(c) Sorin Voicu

Review Canon M5, plus Canon 28mm macro și 10-18mm

Canon M5 este al cincilea model mirrorless al celor de la Canon (Canon EOS M – 2012, Canon EOS M2 – 2013, Canon EOS M3 – 2015, Canon EOS M10 – 2015). Chiar dacă sunt „fan” al aparatelor foto mirrorless nu am avut până acum ocazia și nici imboldul de a testa un Canon EOS M. Cred că o parte din „vină” este dată de faptul că cei de la Canon nu au pus și de un vizor electronic, până acum.

Canon M5 este altceva în comparație cu modelele anterioare. În primul rând vine cu vizor optic (în sfârșit!). În al doilea rând, cele patru rotițe selectoare oferă un control direct îmbunătățit. La care se mai adaugă posibilitatea folosirii obiectivelor EF și EF-S prin intermediul unui adaptor (care chiar funcționează ok).

Se ridică M5 la nivelul competitorilor? Vom vedea.

Pachetul de testare a fost compus din

Caracteristici principale Canon M5

  • Senzor CMOS APS-C de 24,2 megapixeli, Dual Pixel
  • Vizor electronic OLED cu o rezoluție de 2,36 milioane de puncte
  • Ecran tactil de 8 cm și o rezoluție de 1,6 milioane de puncte
  • Stabilizare electronică la filmare care, combinată cu stabilizarea optică din obiectiv, oferă o stabilizare pe 5 axe
  • Rafală de 7 cadre pe secundă cu focalizare continuă (9 cadre pe secunde cu focalizare și expunere blocată). Pentru cine este interesat: aceeași rafală ca și Canon EOS 5D Mark IV.
  • WiFi cu Bluetooth conectat permanent
  • Procesor DIGIC 7
  • Patru rotițe, două rotițe în partea de sus plus rotița de compensare a expunerii și o altă rotiță pe spate, în jurul controlerului cu patru direcții. Cea de a doua rotiță (de lângă vizor) are funcție dublă
  • Pornire rapidă în 1 secundă
  • Posibilitatea folosirii ecranului tactil pentru alegerea punctului de focalizare când se folosește vizorul electronic (asta trebuie să o încercați și voi, practic ai libertate deplină în alegerea „punctului”)
  • Folosirea ecranului tactil pentru repoziționarea punctului de focalizare în timpul filmării, trecerea la noul punct de focalizare ales făcându-se foarte fin.

Construcție Canon M5

Materialele folosite sunt: metal, plastic (policarbonat) și cauciuc. Metalul este folosit preponderent (la exterior), ceea ce oferă o senzație foarte solidă. Cauciucul acoperă aproape în totalitate partea frontală. De fapt înconjoară aparatul din față și până în spate, priza fiind excelentă. Cele trei rotițe de pe partea dreaptă superioară sunt de asemenea metalice, ceea ce contribuie din plin la robustețea aparatului. Ecranul rabatabil este realizat impecabil. Una dintre cele mai bune construcții văzute de mine la un ecran rabatabil. Partea din spate este din metal, la fel și tijele și faptul că se poate rabata în jos pentru „selfie”.

În această „cursă” ai posibilitatea de a încadra fără probleme ținând aparatul deasupra capului atât cât îți permite lungimea propriilor brațe (unghi de 90 de grade). Execuția butoanelor și a rotițelor este exemplară, nimic de reproșat. Butoanele sunt amplasate aerisit și nu ai cum să le apeși din greșeală, excepție atunci când porți mânuși de iarnă, firește. Mi-a plăcut existența butonului dedicat pentru wireless de pe partea dreaptă, sub capacul pentru accesul la portul HDMI. Butonul de pornit/oprit este amplasat fain, în stânga, putând fi acționat simplu cu degetul mare de la mâna stângă.

Din punct de vedere constructiv, singurul neajuns constatat de mine: la o apăsare pe marginea de jos a mânerului, între partea frontală și spate, materialul îmbrăcat în cauciuc cedează un pic, se poate vedea cum se mișcă atunci când ușița pentru acumulator și card este deschisă, căscând-se foarte ușor spre dreapta aparatului. Nu aș fi sesizat acest lucru dacă nu auzeam pârâituri ușoare la o apucare a aparatului de mâner. Ciudat.

Din punct de vedere constructiv, Canon M5 primește de la mine 4 stele din 5 (depunctat datorită problemei cu „cedarea” materialelor în josul mânerului de prindere).

Ergonomie

Priza (mânerul de prindere) este una dintre cele mai faine pentru un mirrorless, datorită mânerului generos, îmbrăcat elegant în cauciuc. Din punct de vedere al amplasării butoanelor, este un Canon M5 este un DSLR micșorat (din gama mijlocie sau de vârf). Odată obișnuit cu butoanele și după încheierea personalizării (există un număr mare de posibilități de personalizare), folosirea devine una foarte plăcută.

