Sony A6600 – un mirrorless pe cât de compact, pe atât de perfomant
F64- 28minutes read
Am deschis editorul de text și mă uit la pagina goală, albă. Îmi trec o mie și una de idei prin cap, dar nici una dintre ele nu vrea să se lase prinsă de degetele avide de bătuta la tastatură. În privința fotografiei, nimic nou în spațiul dintre cei patru pereți ai apartamentului. Ieri am ridicat de la F64 un nou kit de testare, compus dintr-un Sony A6600 (2019) și un Sigma 24-70mm F2.8 DG DN Art (2019). Am ținut să testez un Sony A6xxx. Sunt curios cum au evoluat lucrurile la Sony în această categorie de aparate de fotografiat. Nu am uitat cât de mult m-am enervat când am testat primul Sony Nex, predecesorul seriei A5/6xxx. Din cauza butoanelor (lipsă) și a meniului, era cât pe aci să-i fac un test de rezistență la impactul cu solul.
Azi, lucrurile stau cu totul altfel.
Sony A6600 este un aparat de fotografiat mult mai copt, mai evoluat. Vorbim de stabilizare în corp (eu, în comparație cu evoluția aparatelor de fotografiat, m-am ramolit, am nevoie mai mult ca niciodată de o stabilizare bună), o baterie mai banană, eh, babană și cea mai cărămidă construcție dintre cărămizile de pe piață, inclusiv cele proprietare Sony. Asta în sensul bun. Lăsând glumițele în plata lor, din punct de vedere constructiv, A6600 este cel mai solid corp de aparat de fotografiat din gama Sony A6xxx. Rezoluția senzorului nu este „spectaculoasă” (nu că ar avea nevoie), 24MP fiind standardul în zilele noastre. Ce mai primim? Un sistem de autofocalizare avansat cu o urmărire capabilă a subiecților în mișcare (aici mai am de lucru cu găsirea setărilor celor mai miraculoase), un vizor electronic OLED de 2,36M (megapixeli) cam micuț, dar care nu creează problem nici măcar celor cu ochii mari, video 4K cu profiluri de log-uri, încărcare prin cablul USB (fain, nu mai cari încărcătorul când pleci în concediu și poți folosi și un power bank la o adică, sau chiar un încărcător solar).
A curs mulți pixeli peste paginile virtuale despre cât de tare sau mai puțin tare este Sony A6600. Material de citit și de vizionat este câtă iarbă și frunză, măria ta, cititorule! Așa că nu voi intra în hora review-urilor standard. Chestiunea principală în descrierea unui aparat de fotografiat este interesul celui care își pune semnătura pe materialul respectiv. Interes care poate fi direcționat prin alocarea unui buget, interes dictat de preferințele și convingerile personale etc..
În ceea ce mă privește, când scriu despre un aparat de fotografiat încerc să nu mă las dus de val, ceea ce nu este chiar așa de ușor de făcut. Entuziasmul este mare, mai ales la început. Prima impresie contează foarte mult. Este punctul zero, ca să zic așa.
Prima impresie
Una cât se poate de pozitivă. Suprafața de prindere este generoasă, construcția foarte „tare”. Chiar dacă l-am primit cu un obiectiv relativ mare față de corpul aparatului, nu am avut nici o clipă senzația că aparatul nu ar face față greutății. Datorită corpului destul de compact, combinația A6600 și Sigma 24-70 intră la fix în compartimentul foto al rucsacului meu preferat, Tamrac Hoodo 18. Pentru a vă face o idee: la sfârșit de săptămână am plecat din oraș. În rucsac am „înghesuit” kitul foto, un laptop, alimentatorul laptopului, borseta cu acte și medicamente, tabletă Kindle, toc și un pistol cu bile pentru trasul la țintă, împreună cu alte mărunțișuri. Dacă aș fi optat pentru un DSLR, de exemplu, aș fi fost nevoit să iau cu mine două bagaje, în loc de unul. Sau un rucsac mai mare.
Din punct de vedere al utilizării, aparatul necesită un timp de acomodare. Nimic nou în acest sens. Timpul de acomodare variază în funcție de utilizator.
