A trecut ceva timp de la ultimul articol din seria Un fotograf pe săptămână, dar revenim în forță cu povestea de viață a nimeni altuia decât Ansel Adams, unul dintre fondatorii Grupului F64.

Ansel Adams (pe numele complet Ansel Easton Adams) s-a născut în data de 20 februarie 1902 în San Francisco, California. A fost fiul lui Charles Hitchcock Adams și Olive Bray Adams. Fiind singur la părinți, numele i-a fost dat dupa unchiul său, Ansel Easton.

Familia din partea mamei venea din Baltimore, unde, bunicul avea o afacere de succes în domeniul transporturilor de marfă. Ulterior însă, acesta și-a pierdut averea în urma unor investiții în afaceri miniere și imobiliare din Nevada.

Familia Adams venea din New England, imigrând din nordul Irlandei în primii ani ai secolului XVIII. Bunicul din partea tatălui a fondat o afacere prosperă în domeniul industrializării lemnului; afacerea a fost preluată mai târziu de tatăl lui Ansel.  Ansel nu era de acord cu această afacere, considerând-o ca fiind responsabilă pentru dispariția unei importante părți a pădurilor.

În anul 1903, familia s-a mutat 3km spre vest, lângă Seacliff, cartier aflat în sudul bazei militare Presidio. Noua casă avea o priveliște deschisă spre Golden Gate și peninsula Marine Headlands.

În anul 1906, pe 18 aprilie, San Francisco a fost devastat de un puternic cutremur. Nevătămat inițial, Ansel a fost aruncat într-un zid al grădinii, 3 ore mai târziu, în timpul unei replici; și-a rupt și zgâriat nasul.
Printre primele amintiri din acea perioadă se numără  fumul gros eliberat de incendiul care a urmat, incendiu ce a devastat o mare parte a zonei estice a orașului. Deși i-a fost recomandat de către un doctor să se opereze la nas după ce va ajunge la maturitate, nasul lui Ansel a rămas strâmb toată viața.

În perioada copilăriei, acesta era hiperactiv și predispus la ipohondrie, îmbolnăvindu-se frecvent. N-a avut mulți prieteni, însă, casa părintească și împrejurimile i-au asigurat o mulțime de activități.
Deși nu avea înclinații către sport sau jocuri, Ansel a dezvoltat devreme o pasiune pentru natură, colecționând insecte și explorând vecinătățile Pârâului Lobos, Plajei Baker și a stâncilor ce duceau spre Lands End.

Tatăl său a cumpărat un telescop și au împărțit cu entuziasm interesul pentru astronomie; au vizitat împreună Observatorul Lick și Muntele Hamilton; tatăl său a continuat pasiunea lucrând ca secretar-trezorier pentru “Astonomical Society of the Pacific”, între anii 1925-1950.

După moartea bunicului său și consecințele crizei financiare “Panic of 1907”, afacerile tatălui său au suferit pierderi financiare însemnate; una dintre cauzele declinului financiar a fost vânzarea în secret a acțiunilor deținute în companie de către unchiul său, Ansel Easton și Geogre Wright, tatăl lui Cedric Wright, către compania Hawaiian Sugar Trust, cedându-le practic cu bunăștiință controlul.
Până în anul 1912, modul de a trăi al familiei s-a schimbat în rău, datorită pierderilor financiare însemnate.

După ce tânărul Ansel a fost exmatriculat din cadrul unor școli private pe motivul absențelor, tatăl său a luat decizia de a-l retrage de la școală în anul 1915, când acesta avea vârsta de 12 ani.
După ce a fost retras de la școală, educația lui Ansel Adams a fost lăsată în seama tatălui, a mătușii Mary și a unor profesori particulari; mătușa sa, Mary, era o înflăcărată adepta a ideilor lui Robert G. Ingersoll, cunoscut agnostic, aboluționist și militant pentru dreptul de vot al femeilor, în secolul XIX.

În perioada expoziției “Panama–Pacific International Exposition” din 1915, tatăl lui Ansel a insistat, ca parte a educației primite, ca acesta să-și dedice o parte a zilei pentru studierea exponatelor.

