Samsung A9 – opinia utilizatorului, cu Cătălin Emerich

F64
8minutes read

Cătălin Emerich a testat telefonul Samsung A9 și a ales să povestească în câteva cuvinte și cadre mai multe despre acesta pentru Blogul F64.

4 nu mai înseamnă ce însemna odată… dar nici mid-range-ul nu mai e ce a fost.

În industria tech, dar în special la telefoanele inteligente, când ai 30+ ani și ai plecat de la un Bosch Com 607 poți folosi “pe vremea mea” ca și când ai vorbi despre antichitate.

Când a apărut conceptul de mid-range, dacă e să fim sinceri cu noi, era o scuză să ai telefon cu aspect de noua generație, dar performanțe de acum 3 ani.

Acum, vine Samsung și prezintă Galaxy A9 cu un design de telefon premium și performațe de top, doar puțin sub fratele mai “lucrat la sală” din seria S.

Specificații Samsung A9

Chipset Qualcomm SDM660 Snapdragon 660 (14 nm)
CPU Octa-core (4×2.2 GHz Kryo 260 & 4×1.8 GHz Kryo 260)
GPU Adreno 512
Baterie 3800 mAh + Fast Charging
6/8 GB RAM cu 64/128 GB memorie (da, ai citit bine)
Slot card (până la 512 GB)
Dual-sim
Bluetooth 5.0
USB Tip C
Jack de 3,5mm pentru căști (Da! Încă mai există!)

După cum se vede, are specificații bune chiar și pentru power-useri, autonomie bună datorită bateriei mari, un power-management puțin intruziv. Spre deosebire de alte device-uri Android, nu închide agresiv aplicațiile din background pentru a păstra din baterie, dar dacă ți se pare util acest lucru, poți seta asta. OnePlus sau Huawei fac asta by default și foarte agresiv, lucru ce deranjează când folosești frecvent mai multe aplicații și trebuie să le ai în stand by mereu.

Soft-ul este skin-ul clasic Samsung Experience 9.0 peste Android 8 Oreo, care a fost îmbunătățit cu fiecare generație, tot este plin de aplicații de tip bloatware, dar are performanțe demne de Android stock. Sau dacă ești ca mine, vei apela repede la un Launcher (eu prefer Nova Launcher) și îl vei face să arate cum îți place tie.

Exteriorul însă, este marca Samsung, identificabil de la distanță și asta nu deranjează. Sticlă față-spate, design simplu și elegant, cititorul de amprente pe spate, ușor de accesat în ciuda faptului că este un telefon de dimensiuni mari.

Și ajungem și la elefantul din cameră, lungul modul de camere.

De ce am început prin a spune că 4 nu mai e ce-a fost odată?

Cele 4 camere de pe spate au următoarele specificații:

24 MP, f/1.7, 27mm (wide), 1/2.8″, 0.9µm, PDAF
8 MP, f/2.4, 12mm (ultrawide), 1/4.0″, 1.12µm
10 MP f/2.4, 52mm, (telephoto), 1/3.9″, 1.0µm, 2x optical zoom
5 MP, f/2.2, 24mm (wide), 1/5.0″, 1.12µm, depth sensor

Așadar, avem 3 camere utilizabile individual pentru fotografie și un senzor de profunzime care ajută la funcția live focus pentru a adăuga efectul de bokeh cât mai eficient.

Adică, 3 camere (sunt 4 dacă includem și camera frontală) acoperă cel mai bine range-ul focal pregătit pentru orice situație.

Camera standard are 24 MP și este ideală pentru majoritatea condițiilor, se descurcă foarte bine cu funcția “Scene optimizer” și are suficienți megapixeli pentru a face poze bune chiar și pentru print (nu de dimensiuni mari, evident).

Camera ultra-wide este favorita mea și mi se pare că ar trebui să existe pe orice telefon cu cel puțin 2 camere, oferind un unghi de cuprindere foarte mare, o perspectivă ușor distorsionata (care poate fi corectată ușor din softul telefonului, dacă se dorește) și care este foarte bună în special pentru peisaje. Uneori nici nu mai simți nevoia să folosești funcția Panorama datorită opțiunii ultra-wide.

Camera tele este bună pentru close-up-uri, pentru atunci când nu poți face câțiva pași în față să încadrezi mai bine subiectul din motive logistice și oferă de la sine un bokeh plăcut.

Cum nu există perfecțiune însă, există ceva de spus despre Samsung A9 și pe partea negativă. Este un mid-range care se simte cumva confuz. Are aptitudini de flagship, însă par a fi încetinite din soft, tocmai pentru a nu se lua la întrecere cu S9 și pentru a justifica diferența de preț. Și asta s-ar putea să deranjeze, fiindcă folosindu-l, simți că poate mai mult. Cele 3 camere nu nimeresc tot timpul același White Balance, funcția de Live Focus ar trebui să fie cea mai bună de pe piață conform hardware-ului, dar parcă intenționat nu vrea să reușească și este un telefon de final de 2018 care încă mai rulează Android 8.0, deși sunt telefoane din 2017 care au trecut la versiunea 9.

Una peste alta, părțile bune sunt clar peste cele mai puțin bune și știind exact ceea ce cumperi și bugetul în care se încadrează telefonul, alegerea lui nu va fi niciodată una regretată.