Focalizarea este ok, dar în lumină de interior și contrast slab, aparatul refuză să focalizeze, trebuie să cauți să îl „păcălești”. Dacă faza cu păcăleala nu ține, treci pe focalizare manuală, asta este. Să nu uit, am dezactivat lumina de asistare a sistemului de autofocalizare, ceea ce poate duce la un astfel de comportament deviant.
Calitatea imaginii: la prima vedere și la examinarea fotografiilor direct pe aparat, este ok, chiar și la valori ISO mari. La valori ISO mici nici nu îmi fac probleme.
Construcție
Cum am mai spus, cred că doar de două ori, construcția este una excelentă. Forma corpului este simplistă, fără chestii extravagante sau în plus. Grip-ul, acea parte pronunțată din dreapta, de care apuci și ții aparatul de fotografiat, este suficient de pronunțată încât să îți permită ținerea lejeră în mână chiar și cu un obiectiv de talia lui Sigma 24-70mm 2.8. Forma acestuia este suficient de ergonomică încât să se muleze în palmă. Cauciucul care îl acoperă este excelent ales și implementat (lipit).
Corpul este din aliaj de magneziu, cu excepția ecranului (firește) și a ușiței compartimentului acumulatorului.
Nu îmi aduc aminte să fi văzut la alte aparate ceea ce am observat la A6600. Spatele aparatului, din spatele ecranului rabatabil, nu este plat, acoperit de vreun perete subțire din plastic, cum se întâmplă la alte aparate de fotografiat moderne, ce-i drept, cu ecran complet rabatabil. Acesta este metalic, cu porțiuni extrem de solide care acoperă placa de bază și procesorul. Cel puțin asta deduc din forma acestuia.
Autofocalizarea
În afara faptului că aparatul a avut ceva de luptat cu situații în care, sincer să fiu, nu mă așteptam (atât cu Sigma, cât și cu obiectivul Sony care este oferit la pachet), autofocalizarea m-a cucerit, asta după ce am găsit setările corespunzătoare. Nu am testat sistemul pe oameni. Sau subiecte în mișcare ultra-rapidă. L-am testat în schimb pe alte subiecte, poate mai dificile decât cele enumerate anterior: peștii de acvariu. Unde A6600 s-a descurcat destul de bine.
Video
4K fără crop (doar în 25P). Autofocalizare continua cu urmărirea subiectului folosind ecranul tactil. O găselniță excelentă. Am testat această posibilitate pe îndelete, având ca subiect peștii din acvariile mele. Am rămas uimit de capacitatea sistemului de focalizare. Singura chichiță este ca tu să nimerești să apeși ecranul tactil fix pe subiect. Trecerea de la un subiect la altul folosind ecranul tactil (prin apăsarea pe subiectul în cauză) este foarte rapidă (cu condiția să reușești să apeși degetul pe subiect, lucru uneori destul de greu și aproape imposibil dacă subiectul se mișcă haotic, așa cum o fac uneori peștii de acvariu). Tocmai lucrez la un proiect legat de peștele Guppy, un mixt între video și fotografii. Sunt pur și simplu încântat de cum lucrează A6600 pe subiecți mici în mișcare rapidă. Dacă aș câștiga bani pe acest proiect, aș comanda A6600 în următoarea secundă fără a mai sta pe gânduri. Cel mai bun aparat de fotografiat cu filmare 4K pe care l-am testat până acum atunci când vine vorba de așa ceva. Împreună cu sistemul de stabilizare a imaginii, o bijuterie. La cum s-a descurcat cu filmările mele la peștii de acvariu… nu îmi fac absolut nici o grijă că nu s-ar descurca în alte genuri de filmări. Jos pălăria.
Filmările slow motion în full HD sunt și ele excelente, din punctul meu de vedere.
Poți aplica diverse filtre, mie mi-a plăcut filmarea alb-negru.
Testarea pe teren
Ei bine, aici am avut oarecum ghinion cu carul. În primul rând, sfârșitul de noiembrie nu este tocmai o perioadă în care găsești subiecți faini. Nu mă refer aici la munca de studio. Ca o paranteză: eu nu am studio în care să invit fotomodele și nici fotografie de produs nu realizez. Sunt un fotograf amator, în sensul ocupației de bază.
În al doilea rând, pandemia asta care nu se termină niciodată. Pur și simplu nu îmi face plăcere să fotografiez oameni cu ditamai masca pe față. Iar dacă dau peste cei fără mască, mai mult ca sigur vor crede că îi fotografiez pentru a îi da exemplu negativ sau mai știu eu ce motive oculte le pot trece prin cap. Așa că mai bine nu.