După o perioadă, Ansel Adams și-a continuat și terminat studiile elementare în cadrul școlii private “Mrs. Kate M. Wilkins Private School”, până în momentul absolvirii clasei a 8-a, pe 8 iunie 1917.
Tatăl său l-a crescut sub influența ideilor lui Ralph Waldo Emerson; ideile acestuia promovau o viață modestă, morală, ghidată spre responsabilitate față de societate și natură.

Relația cu tatăl său a fost una foarte apropiată, spre deosebire de relația distantă și rece cu mama sa, cauzată de dezacordului acesteia cu privire la pasiunea lui Ansel pentru fotografie.

La vârsta de 12 ani, a devenit interesat de muzică și în special de pian; muzica a devenit preocuparea primordială a celei de-a doua jumătăți a tinereții lui. Tatăl său l-a trimis să studieze pianul sub îndrumarea profesoarei Marie Butler. După 4 ani de studiu lângă aceasta,  Ansel l-a avut apoi ca profesor, printre alții, pe compozitorul Henry Cowell.

Următorii 12 ani, pianul a reprezentat preocuparea principală a lui Ansel până în 1920, când hobby-ul a evoluat în ideea de a profesa. Deși a înlocuit pasiunea pentru pian cu fotografia, muzica l-a disciplinat și i-a liniștit impulsurile copilărești eratice.

Ansel Adams a vizitat pentru prima dată Parcul Național Yosemite împreună cu familia sa, în anul 1916. Prima impresie asupra parcului a fost: “the splendor of Yosemite burst upon us and it was glorious… One wonder after another descended upon us… There was light everywhere… A new era began for me.”

Tatăl său i-a oferit primul aparat, un Kodak Brownie, iar Ansel a documentat măreția Yosemite  cu entuziasmul caracteristic. Anul următor s-a întors singur în Yosemite, însoțit de un trepied și de un aparat mai performant.

Pe perioada iernii, a studiat tehnici utilizate în camera obscură, lucrând cu jumătate de normă pentru un laborator din San Francisco. A fost o perioadă de acumulare a cunoștințelor, Adams citind cu interes revistele de specialitate, vizitând galerii de artă și fotografie și, mai ales, mergând la întâlnirile membrilor cluburilor de fotografie.

Împreună cu geologul Francis Holman, pe care-l numea “Uncle Frank”, Ansel a explorat High Sierra pe timp de vară și iarnă, perioada în care s-a pregătit pentru fotografierea la altitudini mari și în condiții meteorologice nefavorabile.

În perioada petrecută în Yosemite, a avut frecvent contact cu familia Best, proprietarii studioului Best’s Studio; aceștia i-au permis să repete pe vechiul lor pian.

În 1928, Ansel Adams s-a căsătorit cu Virginia Best în studioul Best’s Studio din Yosemite. Virginia a moștenit studioul după moartea tatălui său, iar Ansel a continuat să-l utilizeze până în 1971; studioul, cunoscut acum sub denumirea “Ansel Adams Gallery”, a rămas în continuare în proprietatea familiei Adams.

La vârsta de 17 ani, Ansel s-a alăturat clubului Sierra Club, un grup dedicat protejării locurilor sălbatice ale lumii și a fost angajat pe post de responsabil pe timpul verii al centrului Siera Club din Yosemite și al LeConte Memorial Lodge între 1920-1924.

A rămas membru al Siera Club pe tot parcursul vieții și a fost director al clubului, la fel ca și soția lui; a fost pentru prima dată selectat în camera directorală în 1934 și a activat timp de 37 de ani până în 1971.

peisaj de munte

Ansel a participat la turele anuale “high trips” ale clubului și mai târziu a fost responsabil pentru câteva dintre primele ascensiuni în Sierra Nevada.

În 1919 a contractat boala numită “the spanish flu”; a fost afectat serios, s-a recuperat însă timp de câteva luni, revenind apoi la activitățile sale.

