Stilul Rembrandt reproduce in fotografie modul in care celebrul pictor a redat lumina in multe din portretele sale, si se caracterizeaza prin triunghiul luminos care se formeaza sub ochiul subiectului, pe partea mai putin luminata a fetei.
Se zice ca studioul pictorului s-ar fi aflat intr-o mansarda intunecoasa, singura sursa de lumina naturala fiind o ferestra mica din tavan. Cum nu ne permitem sa inchiriem modestul studio al artistului, mansarda noastra va fi zona studio a magazinului F64, iar fereastra un Elinchrom D-Lite it 4 cu un softbox 80×60 cu grid.

In fotografia de mai sus, lumina principala cade pe fata subiectului intr-un unghi de 45 de grade din lateral sus, pentru a crea triunghiul de lumina specific, nici mai lung decat nasul, nici mai lat decat ochiul.
Fundalul si camasa negre vor recrea atmosfera tainica, intr-o compozitie in low key, majoritatea tonurilor luminoase fiind de la gri mediu spre negru. Jocul de clar obscur indreapta atentia catre trasaturile fetei subiectului si creeaza atmosfera contemplativa pe care ne-o dorim.
Lumina de fundal este data de un bxri250 cu reflector de 21cm cu grid atasat si cade in lungul fundalului, in acelasi unghi cu lumina principala. Separa subiectul de fundal si da adancime compozitiei, fara sa faca cunoscuta la o prima vedere existenta unei alte surse de lumina. Dealtfel si marele maestru folosea uneori, in acelasi scop, lumina unui opait. Pentru un plus de “autenticitate” o sa schimb in Photoshop temperatura de culoare a luminii de fundal.

Inca putin photoshop si mi-am trimis colegul in secolul al XVII-lea.

Liviu nu uita sa-l saluti pe Rembrandt din partea noastra!

Schema de lumini

Echipament folosit

Monobloc Elinchrom D-lite it 4
Softbox Elinchrom 80x60cm
Grid pt softbox
Monobloc Elinchrom BXRI250W
Reflector cu grid
Fundal negru