Cel mai mult mi-a plăcut posibilitatea de a alege punctul de punere la punct cu ajutorul ecranului tactil. Al doilea aspect ca importanță pentru mine: butonul din fața aparatului, jos, în dreapta obiectivului, care activează sau dezactivează această funcție.

În ciuda dimensiunilor reduse, nu m-am împiedicat de butoane sau rotițe nici măcar atunci când am folosit aparatul cu mănuși groase de iarnă. Mănușile folosite arată așa:

canon m5
(c) Sorin Voicu

Am găsit foarte util butonul pentru funcțiile selectoarelor (rotițe selectoare): standard, ISO, balans de alb, mod de măsurare a expunerii, modul de autofocalizare, modul de declanșare.

Deranjantă este, după părerea mea, amplasarea rotiței de compensare a expunerii în extrema dreaptă, acolo unde în mod obișnuit te așteptai să dai peste cea de a doua rotiță selectoare. M-am lovit adesea de accesarea mai greoaie a celei de a doua rotițe selectoare când am ținut aparatul la ochi. Pe de altă parte, când ai nevoie de o corectare a expunerii, aceasta se poate face foarte ușor. Până la urmă ține de obișnuință.

Tot la capitolul ciudățeniilor se numără și alegerea amplasării butonului de deblocare al blițului. Atipică. De parcă s-a pus acolo pentru că era și așa un spațiu gol ce trebuia umplut. Nu am folosit blițul, așadar am folosit butonul numai din curiozitate, să văd cum funcționează.

Alt punct negativ, din punctul meu de vedere, este posibilitatea de a regla dioptriile. Butonul este unul glisant, amplasat sub vizorul ieșit suficient de mult în afară. Reglarea nu este una de finețe. Noroc că trebuie făcută doar o singură dată, iar riscul de a îl mișca accidental este foarte scăzut.

Performanțe

Datorită procesorului DIGIC 7 putem miza pe o rafală de 7 cadre pe secundă și un număr de jpeg-uri de până la 37 de fișiere, după care rata scade la 4 cadre pe secundă. Din câte am înțeles se continuă cu aceste 4 cadre pe secundă până când se umple cardul. Se poate ajunge chiar și la 9 cadre pe secundă, dar numai cu blocarea AF și a expunerii, în acest caz oferindu-se „doar” 26 de jpeg-uri.

Sistemul de măsurare a expunerii este legat de zona de focalizare, ceea ce implică în unele situații o eventuală corecție a expunerii, lucru ușor de realizat datorită rotiței generoase pentru controlul expunerii amplasată foarte la îndemână.

Vizorul optic oferă o rată de împrospătare de 120 cadre pe secundă, o viteză decentă.

Ecranul tactil răspunde excelent la toate comenzile, meniul rapid oferă acces instant la cele mai importante setări.

În privința acumulatorului, chiar dacă se dă un număr de 295 de cadre la o încărcare, mi-a plăcut rezistența acestuia la frig (-8, -10 grade).

Calitatea imaginii

În afară de faptul că aceasta este dată în mare măsură și de calitatea obiectivului, calitatea imaginii este una în pas cu anul de apariție. Senzorul are on filtru trece-jos, în ciuda tendinței la aparatele moderne de renunțare a acestui filtru pentru capturarea a cât mai multe detalii. Apropo de detalii: acestea scad începând cu ISO 6400 (aici va trebui să ținem cont și de calitatea luminii cu care avem de a face în momentul declanșării).

Calitatea imaginii oferită de senzorul de 24 de megapixeli al lui Canon M5 permite tipărirea fără probleme în format A3+ și chiar decuparea mai agresivă a cadrului, firește dacă este nevoie.

Ceea ce mulți începători sau chiar și avansați pierd uneori din vedere atunci când vine vorba de calitatea imaginii la ISO peste 6400: dacă pe ecranul dispozitivelor electronice zgomotul de imagine devine „insuportabil”, la o imprimare chiar și pe un A4 împreună cu distanță normală de vizualizare (să nu uităm de o prelucrare adecvată în acest sens), acea fotografie este perfect utilizabilă, zgomotul de imagine specific „pierzându-se” în urma procesului de imprimare.

Utilizare

Am fost încântat pe toată perioada de utilizare a aparatului Canon M5. L-am supus și la un test la temperaturi scăzute, folosindu-l intens la -10°C. Acumulatorul s-a ținut tare, la fel și aparatul. Trebuie să recunosc, aparatul a ținut mai bine la frig decât mine.