În preajma vîrstei de 20 de ani, majoritatea prietenilor lui veneau din cercuri de muzicieni, în special violonistul și fotograful amator Cedric Wright, care, i-a devenit cel mai bun prieten și mentor. Pe timpul verii, Ansel s-a ocupat de drumeții și fotografie, iar în restul anului și-a perfecționat dexteritatea la pian. În cele din urmă, a și predat lecții de pian, într-un final permițîndu-și să achiziționeze un pian pe măsura ambitților sale.

Primele sale fotografii au fost publicate în anul 1921, iar Best’s Studio a început vânzarea printurilor sale în anul următor. Chiar dacă erau primele fotografii, acestea aveau o compoziție atent aleasă și tonuri corect balansate.

La mijlocul anilor ‘20, Adams a experimentat mai multe tehnici ale artiștilor pictorialiști, cum ar fi soft-focus, etching sau procesul de bromoil; cu toate acestea, s-a ferit de procedeul de colorare manuală, procedeu destul de răspândit la vremea respectivă.
A utilizat diferite lentile pentru a obține diverse efecte, însă, într-un final, a renunțat la pictorialism în favoarea unei abordări realistice.

În 1927,  Ansel Adams și-a produs primul portofoliu, “Parmelian Prints of the High Sierras”, care include cunoscutele imagini “Monolith”, “the Face of Half Dome”, capturate cu aparatul Korona, utilizând plăci de sticlă și filtru roșu închis pentru mărirea contrastului.

Tot în 1927, a scris :

“My photographs have now reached a stage when they are worthy of the world’s critical examination. I have suddenly come upon a new style which I believe will place my work equal to anything of its kind.”

Cu ajutorul sponsorizării și susținerii oferite de Albert Bender, portofoliul a fost un succes real, câștigând aproximativ 3900 de dolari; curând după aceea a primit o mulțime de proiecte fotografice.

La invitația lui Bender, Ansel a devenit membru al Roxburghe Club, o asociație devotată printului de tip fine-art și a standardelor înalte în ceea ce privește arta; a învățat foarte multe lucruri despre tehnicile de printare, cerneală, design, lucruri pe care mai apoi le-a aplicat proiectelor proprii; în perioada respectivă, majoritatea lucrului în camera obscură era făcut în pivnița casei părintești cu resurse limitate.

După căsătoria cu Virginia Best, cariera muzicală a lui Ansel Adams a luat sfârșit. Între 1929 și 1942 , activitatea lui Adams s-a maturizat și a devenit mai stabilă; în cursul carierei sale de 60 de ani , anii ‘30 au fost deosebit de productivi.

Adams și-a extins gama de lucrări, concentrându-se pe prim-planuri detaliate, precum și forme mari.
În 1930 Taos Pueblo, prima carte a lui Adams, a fost publicată utilizând textul lui Mary Hunter Austin.

În New Mexico, el a fost introdus unor membrii notabili din cercul lui Stieglitz, inclusiv pictoriței Georgia O’Keeffe, artistului John Marin și fotografului Paul Strand; natura jovială a lui Adams combinată cu pianul său excelent, l-a făcut pe acesta să fie centrul atenției.
Strand în special, l-a influențat pe Ansel, în cele din urmă convingându-l să urmeze fotografia;una dintre sugestiile lui Strand, pe care Adams a și adoptat-o,  a fost de a utiliza hârtia lucioasă pentru a intensifica valorile tonale ale printului.

Cu ajutorul unui prieten care avea cunoștințe la Washington, Ansel a reușit să-și prezinte prima expoziție de sine stătătoare în cadrul Institutului Smithsonian în 1931; expoziția cuprindea 60 de printuri realizate după fotografii făcute în Sierra Nevada; a primit o recenzie foarte bună din partea Washington Post: “His photographs are like portraits of the giant peaks, which seem to be inhabited by mythical gods”

În ciuda succesului, Adams considera că nu se ridică încă la standardele lui Strand; și-a modificat tehnica și a început să folosească diafragme mici i timpi lungi de expunere pe timpul zilei, lucru ce avea ca rezultat imagini foarte clare.