Flora și fauna la fel, cam lipsă. Cele câteva insecte amorțite pe care le-am întâlnit într-o sâmbătă nu se pupă cu obiectivul pe care îl am pe aparat. Nu pot fotografie nici păsări, distanța focală fiind prea scurtă pentru ca subiectul să umple cât de cât cadrul.
Colac peste pupăză, în ziua liberă din cursul săptămânii a plouat și temperatura a scăzut. O zi mohorâtă de toamnă-iarnă.
Târgul de Crăciun… din nou, oameni cu măști pe față, tarabe mici, forfotă mare, risc mare de contactare covid (că doar și vaccinații răspândesc virusul, nu sunt imuni). Iar ca „dezastrul” să fie complet, a apărut o nouă variantă, mai ceva ca asta actuală.
Ghinion.
Cu toate acestea, am putut strânge câteva cadre pentru a fi publicate.
A venit apoi ziua de 1 decembrie cu o vreme faină pentru fotografi. 😊
Tehnica de luptă. În ciuda covidachelui, oamenii s-au înghesuit ca sardelele în burta pescadorului. Așa că fără parada obișnuită.
Mi-a plăcut așa de mult A6600 încât am ținut neapărat să îl testez și împreună cu obiectivul din pachet, Sony 18-135mm f/3.5-5.6 OSS, chiar dacă acesta este mai „slab” decât Sigma 24-70mm.
Mie unul mi-a plăcut combinație. Este destul de compactă, pot acoperi o plajă mai mare.
Obiectivul Sony 18-135mm F3.5-5.6 OSS
Pot spune că, din punct de vedere constructiv și al luminozității, este un obiectiv „banal”, de kit. Firește, sunt și alții care au scos un 18-135 pentru aparatele cu senzor APS-C. Așadar, nimic nou sub soare.
Pentru astfel de obiective „obișnuite”, contează suportul pe care îl primesc din partea corpului de aparat de fotografiat. În cazul de față, A6600 sprijină excelent obiectivul.
Combinația oferă o acoperire decentă a plajei focale, iar din punct de vedere constructiv, pachetul este taman bun de luat în vacanță, de exemplu. Plajă focală măricică, pachet compact și destul de ușor.
Nu m-a deranjat faptul că nu este un obiectiv luminos, am ridicat valoare ISO cât mai mult. Ce m-a deranjat este stabilizarea. Ceva nu se potrivește. Poate că o fi obiectivul în sine de vină? Nu am de unde știi, este singurul obiectiv 18-135mm primit. Nu bag mâna în foc că exemplarul avut este perfect, din fotografiile realizate pare a fi… imperfect.
Din punct de vedere al rezoluției, nu se poate compara cu celălalt obiectiv avut la testat. La naiba, chiar aș fi vrut să îmi placă mai mult. M-a entuziasmat datorită distanței focale, dar m-a dezamăgit la calitatea optică și a stabilizării. Din păcate nu am găsit cum să dezactivez stabilitatea oferită de obiectiv.
Pentru cineva care este în căutarea unui obiectiv pentru a fi folosit în concedii, alternativele ar fi noul Sigma 18-50mm F2.8 DC DN, Tamron 18-300 (!), Sony E 16-55mm F2.8 G.
Lucruri pe care le-am apreciat la Sony a6600
- Modul video
- Încărcarea prin USB
- Memorie tampon suficientă pentru o rafală decentă
- Suficiente butoane dedicate și personalizabile
- Mânerul de prindere generos și ergonomic
- Bateria de capacitate mare
- Sistemul de autofocalizare
Lucruri mai puțin plăcute la Sony a6600
- Vizorul mic (dar nici modelele similare de la același producător nu stau mai bine la acest capitol)
- Butonul de video dedicat, dificil de operat. Dar există o soluție: setarea butonului declanșator drept buton de pornire/oprire înregistrare, când selectorul de moduri este pe modul video.
- Imposibilitatea de a alege stabilizarea (numai IMIS, numai optic/stabilizarea din obiectiv sau ambele). Poți să alegi numai oprit sau activat.
Produse recomandate
S-ar putea să te intereseze și următoarele articole:
