GOTIC CU LENSBABY – de Harris Wallmen

Dorinta de a experimenta cu un obiectiv Lensbaby ma ispitea de ceva vreme. Vazusem de curand cateva fotografii realizate cu ajutorul unui astfel de dispozitiv si de atunci m-am tot gandit la un subiect demn pentru un astfel de test. Stiam ca nu orice fotografie ar avea de castigat prin fotografierea cu Lensbaby, asa ca nu m-am grabit. Dupa care mi-a picat fisa: catedrala evanghelica din Sibiu, construita in stil gotic, ar putea fi tema pe care o asteptam. Intunecata, inalta, tenebroasa si fascinanta, era exact ceea ce asteptam. Asa ca i-am rugat pe prietenii de la F64 sa imi trimita pentru un test practic un Lensbaby Composer, ultima realizare a lui Sam Pardue, unul dintre fondatorii companiei.

Cea mai inalta din Transilvania

De catedrala evanghelica din Sibiu ma leaga doar amintiri placute: e locul in care am fost botezat, locul in care in vremea comunistilor mergeam in fiecare an de Craciun pentru a primi cadouri din Germania si locul in care ma simt cel mai bine de Anul Nou, cand se organizeaza traditionalul concert de orga. Cel mai inalt edificiu de acest gen din Transilvania (peste 73 de metri) are o aura foarte misterioasa si intunecata, atat de specifica stilului gotic. Biserica a fost terminata la inceputul secolului XV si e dominata de turnul pe sapte nivele, cu patru turnulete pe colturi, semn ca orasul avea drept de condamnare („ius gladii” – dreptul sabiei). Orga in stil baroc adusa in 1671, care a inlocuit orga originala montata in 1585, este cea mai mare din sud-estul Europei, fiind renovata complet in 1997.

Tot in renovare e si interiorul catedralei, dar si asa orice vizita ramane plina de gratificatii. Cu atat mai mult asteptam reintalnirea lucrativa de data aceasta cu biserica. Asa ca in momentul in care am primit Composerul si sistemele optice interschimbabile Optic Swap System de la F64, am urcat pe motor si am pornit de la Oradea spre Sibiu.

Lensbaby Composer

E cea mai noua varianta a uneia dintre cele mai ingenioase „jucarii” realizate de creativul Sam Pardue. Primele doua variante, Lensbaby 2.0 si Lensbaby 3G, au creat destul de multe valuri printre fotografii dornici sa experimenteze. Toate trei variantele sunt device-uri relativ simple si usor de folosit, Composerul fiind de departe obiectivul care ofera cele mai mari satisfactii prin multitudinea de posibilitati creative pe care le ofera si prin controlul absolut impecabil al jocului cu profunzimea campului si zonele de blur. In fond, Composerul este un obiectiv manual, format dintr-o sfera de plastic, o lentila, o articulatie extrem de mobila si un inel de focalizare.

Pentru a focaliza pe anumite elemente, partea optica se roteste circular. Nu exista elemente electronice in Composer, asa incat orice fel de manevra se face setand aparatul fie pe prioritate de diafragma, fie complet manual. Obiectivul unic vine insotit de un set de diafragme magnetice care se monteaza extrem de simplu, prin asezare deasupra lentilei. Diafragmele incluse au valori incepand de la f/2 (fara diafragma) si continuand cu 2,8, 4, 5,6, 8, 11, 16 pana la 22. Pentru extragerea diafragmelor se foloseste un betigas magnetic, conectat de cutiuta in care se adapostesc diafragmele. Deoarece diafragmele sunt fixe, in momentul folosirii unor diafragme cum ar fi cea de f/16 sau cea de f/22 vizorul devine mai intunecat, dar aceasta nu scade cu nimic precizia focalizarii.