Cele trei obiective s-au comportat bine. Obiectivul de kit, EF-M 15-45mm IS STM, se potrivește foarte bine cu corpul aparatului, calitatea optică a acestuia este una bună pentru un obiectiv „bun la toate”. Adaptorul pentru obiectivele EF și EF-S lucrează bine pe M5, 10-18mm este, după părerea mea, unul dintre cele mai accesibile obiective superangulare existente la ora actuală pentru montura Canon, EF-M 28mm macro un tovarăș de încredere când vine vorba de fotografii macro și în scopuri generale.

Am purtat aparatul cu adaptorul și 10-18mm zi de zi, la servici. Nu m-am „împiedicat” niciodată de dimensiunile sau greutatea echipamentului.

Cum am mai spus, ecranul rabatabil este bine gândit și foarte bine realizat. Este o joacă de copil să îl folosești în cele mai diverse unghiuri. Răspunde foarte bine la comenzi, suficient de luminos încât să poată fi folosit și pe lumină puternică, oferă meniu rapid prin care se pot seta parametrii importanți. În plus, ecranul tactil permite alegerea regiunii active atunci când folosești vizorul electronic. În practică, acest lucru împiedică foarte eficient acționarea involuntară a ecranului tactil cu nasul atunci când duci aparatul la ochi. Alt aspect legat de ecranul tactil: ai posibilitatea de a alege refocalizarea chiar și în modul de detecție a feței.

Singurele probleme „majore” avute cu Canon M5 au fost legate de subiecte. Vremea nu a favorizat obținerea unor imagini demne de un articol cu ștaif. Aceasta este o problemă specifică lunilor de iarnă, în capitala României: ori ai noroc și ninge, orașul fiind îmbrăcat în alb, cel puțin câteva ore până nu intervin echipajele de deszăpezire, ori ai ghinion și te trezești înconjurat de un gri murdar, bălți și vreme mohorâtă. Am făcut tot posibilul să prezint și prin fotografii ceea ce se poate obține de la un sistem mirrorless Canon.

Chestiuni faine

  • Sistemul de AF Dual Pixel, care acoperă peste 80% din suprafața senzorului.
  • Sistemul de autofocalizare cu detectarea feței lucrează suficient de bine.
  • 1 secundă pentru pornirea aparatului.
  • „Rezistența” acumulatorului în fața frigului.
  • Stabilizarea și autofocalizarea peste medie la filmare.
  • Modul în care „răspunde” la obiectivele EF și EF-S.
  • Cel mai „rapid” EOS M de până acum.
  • Performanțe generale „solide”.
  • Conectivitate completă: Wi-Fi, NFC și Bluetooth.

Chestiuni mai puțin faine

  • Auto ISO, prea rigid pentru 2016/2017 – se poate seta doar valoarea ISO maximă, nu se poate stabili timpul de expunere.
  • Viteza de refocalizare prin apăsarea completă a declanșatorului, adică să spunem că apeși butonul declanșator la jumătate, se focalizează pe subiect, dar dacă eliberezi butonul și apoi îl apeși rapid pentru a nu rata următorul moment, vei avea de a face cu o întârziere remarcabilă, chiar dacă subiectul s-a mișcat doar foarte puțin.
  • Uneori trecerea de la vizualizare pe ecranul tactil la vizare prin vizorul electronic are o întârziere aproape de neacceptat. Ceea ce impune dezactivarea senzorului în situațiile în care ai nevoie de rapiditate.
  • Numărul mic de obiective dedicate.
  • Lipsa detaliilor în filmările full HD și lipsa filmării 4K (pentru cei care chiar au nevoie de filmări 4K).
  • Timpul de răspuns al butonului declanșator.
  • Calitatea imaginilor în lumină slabă, chestie observată numai după descărcarea imaginilor.
  • Intervalul dinamic sub cel al competitorilor.
  • Balansul de alb spre rece (culori reci).
  • Poate deveni frustrant la fotografierea subiectelor în mișcare datorită timpului cât vizorul electronic rămâne negru și a timpului de răspundere al butonului declanșator.

Concluzie

Mai țineți minte întrebarea de la începutul articolului? Din punctul meu de vedere, Canon M5 este un aparat perfect competitiv cu restul modelelor mirrorless din clasa sa. La ultimul articol despre un mirrorless am primit un feedback: nu am prezentat sau nu am vorbit despre cât de bine focalizează într-o „cârciumă” (adică în condiții de lumină dificilă). Pentru cei interesați de acest aspect, EOS M5 se descurcă binișor în lumină proastă și foarte proastă (cu lampa de focalizare dezactivată).

fotografia de noapte
(c) Sorin Voicu

Din punctul meu de vedere, M5 se remarcă în mod special prin noua tehnologie Canon în privința senzorului, în parteneriat cu procesorul de imagine DIGIC 7. Ni se oferă astfel o viteză de focalizare în rând cu cea oferită de competiție. Lucru esențial, mai ales că modelele precedente nu excelau la acest capitol. A doua mare îmbunătățire este prezența vizorului electronic.

