„Pretenaș” – urșii lui Tony Hampel

Postat de: Cristina Gârleșteanu Cristina Gârleșteanu

Astăzi, 2 februarie, este Ziua Ursului, Stretenia sau Întâmpinarea Domnului.

Se zice din bătrâni că în ziua de Stretenie, ursul iese din peștera sa și joacă de jur-împrejur. Dacă afară e soare și ursul își vede umbra atunci se va speria, se va întoarce în bârlog și va mai sta acolo încă șase săptămâni, pentru că atât va mai ține iarna. Dacă însă ursul nu-și va vedea umbra, în ziua de Stretenie, atunci va rămâne afară și iarna se va întrerupe, iar primăvara urmează să se apropie.

ursii
(c) Tony Hampel

De curând, i-am descoperit urșii lui Tony Hampel. Urșii cu nume de cod „Pretenaș”- tocmai că a fotografiat mai mulți dintre ei, dar adesea îi e greu să îi deosebească exact. Nu este singurul care a fotografiat acești urși de la Gardina Zoologică din Târgu Mureș, dar la Tony am văzut cele mai multe fotografii și, întrucât mă inspirau, au început întrebările… De când îi fotografiază oare? Cum de a obținut aceste cadre? Oare ce-or gândi urșii când îl văd de partea cealaltă a gardului? Oare care este viața acestor urși de la gradină? Iar apoi, am zis că ce zi mai bună de a vi-i prezenta decât Ziua Ursului?

Și așa începe povestea…

În partea estică a oraşului Târgu Mureș, pe platoul Corneşti, se află Grădina Zoologică, la 488 m deasupra Mării Negre şi la 197 m deasupra oraşului. Padurea de stejar și carpen, numită “Pădurea Mare” oferă condiții ideale pentru animalele grădinii. De la 600-700 m2, la 20 de hectare în 1965 și 40 de hectare în 2007, aceasta este istoria pe scurt, în cifre, a Grădinii Zoo vizitată anual de peste 180.000 de oameni.

Urșii au 5 hecatare ale lor, pădure și areal pe care îl împart cu lupii. Uneori, și să vrei să-i vezi nu ai cum, pierzându-se în depărtare printre copaci sau ceață.

Tony îi vizitează de mai bine de 2 ani, pentru că asta îl relaxează. Cumva a devenit fascinat de acești uriași pe care lumea îi știe feroce dar cu care, pe de altă parte, simte că poate comunica. Adesea se trezește povestind cu ei și, uneori, pentru a-i liniști și răsfăța, le duce ciocolată. Oare de asta să-i fi fost îngăduit să îi fotografieze și de la distanțe de doar 15cm? 🙂

ursii de la Targu-Mures
(c) Tony Hampel

Urșii i-au arătat adesea o altă față…nu cea de animale puternice și de temut, ci ipostaze blânde, jucăușe, momente de tihnă pe care le-au împărtășit cu vizitatorii și fotografii.

Parcă îmi și imaginez urșii bucuroși că au găsit grămezi de frunze ispititoare, pe care le-au privit îndelung, admirând cât de crocante și maro și portocalii sunt. După care s-au rostogolit prin ele, așa cum au făcut cu multe alte frunze și crengi, povestindu-i parcă lui Tony ce înseamnă să te bucuri de lucrurile mărunte, să fii prezent.

Iarna, ca să se mai dezmorțească, se plimbă în lung și în lat printre copaci, uneori mai aruncă câte o șicană lupilor, alteori par că fac un pic de yoga, într-un moment de relaxare perfect. De altfel, la blana pe care o au, iarna nu e niciodată o problemă, omătul e numai bun să se tăvălească prin el.

Imaginile însă vorbesc de la sine…