzoiene pot alege acest traseu ușor, cu o durată de aproximativ 1 ora și jumătate de la drumul principal până la cascadă. Natura, cu verdele ei pur, specific mijlocului verii te însoțește la tot pasul. Apa râului te acompaniază până sus la cascadă, iar sunetul de fundal este cea mai plăcută muzică.

Coborâm câteva trepte de lemn spre apele râului Cașoca, urmărim sunetul apei învolburate, iar în nici o sută de metri zărim cascada.

Protejată de versanții nu foarte înalți, dar frumos împodobiți de vegetație, ai masivului Podul Calului, cascada se revarsă grăbită peste peretele de stâncă ce-i este sprijin.

Peisajul din juru-i este unul de poveste, este viu, colorat, așa cum doar muntele știe să îl creeze.

Vulcanii Noroioși nu sunt singurii pe teritoriul țării noastre. Totuși, orice călător odată ce calcă în inima Pâclelor Mici își dă seama că vulcanii noroioşi sunt rari pentru Europa. Toate fenomenele spectaculoase îi fac demni de o transformare pură într-un obiectiv touristic important și de neratat în această viață.Parcă de secole între pâclele de lângă Berca stau ascunse forme de relief tăcute şi umbrele nedumerite ale norilor călători. Astfel impactul călătorului care ajunge aici este unul marcant în care omul redescoperă puritatea ancestrală a naturii. Liniștea debordantă este deranjată dintr-o dată de gâlgâituri misterioase care răzbesc la suprafață neanunțate. Din pântecele ascuns al pământului, răzbat la suprafaţă doar prin gurile deschise ale Pâclelor Mari şi Mici bule de nămol.

Despre echipament

Și nu în ultimul rand, în legătură cu echipamentul folosit de mine, EOS R + RF 50 1.2 și in paralel Canon Mark IV cu 85 1.2, pe lângă ce-am spus deja despre EOS R în articolul din Mai, în legătură cu tura din Bucovina, aș adăuga acum faptul că în fotografia de portret ( pentru că fotografie de eveniment încă nu am făcut împreună cu R-ul), Eye Focus-ul își face simțită prezența sau lipsa, comparându-l cu Mark IV-ul pe care l-am avut la tura de la Buzău, pe lângă R. Da, știu, are și Mark IV-ul un fel de eye-focus pe live-view, dar mi se pare puțin departe de R. Am tras 90% din timp doar în deschiderea maximă a diafragmei, 1.2 cu ambele obiective, chiar dacă de obicei nu trag în deschiderea maximă avand în vedere faptul că obiectivul nu e cel mai sharp de pe întreaga plajă focala acolo, dar consider că dacă ai o deschidere maximă a diafragmei de 1.2 și nu o folosești, o ai degeaba.

Cum știm cu toții faptul că în deschiderile „extreme” ale diafragmei cum e valoarea f/1.2 putem avea norocul ca, acasă, când vedem fotografiile în dimensiune mai mare față de cum le vedem pe micul display de pe aparat, avem, uneori, surpriza că focusul să nu fie chiar unde trebuie și suntem nevoiți sa renunțăm la respectiva fotografie. Și din păcate, da, am pățit asta pe Mark IV, dar pe EOS R, nu prea. Ce vreau să zic, mai pe scurt, e faptul că atunci când vine vorba de portrete, Eye Focus-ul chiar e un mare plus.

Iar în legătură cu RF 50 1.2, e un obiectiv cu o construcție solidă, nu prea usor, extrem de sharp după parerea mea în 1.2 ( vorbesc aici în comparație cu ce alte obiective am mai fotografiat, nu cu toate obiectivele existente pe piață).

Articol de Costin Fetic

 

 




test - array(0) { }

Lasă un comentariu

Adresa de E-mail nu va fi publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Top