Dacă este să mă raportez la modelele EOS M, M5 este un mare pas înainte. Sunt curios să văd ce model va mai scoate Canon în „tabăra” M-urilor. Aștept și un eventual 50mm 1.8 (echivalent, firește).

Canon EF-M 28mm f/3.5 Macro IS STM

Caracteristici cheie:

  • Distanță focală 28mm (echivalent aproximativ 45mm format 35mm/full frame)
  • 7 lamele de diafragmă, rotunjite
  • Motor de autofocalizare de tip STM (Stepping Motor – motor pas cu pas)
  • Stabilizare optică a imaginii
  • Raport de mărire 1,2x în modul Super Macro.
  • Lămpi LED încorporate în partea frontală a obiectivului, stânga-dreapta.
  • Este un obiectiv foarte ușor și foarte compact, cântărind doar 130g.

Construcție

Canon EF-M 28mm f/3.5 Macro IS STM este cel mai ușor obiectiv macro oferit de Canon și unul dintre cele mai mici obiective macro. Calitatea construcției este una bună, fără nici un pic de joc (obiectivul se extinde în poziția de lucru). Din punct de vedere constructiv, este o „ciudățenie”. Deși avem de a face cu un obiectiv fix (distanță focală fixă), pentru a putea fotografia trebuie să îl deblocăm, adică partea frontală se extinde în afară. După care nu își modifică dimensiunile la focalizare nici dacă îl rogi (focalizare internă). Tubul interior, ca să îi spun așa, este solid, nu are absolut nici un joc. Lentila frontală este foarte mică (se șterge unu doi), iar capacul obiectivului acoperă fix lentila frontală și inelul lămpii cu LED-uri (diametrul capacului este fix cu cel al diametrului tubului interior). Eu unul nu sunt obișnuit cu o astfel de construcție, mai ales că există suficient spațiu între exteriorul obiectivului și tubul interior (pe unde ar putea intra praf). Am fost atât de curios de modul în care este construit încât eram cât pe aci să îl desfac, să văd cum arată la interior. Dar m-am răzgândit în ultimul moment (nu sunt chiar atât de priceput să și îl pun la loc). Am luat totuși o lanternă cu LED și am încercat să văd ce se află între tubul interior și pereții tubului exterior – nu am putut vedea nimic, semn că cei de la Canon au gândit bine obiectivul. În plus, în jurul monturii, la interior, există un „geam”, astfel că se reduce aproape la zero posibilitatea de „suflare” a prafului pe senzor (nu se știe niciodată). Fiind un obiectiv fix, singurele situații în care s-ar putea pompa praf este la „parcarea” obiectivului.

Elementele optice sunt minuscule în comparație cu obiectivele EF-S și EF, chiar și față de obiectivele EF-M, de altfel.

EF-M 28mm are încorporat un sistem de iluminare (Macro Lite), lumina LED fiind dispersată de un inel alb mat. Pentru a aprinde lumina trebuie folosit un mic buton de pe corpul obiectivului. Avem posibilitatea de a alege între ambele LED-uri sau câte unul din cele două (stânga-dreapta). Din punct de vedere al reglării luminozității, avem doar două poziții, putere maximă și la jumătate (cred).

Obiectivul vine cu parasolar. Până și parasolarul este ciudățel, un fel de „șaibă” (Canon ES-22), așadar nu vă așteptați la un parasolar clasic.

Montura este din plastic, lucru considerat de unii dezamăgitor. Personal nu am văzut sau auzit de un obiectiv căruia să i se tocească montura de plastic, așadar nu consider un dezavantaj prea mare, din contră, ajută la reducerea greutății.

Inelul de focalizare este amplasat în față, striațiile sunt înguste, fapt taxat de unii utilizatori. Personal nu am avut nici o problemă cu punerea la punct manuală, nici măcar cu mănuși groase de iarnă. Singurul dezavantaj poate fi dat de faptul că nu avem o piedică la infinit, fiind puțin dificil de folosit (nu ai cum să îți dai seama la ce distanță este lăsat).

Viteza de autofocalizare este una peste medie raportată strict la obiectivele macro „clasice”.

Motorul de focalizare este foarte silențios, imperceptibil în condițiile normale de utilizare.

Calitatea imaginii este bună, în măsurătorile de laborator s-a ajuns la o rezoluție de 16 megapixeli dintr-un senzor de 24 de megapixeli. Cum s-ar traduce asta din punct de vedere al modului în care percepem claritatea imaginii? Trebuie spus de la bun început: nu are contrastul, culorile și claritatea unui obiectiv L, lucru perfect normal dacă luăm în considerare toate celelalte (construcție, clasa din care face parte, prețul etc.).