Composerul vine dotat cu o lentila Double Optic interschimbabila (a carei caracteristica este claritatea excelenta in punctul focalizat) , o idee cel putin geniala. Pentru marirea posibilitatilor creative, la dispozitie mai stau alte trei sisteme optice, fiecare cu calitati diferite: Single Glass Optic, cu care se pot obtine imagini cu aspect neprelucrat, similare cu rezultatele aparatelor vechi, Plastic Optic, cu care se obtin imagini eterice sau Pinhole/Zoneplate (echivalent al diafragmei f/177), pentru imitarea imaginilor onirice, dominate de un blur artistic extrem de interesant.

In teren

Ca sa prind o lumina decenta, am incercat sa scot Composerul cat mai devreme in teren. Ce mi s-a parut interesant si placut in acelasi timp a fost faptul ca folosirea obiectivului nu necesita niciun fel de specializare obositoare. Aproape de la primele cadre mi-au iesit imagini relativ bune. Desigur ca pe parcurs am descoperit ca folosirea indelungata te transforma in specialist, ajutandu-te sa focalizezi sau sa defocalizezi exact acolo unde vrei. Intensitatea blurului depinde din nou de cat de priceput esti in a rasuci Composerul, inelul de focalizare, dar si de diafragma folosita. Cele mai dramatice efecte se obtin desigur cu valorile de f/2 sau f/2,8, insa rezultatele cele mai interesante din punctul meu de vedere, apar la folosirea diafragmelor f/4 si f/5,6. La folosirea diafragmelor de f/16 sau f/22, rezultatele sunt mult mai subtile si oarecum asemanatoare cu utilizarea unui obiectiv obisnuit de 50 mm.

Am incercat diferite diafragme atat in interiorul bisericii, cat si la fotografierea detaliilor de la exterior. Chiar daca unele cadre au trebuit refacute din cauza ca setarile sunt toate manuale, exercitiul e unul foarte educativ si instructiv, avand sansa de a-ti cunoaste mai bine aparatul si modul in care functioneaza.

O fresca a lui Samuel von Bruckenthal amplasata chiar la intrarea in catedrala mi-a dat prilejul de a vedea cat de mult te poti apropia de un subiect: distanta minima pentru focalizare e de aproximativ 45 de cm.
Apoi, in turele date in jurul catedralei, nu m-am putut abtine de la a fotografia si o parte din arhitectura vechiului Sibiu, atat de frumos refacuta. Unele dintre cele mai interesante cadre mi-au reusit din turla foarte inalta, in care a trebuit sa urc peste 200 de trepte. Imaginile de la inaltime par machete miniaturale prin lentila Composerului, iar joaca devine extrem de incantatoare. De altfel, am observat ca orice subiect fotografiat de la inaltime sau departare ia aspectul foarte interesant al unei machete. Pe cand coboram din turla, au inceput sa bata clopotele. Am ramas chiar langa ele, intr-un vacarm de nedescris, pe o schela care se clatina de la leganatul produs de trei clopote uriase, dar miscarea lor era fascinanta. Dupa zece minute de auditie, extrem de revigoranta de altfel, timp in care am avut impresia ca am surzit complet, am coborat doar ca sa aflu de la ghidul bisericii ca motivul pentru care bat clopotele asa mult (20 de minute) este o inmormantare.

Concluzie

Composerul de la Lensbaby e un instrument creativ minunat. Pentru multi fotografi, poate fi impulsul in a experimenta sau a alunga monotonia. Subiectul trebuie ales insa cu foarte mare grija pentru ca nu orice tema are de castigat prin folosirea unui astfel de device. Simplitatea geniala a constructiei si ideii garanteaza folosirea intuitiva cu un minim de cunostinte, la un pret deloc piperat. Sistemele optice suplimentare adauga si ele oportunitati creative practic nelimitate din punct de vedere al efectelor. Ceea ce nu veti reusi este insa sa transformati o fotografie proasta intr-una buna. Folosirea Composerului nu garanteaza acest lucru. O fotografie proasta va ramane proasta chiar daca veti folosi acest obiectiv, insa o imagine buna are sansa sa devina mai buna sau cel putin mai interesanta prin lentila Composerului.

Alți fotografi au mai citit și:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *