Tură foto în Bucovina cu Costin Fetic și Canon EOS R
F64- 12minutes read
După ce-am stat mult pe gânduri și după ce am crezut că o să strâng un mic grupuleț cu pasionați de fotografie, am ajuns de fapt să organizez o tură foto cu 10 participanți în Bucovina, la sfârșit de primăvară!
Chiar dacă toate aplicațiile în legătură cu starea vremii arătau ploaie, ploaie și iar ploaie, am avut parte de o lumină excepțională pentru peisaj, ceață, câțiva nori și tot ce-și poate dori un fotograf.
Prin amabilitatea și susținerea voastră, F64, am avut oportunitatea să iau cu mine în Bucovina un Canon EOS – R impreună cu un obiectiv 24-105/4 despre care am să vă vorbesc mai jos, dar vreau încă de pe acum să vă informez în legătură cu faptul că rândurile pe care le voi scrie vor fi în mare parte idei în legatură cu experiența mea ca user al acestora, nicidecum date tehnice exacte sau comparații între greutate, dimensiuni etc. Mai pe scurt, părerea mea strict subiectivă.
Despre echipament
Așadar, am primit echipamentul mai sus menționat înainte cu câteva zile să încep tura, timp în care am butonat puțin R-ul, mi-am customizat câte ceva, am făcut câteva teste să înțeleg cum merge focusul sau alte funcții ale acestuia și eram gata să plec să fotografiez Bucovina, împreună cu el. Inițial, am spus că voi folosi și echipamentul meu dar am ajuns la concluzia că în afară de fotografia cu fierarul ( făcută cu Sigma 20 1.4 ART ) unde am considerat necesară o deschidere mai largă a diafragmei decât maximul de 4 ce-mi permitea obiectivul RF 24-105 nu am avut nevoie de mai mult de atât.
Dacă tot am început cu obiectivul, repetându-mă că în unele situații deschiderea maximă a diafragmei acestuia nu e destul, chiar nu i-am găsit alte minusuri. Am tras și în F4 cu el unde nu am găsit probleme cu aberațiile cromatice sau cu calitatea fotografiilor, dar cel mai mult am tras în valori de mijloc ( f/7.1-f/9 ) unde, eu, unul, sunt mai mult decât mulțumit de ce a rezultat. Având în vedere faptul că vorbim despre un obiectiv “all-around”, un obiectiv care poate fi luat ca singurul din ghiozdan atunci când mergem într-o călătorie și pe care-l putem folosi oarecum chiar și la portrete, după părerea mea, nu e un obiectiv greu sau un obiectiv de dimensiuni mari. Totuși, cel mai interesant lucru în legatură cu acest obiectiv mi s-a părut control ring-ul customizabil care se află după inelul de zoom, pe care eu am ales să pun controlul diafragmei.
Concluzionând în legatură cu RF 24-105/4, mie chiar mi-a plăcut! Da, există variante de transfocator cu deschiderea diafragmei mult mai mare decat acesta, probabil există și mai ușoare sau mai bune, dar eu, unul, deja intenționez ca atunci când voi cumpara EOS R-ul ( da, m-a convins, și-am să vă zic mai jos de ce) să-l cumpăr la pachet cu acest obiectiv pentru situațiile în care nu îmi permit să car 5-6 obiective în spate.
Trecând acum la EOS R, ce credeți? Tot de bine am de zis și de el! Da, știu, am avut Sony A7R3 în teste care din punct de vedere tehnic e mai bun, de exemplu, dar mie tot acesta mi-a placut mai mult. Și da, în articolul despre A7R3, fiind primul mirrorless pe care-l testam, am zis că-mi place foarte mult pentru ce fac eu, dar rectific acum spunând că nu-mi place atât de mult precum R-ul. O mică, foarte mică cauză e și faptul că am câteva obiective Canon la care nu vreau să renunț. Și când zic nu vreau să renunț, mă refer că nu vreau să le pun cu adaptoare third party pe alte monturi.
Primul lucru pe care l-am observat/simțit la EOS R e construcția mult mai user friendly și mă refer aici atât la amplasamentul diferitelor butoane cât și a locului unde stă mâna dreaptă pe aparat care mi se pare departe ( da, în sensul bun) de A7R3 despre care spuneam că de multe ori aveam impresia că o să-l scap din mână. Acum, nu știu, poate A7R3 e făcut pentru mâini mai finuțe decât ale mele. De asemenea, touchpad-ul de lângă vizor e iar un lucru foarte util unde poți seta câteva funcții pe care vrei să le controlezi cu ajutorul lui.
Următorul lucru pe care l-am observat a fost focusul de tip touch & drag ( practic, pui aparatul la ochi și cu degetul vii pe display și pui focusul fix unde vrei tu, extrem de rapid, fără să mai fie nevoie să-l “plimbi” din butoane/joystick). Și nu în ultimul rând, dacă tot am amintit de A7R3, meniul! Deci, meniul de la EOS – R, comparându-l de exemplu cu Sony, poate că are mai puține funcții, dar e extrem de ușor de navigat. Nu spun acum că n-am reusit să folosesc meniul de la Sony, dar e o diferență colosală de la a sta o oră doar ca să înțelegi ce există în meniu și cum le poți găsi și a avea un meniu mult mai “prietenos”.
Pe lângă aceste funcții prin care probabil se diferă de alte mirrorless-uri, cu siguranța că, cel puțin pentru ce fac eu, am fost mulțumit de rezoluție, de “comportamentul” în valori ISO mai ridicate sau de cele 8 cadre pe secundă care mie-mi sunt mai mult decât necesare pentru că nu fac fotografie sportivă.
Da, sunt și mici minusuri: Precum faptul că are doar un slot de card (pentru mine nu e așa o mare problemă pentru că trag cu un singur slot de card de cam 7 ani, dar nu pot să spun că mi-ar displăcea să am două sloturi de card) sau faptul că bateria mi se pare slăbuță ca și durată.
Ca și condiții de lumină și nu numai în legătură cu fotografiile pe care le vedeți aici, am fotografiat la răsărit unde am avut mai mult parte de ceață decât de soare, la apus unde am avut și soare și nori, la fierarie unde lumina era slabă ( ISO 1000, 1/40, f/2.8), la herghelie unde am folosit timp scurt de expunere + rafală și totodată la golden hour, în fiecare dimineață și seară.
Ca o concluzie finală, da, aș mai pleca încă o dată și de ce nu, de mai multe ori, “la drum” doar cu acest EOS R împreună cu obiectivul 24-105/4, dar musai cu încă un prime!
Articol și fotografii de Costin Fetic