În 1932, Adams a avut o expoziție de grup în cadrul Muzeului M.H. de Young, alături de Imogen Cunningham și Edward Weston, dupa care, la scurt timp, au înființat Grupul F64.
Urmându-i exemplul lui Stieglitz, și-a deschis propria galerie de artă și fotografie în San Francisco.
Adams a început și să scrie eseuri pentru diverse reviste de specialitate, iar în 1935 a publicat prima sa carte educativă, intitulată “ Making a Photograph”.

Yosemite

În  1938 a creat o carte în ediție limitată, intitulată “Sierra Nevada: The John Muir Trail”, ca parte a efortului depus de clubul Sierra pentru a asigura recunoașterea regiunilor Sequioa și Kings Canyon ca parcuri naționale.

În 1935, a fotografiat intens Sierra si a realizat una dintre cele mai cunoscute fotografii ale lui, “Clearing Winter Storm”.

În 1936, după ce și-a adunat lucrările, a avut o expoziție prezentată la Galeria Stieglitz din New York.

În 1940, Ansel a prezentat “A Pageant of Photography”, cea mai importantă și cea mai mare expoziție de fotografie din Vest de până azi; expoziția a avut câteva milioane de vizitatori.

Împreună cu soția sa, Ansel a realizat o carte pentru copii și ghidul de succes “Illustrated Guide to Yosemite Valley”, în perioada 1940-1941.
De asemenea, a predat cursuri de fotografie în Detroit. În 1941, Ansel a început să predea în cadrul “Art Center School of Los Angeles”, unde erau instruiți și fotografii militari.

În 1943, și-a montat un suport special pentru camera pe plafonul automobilului personal, pentru a avea o poziție de fotografiere mai bună; din acel moment, cele mai multe fotografii pe care le-a realizat, au fost facute de pe plafonul mașinii spre deosebire de primele sale imagini capturate în timpul drumețiilor.

Într-una dintre excursiile în New Mexico, în 1941, Ansel a surprins un răsărit de Lună de-asupra unu sat aflat la poalele munților înzăpeziți; fotografia este una dintre cele mai cunoscute imagini ale sale și poartă denumirea de “Moonrise”.Prima publicare a imaginii a fost făcută în 1943, în “U.S. Camera” după ce a fost selectata de catre Edward Steichen.

rasarit de Luna

În septembrie 1941, Adams a semnat un contract cu “Department of the Interior” pentru a fotografia parcuri naționale, rezervații ale indienilor și alte locații, pentru a fi utilizate ca parte decorativă a interiorului departamentului.

Edward Steichen a format “The Naval Aviation Photographic Unit” în 1942 și i-a cerut lui Ansel să se alăture; Ansel a încuviințat cu două condiții: dorea să se alăture cu rang de ofițer și dorea să se alăture începând cu 1 iulie 1942.

În 1945, Ansel a fost invitat să înființeze primul departament de fotografie Fine-Art în cadrul Institutului de Artă din San Francisco; Ansel i-a invitat pe Dorothea Lange, Imogen Cunningham și Edward Weston să fie lectori în cadrul departamentului.

În 1952, s-a aflat printre fondatorii revistei “Aperture”.

În 1963 și-a publicat cel de-al patrulea portofoliu “What Majestic Word”.

În 1974 a avut o expoziție retrospectivă ținută la The Metropolitan Art Museum.

Pe 22 aprilie 1984, Adams a decedat la Community Hospital din Montery, California, în urma unei boli cardio-vasculare, la vârsta de 82 de ani.

John Szarkowski spunea în introducerea “Ansel Adams: Classic Images” :

“The love that Americans poured out for the work and person of Ansel Adams during his old age, and that they have continued to express with undiminished enthusiasm since his death, is an extraordinary phenomenon, perhaps even unparalleled in our country’s response to a visual artist.”

Mai jos, puteți urmări un film documentar dedicat marelui fotograf american:



Produse

The Ansel Adams Wilderness

The Ansel Adams Wilderness

in stoc
1050lei

The Ansel Adams Wilderness reprezinta un tribut adus celebrului fotograf american.Peter Essick este un cunoscut fotograf National Geographic. Imaginile din acesta carte celebreaza frumusetea fragila a....

Vezi detalii