Optică

  • Unghi de cuprindere orizontal: 54° 10′
  • Unghi de cuprindere vertical: 30° 10′
  • Unghi de cuprindere diagonal: 51° 55′
  • Construcție optică: 11 elemente în 10 grupuri
  • Lamele de diafragmă: 7, rotunjite
  • Diafragmă maximă: f/3,5
  • Diafragmă minimă: f/22
  • Distanță minimă de focalizare raport 1:1 – 97mm
  • Distanță minimă de focalizare raport 1:1.2 – 93mm

Dimensiuni și greutate

  • Diametru filtru: 43mm (filtrul se ataşează la parasolarul ES-22)
  • Diametru maxim: 60,9mm
  • Lungime cu obiectivul retras: 45,5mm
  • Lungime cu obiectivul extins (poziție de lucru): 47,3mm
  • Greutate: 130g

Stabilizare optică

Sistemul de stabilizare este unul hibrid, Canon specificând o corecție de până la 3,5 trepte. Am reușit imagini nemișcate la un timp de expunere de 1/5s, în condiții de iarnă, cu temperaturi sub zero grade (corpul lui EOS M5 fiind din metal, cam începe să îți tremure mâna de frig, fără mănuși). Pe de altă parte, stabilizarea și lumina dată de cele două surse LED nu oferă destulă putere pentru a folosi obiectivul la fotografia macro ținut în toate situațiile în mână. Am trăit pe propria piele aceste „limitări”, am avut destule imagini macro neclare, vina fiind împărțită, între propria persoană și obiectiv/corp aparat, la care și-a adus contribuție și temperaturile negative. Sincer, mă așteptam ca stabilizarea să mă ajute mai mult în fotografia macro. În situațiile în care obiectivul se folosește în fotografie normală, nu sunt probleme de raportat.

Calitatea optică

Recunosc, nu este cel mai clar obiectiv macro testat de-a lungul anilor. Este însă cu siguranță cel mai distractiv de folosit, datorită luminii LED!

Aberațiile cromatice sunt prezente numai în situațiile limită, sunt foarte bine controlate în rest. Vignetarea este prezentă la diafragmă maximă (f/3,5), corectată automat de aparat dacă se trage în jpeg. Bokeh-ul (neclaritatea) este unul plăcut, firește la diafragma maximă.

Atât claritatea cât și efectul de vignetarea se îmbunătățesc considerabil începând cu diafragme f/5,6.

Concluzie

Un obiectiv excelent ca alternativă la obiectivele macro clasice, în special pentru cei care doresc să pășească pentru prima dată în lumea obiectelor mici. Datorită distanței focale și a distanței minime de focalizare poate fi prea scurt pentru vânătoarea de insecte. Pe de cealaltă parte, datorită LED-ului, poate fi extrem de atractiv pentru viespi, foarte curioase din fire (atunci când nu sunt întărâtate). Poate fi folosit fără probleme pe furnici, numai să ai cum să te apropii suficient de ele. Îmi pare rău că nu l-am putut testa pe timp cald, să pot veni cu mai multe informații legate de fotografierea vietăților mici.

Nu este compatibil cu tubul de extensie EF12 II și nici cu EF25 II. De asemenea, nu permite folosirea tuburilor de extindere.

La capitolul părți mai puțin bune se situează poziția de Super Macro: la deblocarea obiectivului ai mari șanse de a roti obiectivul la maxim, adică în poziția Super Macro și apoi te întrebi de ce nu mai focalizează obiectivul normal, așa cum ar trebui (la Super Macro nu se poate focaliza spre infinit). Nu sunt singurul care s-a lovit de acest aspect. Păcat, mai ales când frustrarea devine mare în situațiile în care te grăbești. Remediu: păstrarea obiectivului întotdeauna în poziția de lucru.

Din punct de vedere al distanței focale, cei 28mm devin 28×1,6=44,8mm, rotunjit 45mm, ceea ce se apropie de distanța focală standard (50mm). Putem spune fără să greșim că avem, pe lângă un obiectiv macro, și unul bun la toate. Singura „problemuță”: luminozitatea. Pentru un obiectiv cu distanța focală fixă se pretează o luminozitate corespunzătoare. f/3,5 nu este tocmai luminos pentru un „50mm”, dacă înțelegeți ce vreau să spun. În schimb avem un obiectiv versatil, macro, cu o luminozitate acceptabilă. Este un „compromis”. Dacă nu țineți neapărat la un bokeh de „portret”, atunci nu văd de ce să nu fie achiziționat.

Dacă mă gândesc la distanța minimă de focalizare… cei 9,3cm reprezintă distanța dintre senzor și subiect, nu între partea frontală a obiectivului și subiect. Având în vedere că obiectivul se extinde cu aproape 8cm, distanța dintre subiect și partea frontală a obiectivului ajunge la… 1 cm. Foarte aproape!

Să recunoaștem însă: avem parte și de inovații. Cea mai importantă: inelul de lumină LED. În spiritul „una caldă, una rece”. Datorită acestor LED-uri, nu avem la dispoziție un filet uzual pentru filtre. Partea pozitivă: Canon ne pune la dispoziție, inclus în pachet, un parasolar. De fapt, stați, nu vă bucurați, nu este un parasolar în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă un adaptor pentru a se putea folosi filtre. Alta rece: „parasolarul” acoperă LED-urile, așadar când îl punem pe obiectiv nu vom putea folosi lumina dată de LED-uri. Atenție dacă folosiți „parasolarul” ES-22: nu ai cum să vezi dacă Led-urile sunt aprinse sau nu! Iar lumina aprinsă duce la descărcarea mai rapidă a acumulatorului.

A doua inovație este posibilitatea de a folosi un raport de mărire de 1:1,2. Nu este mult, dar este inedit. Unii spun că modul Super Macro este ca un tub de extensie. Una rece: la un asemenea raport de mărire este nevoie de trepied, altfel riști să te chinui dincolo de limite pentru obținerea cadrului dorit.

A treia inovație poate fi considerată mai degrabă comună: obiectivul include sistemul Canon de stabilizare hibridă. Una rece: la fotografia macro nu prea ajută nici un sistem de stabilizare, așa cum o face în cazul fotografiei normale. Cea mai bună „stabilizare” la fotografia macro este trepiedul și măiestria celui care fotografiază.

Ce am mai constatat și mi-a plăcut este fotografierea peisajelor cu acest obiectiv. O chestie puțin atipică pentru un obiectiv macro.

La plusuri aș adăuga distorsiuni și reflexii foarte bine controlate. Aberații cromatice aproape de zero.

RECOMANDAT pentru a fi folosit ca un obiectiv bun la toate.

Canon EF-S 10-18mm f/4.5-5.6 IS STM

Precum se știe, Canon oferă câteva obiective EF-S pentru cei cu buget redus, ca să nu mai amintesc și de obiectivul fix standard, 50mm 1.8 STM. Printre acestea aș număra omniprezentul obiectiv de kit, 18-55mm și „extensia” acestuia, 55-200mm. O piesă lipsă în această gamă: un obiectiv superangular la un preț „de buget”. Chestiunea a fost „rezolvată” de cei de la Canon în 2014, lansând pe piață Canon EF-S 10-18mm f/4.5-5.6 IS STM. Din punctul meu de vedere, este un obiectiv superangular care îți merită bănuții. Toți. Focalizarea (punerea la punct) este silențioasă, are stabilizare optică, este construit pentru a fi ușor. Ce-i drept, claritatea la colțuri la diafragme sub f/8 și aberațiile cromatice mai mult sau mai puțin prezente la toate diafragmele pot prezenta o problemă. Subliniez: pot prezenta. Pentru unii, nu cred că și pentru majoritatea dintre noi. Din câte am citit, este un obiectiv perfect pentru a păși în lumea superangularului. Am mai avut ocazia să îl folosesc, pe un Canon 70D.

Construcție

Plastic și sticlă. Montura este și ea din plastic. În ciuda faptului că plasticul este omniprezent, obiectivul nu îți dă senzația de lucru „ieftin”. Din contră, pare foarte bine închegat. Fiind un obiectiv ușor, se potrivește destul de bine cu EOS M5 și adaptorul respectiv. Combinația este însă la „limită”. Mă refer aici la dimensiuni, nu greutate. Cum am mai spus, am purtat această combinație o săptămână, zi de zi, la muncă. Nu m-a deranjat absolut deloc, nici ca dimensiune și nici din punct de vedere al greutății.

Optică

14 elemente în 11 grupuri. Ce pot spune este că aceste elemente optice își fac foarte bine treaba, oferind o calitate optică foarte bună pentru un superangular. Cum am mai spus, în afară de aberațiile cromatice, nu am nimic de reproșat în privința opticii.

Utilizare pe Canon EOS M5 cu adaptor

Comunicarea cu un EOS M prin intermediul adaptorului este exemplară. Din câte mi-am putut da seama, rapiditatea sistemului de focalizare scade doar o idee. Cel puțin în comparație cu obiectivul macro de 28mm. Din punct de vedere al mărimii, este la limită pe un corp mic așa cum este cel al lui M5.

Mi-a plăcut să folosesc obiectivul la fel de mult ca și prima dată, în toamna anului 2015.

Distanța minimă de focalizare de doar 22cm este binevenită, iar dacă subiectul se pretează la a fi fotografiat de aproape chiar și la distanța focală de 10mm, bokeh-ul este fain (pentru un superangular).

Canon M5
(c) Sorin Voicu

Am ieșit într-o seară, venind de la muncă, la o tură prin oraș, fiind curios cum focalizează pe EOS M5 „pe întuneric”. Cum era de așteptat, există dificultăți în autofocalizarea în condiții de lumină mai dificile, mai ales când subiectul este la o distanță apreciabilă. Nu există probleme la distanțe rezonabile și cu contrast.

Adaptor obiective EF-EF-S

Construcție metalică, cu inel de prindere pe trepied. Putem spune pe scurt că este o bucată de metal cu contacte. Nici nu trebuie să fie altceva. Este suficient de solid încât să susțină și obiective EF mai „grele”. Din punct de vedere al vitezei de autofocalizare, EOS M5 este la fel de rapid cu obiectivele EF cât este Canon EOS 80D în modul Live View. Cel puțin așa vorbește lumea în târg.

M-am bucurat mult să constat că pot folosi obiectivele EF și EF-S pe corp M fără a suferi mult la capitolul autofocalizare.

În altă ordine de idei, posesorii unor aparate Canon full frame pot opta, datorită adaptorului, în a alege ca un al doilea corp un M5, tocmai bun pentru a fi purtat oriunde, indiferent dacă vorbim de vacanțe sau zi de zi (pentru orice eventualitate).

Mi-aș fi dorit să am un M5 cu adaptor și mai obiective EF-S, gen 24mm sau 40mm pancake, în vederea testării. Avantaj cei care au deja mai multe obiective EF-S, le pot lua cu ei la o vizita la F64 și să le testeze pe exemplarul M5 din magazin. Poate fi o experiență foarte interesantă.

Canon EF-M 15-45mm f/3.5-6.3 IS STM

O alegere interesantă a celor de la Canon, acest 15-45mm. Raportat la senzorul APS-C, avem un echivalent al distanței focale de 24-72mm (o distanță focală îndrăgită de posesorii aparatelor cu senzor full frame). În comparație cu obiectivele de kit uzuale, este bine construit, cu un joc minim al tubului interior atunci când este extins la maxim. Trebuie să recunosc, nu l-am folosit foarte mult pe perioada testului. Ce am remarcat din puținele cadre luate cu acest obiectiv: rapiditate decentă în focalizare, fără aberații cromatice care să bată la ochi, claritate ok, pe scurt un obiectiv de kit bun, din toate punctele de vedere. Având în vedere plaja focală acoperită și posibilitatea de a folosi obiective EF și/sau EF-S mai „răsărite”, Canon EF-M 15-45mm f/3.5-6.3 IS STM poate fi singurul obiectiv EF-M din toată trusa.

Construcția este una peste medie, chiar dacă este din plastic. Inelul interior care se extinde are un joc destul de mic (firește, extins la maxim). Partea frontală nu se rotește la zoom sau la focalizare. Inelul de zoom și cel de focalizare nu sunt chiar extraordinare, dar își fac treaba cu brio. Motorul STM este uzual, punerea la punct manuală nefiind una mecanică, ci prin fir.

Optic avem de a face cu 10 elemente în 9 grupuri, incluzându-se aici 3 elemente asferice. Diafragma este compusă din 7 lamele rotunjite.

Distanța minimă de focalizare: 0,25m, oferind un raport de mărire de 1:4.

Stabilizarea este una dinamică, tipică pentru EF-M.

Tamrac Hoodoo 18

Lansat în ianuarie 2016, l-am putut testa în ianuarie 2017, așadar la un an de zile. Inițial am crezut că este un model nou. Ce-i drept, în ultima perioadă de timp nu m-am mai interesat și de astfel de accesorii pentru un fotograf: geanta sau rucsacul foto.

rucsac foto

Este un rucsac minimal (mai minimal nu cred că se poate, pentru un rucsac foto), ușor și destul de bine gândit. Pentru cine și-a pierdut din timpul propriu în înțelegerea posibilităților de transport al echipamentului foto: Tamrac era și poate este văzut ca un produs mai degrabă entry decât pro. Problema cu cele pro, în anul de grație 2017: au cam dispărut de pe piață. Tamrac însă și-a menținut prezența (cel puțin pe piața noastră). Țin foarte bine minte modelele Expedition, un tanc de rucsac. Sau gențile lor foto, alea cu fermoar, din anii 2009-2011. Nu pot să uit Tamrac System 3, o geantă foto pătrățoasă, un pic incomodă la cărat (mai ales pe umăr), dar care la -10 grade Celsius mi-a ținut aparatul cald dintr-o locația în alta (datorită materialelor izolante folosite). Sau tocurile Tamrac din gama de vârf, dintr-un material excelent. Să nu uităm gențile foto mari, din gama 12, tocmai bune pentru cei care au nevoie să își transporte numerosul echipament la evenimente. Aș putea continua mult și bine așa.

rucsac foto

Rucsacul este croit din pânză rezistentă, materialul folosit la partea din față și laterale este rezistent la apă, nu prea plăcut la atingere, mie îmi dă senzația de pânză de cort militar. Fermoarul rezistă și el la stropi de apă, Pentru ploi torențiale sau ninsori abundente avem husă de ploaie.

De fapt, am fost atât de încântat de el încât l-am adăugat la și așa „prea mică” garderobă de rucsacuri și genți (credeți că numai femeile strâng genți?). Care au fost caracteristicile care m-au făcut să îl păstrez? În primul rând compartimentul pentru aparatul foto, amplasat deasupra, cu acces foarte ușor. Suficient de mare chiar și pentru un corp de aparat APS-C cu obiectivul de kit. În al doilea rând posibilitatea de a „căra” și un laptop mic, de genul 2 în 1 (13 țoli). Al treilea criteriu: greutatea proprie: este un fulg!

Spatele este realizat în așa fel încât să ajute spatele să „respire”. Curelele par durabile (se va demonstra în timp), sunt moi, nu deranjează la purtare.

Spațiul pentru alte efecte personale este destul de generos. Eu unul am cărat cu el borcane de gem și diverse cumpărături de la supermarket. 🙂

Singurele părți negative: am unul negru (din păcate singura culoare disponibilă la F64), care atrage praful și scamele. Mă rog, nu le atrage, dar acestea parcă se „lipesc” de material. Și din cauza fundului rotund, nu poți așeza rucsacul în picioare. Trebuie culcat.

Partea de deasupra destinată aparaturii foto este ca un toc mic căptușit pentru o protecție cât mai bună.

Toată lumea spune că rucsacul acesta este bun pentru drumeții. Așa și este, poți pune în compartimentul pentru laptop un rezervor de lichid pentru hidratare. Cu furtun. Pentru furtun există un orificiu prin care poate fi scos afară. Acest orificiu poate fi a treia bilă neagră: poate intra ploaia sau zăpada. Dar avem husă de ploaie. 🙂

Datorită construcției minimaliste nu atrage atenția, fiind catalogat de cei din jur ca un simplu rucsac. Pentru mine este rucsacul de sfârșit de săptămână, când merg la plimbare și vreau să „călătoresc” ușor.

Articol și fotografii de Sorin Voicu.

Te-ar mai putea interesa și urmatoarele articole

[products ids=125030051,1050713,125012685,125027169,125032580]

Alți fotografi au mai citit și:

1 Comment

  • […] Din punct de vedere turistic, în afară de focalizare (din nou), nu am avut nimic de reproșat. Chiar dacă nu este un obiectiv compact, nu am avut probleme în a-l căra peste tot într-un mic rucsac. […]

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

4 obiective SONY de buget

Descoperă alături de Cristi Kerekes nu mai puțin de 4 obiective Sony de buget, cu care poți trece la un nivel superior dacă încă folosești obiectivul kit. De la wide, la macro și zoom, suntem convinși că vei alege ce ți se potrivește!

7 accesorii ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară

În lumea fotografilor accesoriile sunt nelipsite din trusa foto, pentru a evita situații neplăcute și pentru a fi sigur ca vei fi pregătit oricând, oriunde și în orice condiții pentru a fotografia. Descoperă accesoriile ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară, menite să te ajute să sa surprinzi momente cât mai frumoase

Fotografia de primăvară
5 sfaturi și exemple

Pentru un fotograf, primăvara este anotimpul ideal pentru fotografia de peisaj sau de stradă. Lumina este contrastantă, umbrele sunt încă reci, dar soarele este cald și arzător. Află câteva sfaturi care să te pregătească pentru fotografii de primăvară wow!

Expunerea lungă în 11 pași, de la peisaj la fine-art

Află din acest articol cum să te bucuri de tot ceea ce are de oferit expunerea lungă, plus mici ajutoare când vine vorba de accesorii, filtre, compoziție, metodă de abordare și altele!

Pregătește-te pentru un
Paște fotogenic

Săptămâna aceasta mulți dintre noi încep unul dintre cele mai importante maratoane de gătit al anului pentru masa de Paște. Venim în ajutorul tău, să îți spunem cum să faci fotografii memorabile cu mâncarea de Paște.