Panasonic Lumix DMC-LX5 este un aparat extrem de versatil, echipat cu un nou obiectiv grandangular de inalta calitate produs de Leica – DC VARIO-SUMMICRON f/2.0 24mm. Obiectivul luminos pentru un compact, cu o rezolutie mai mare fata de modelul precedent, produs de Leica ofera un zoom optic de 3.8x.

1/50s   program normal de expunere   compensare expunere -0,66 pentru a nu „arde” spoturile  diafragmă f/2   ISO400   mod de măsurare: multisegment

Construcţie

Corp din metal, majoritatea butoanelor sunt şi ele metalice. Singurele piese din plastic, atât cât îmi pot da seama, sunt: butonul care ridică blitzul, corpul blitzului, butonul de selectare pentru formatul imaginii situat deasupra bazei obiectivului, butonul lateral de pe baza obiectivului folosit pentru modurile de focalizare şi… cele două piese care alcătuiesc obiectivul. Şi să nu uit, uşiţa de acces la acumulator şi cardul de memorie de pe partea inferioară plus capacul care acoperă patina de bliţ şi mufa multifuncţională destinată accesoriilor cu contacte electrice (gen vizor electronic). Capacul obiectivului este de asemenea din plastic. Că tot am adus vorba de capacul obiectivului: este unul foarte solid, cu o grosime suficient de mare pentru a se încadra perfect în construcţia generală a aparatului. Să nu mai spun că oferă suficientă protecţie pentru a putea ţine aparatul în buzunar (am purtat aparatul atât în buzunarul paltonului, cât şi în buzunarul de la piept al cămăşii). Rotiţa de selectare a modurilor de fotografiere se roteşte ferm, opune o suficientă rezistenţă astfel încât nu este posibilă mişcarea involuntară. Butonul de pornire-oprire este de asemenea metalic, bine implementat. Unul din motivele pentru care nu mi-au plăcut în trecut aparatele Panasonic este tocmai acest buton de pornire.

La modele mai puţin pretenţioase (sau modelele mai vechi), acesta are un oarecare joc, este plasticos şi uneori dă senzaţia că ar putea fi acţionat involuntar. La modelul LX5, acesta este din metal, situat pe partea superioară, mişcarea pornit-oprit este fermă, opune suficientă rezistenţă încât să nu poată fi acţionat accidental. Butonul dedicat filmării, de culoare roşie, este îngropat, ceea ce împiedică într-o oarecare măsură apăsarea involuntară. Butonul de zoom răspunde suficient de prompt, modificarea distanţei focale fiind specifică compactelor cu acţionare electrică. Căpăcelul care acoperă patina blitzului are un buton de deblocare. Fără apăsarea acestuia este imposibil accesul la contactele patinei sau la conectorul pentru diverse accesorii, cum ar fi, de exemplu, vizorul extern DMW-LVF1 (şi implicit montarea unui blitz extern).

Ecranul măsoară 3 inci, aşi putea spune standard în zilele noastre. Rezoluţia de numai 460.000 de puncte mi se pare puţin prea mică. Mai ales când mă gândesc că la mărirea unei fotografii cu valori ISO mari ecranul te duce în eroare, afişând o imagine mai slabă decât este în realitate. Rotiţa  din dreapta se roteşte în trepte, iar prin apăsarea acesteia se ajunge la compensarea expunerii (în modul fotografiere) şi la selectarea de imagini în timpul redării imaginilor multiple (modul redare). Toate butoanele de pe spatele aparatului sunt implementate şi au o construcţie excelentă, de înaltă calitate, ca de altfel întregul corp al aparatului. Pe partea dreaptă, în spatele unei uşiţe, găsim mufa  HDMI şi mufa de ieşire AV / digital. Pe fundul aparatului avem binecunoscutul filet pentru montarea pe trepied, amplasat spre stânga aparatului, un mic difuzor pentru redarea tonurilor şi a sunetului, urmat în dreapta de capacul pentru acumulator şi card. Trebuie menţionat faptul că acest capac are la rândul lui un căpăcel mai mic, din cauciuc, pentru conectarea unui cablu de alimentare AC (alimentare externă). Acest căpăcel se închide foarte bine şi nu deranjează cu absolut nimic funcţionarea şi exploatarea aparatului.

1/400s   program normal de expunere   diafragmă f/3.5   ISO80   mod de măsurare: multisegment

Calitatea imaginii

LX5 oferă o calitate excelentă pentru clasa sa. La valori ISO mici, calitatea imaginii este exemplară. La valori ISO mari, zgomotul de imagine se face simţit, lucru normal. Zgomotul devine pronunţat începând cu ISO 800. A nu se înţelege greşit, fotografiile captate cu ISO 800 sunt perfect utilizabile. Dar pentru a va face o idee (vizuală) am făcut o serie de fotografii în aceleaşi condiţii la valori ISO diferite. Atenţie însă, imaginile au fost captate RAW şi convertite cu Adobe Lightroom. Formatul jpg poate oferi o imagine diferită din punctul de vedere al zgomotului de imagine.

Imagine de ansamblu ISO 80

Acum cropuri apropiate de 100%…

ISO 200

ISO 400

ISO 800

ISO 1600

ISO 3200

ISO 3200 – imagine completă

Dimensiunea imaginii se reduce de la ISO 3200 în sus la 2,96 M, motiv pentru care nu am inclus cropul la aceste imagini. Pentru comparaţie, mai jos imagini test la ISO 6400 şi ISO 12800.

ISO 6400

ISO 12800

Imaginile la ISO 6400 şi 12800 NU sunt crop. La dimensiunea de 900px latura mare pot spune că arată bine. Se observă însă o scădere destul de pronunţată a detaliilor, iar la 12800 imaginea pare mai închisă.
Ca o concluzie personală, Panasonic stă excelent la calitatea imaginii.

Focalizarea

Este suficient de rapidă pentru a satisface şi pe cei mai pretenţioşi dintre noi. Normal, nu se poate ridica la nivelul unui DSLR. Dacă apare o imagine neclară nu este vina aparatului, ci a utilizatorului. Nu am constata rateuri de focalizare nici măcar în lumină foarte, foarte slabă. Normal, într-un spaţiu nu foarte lung şi nu pe un subiect fără pic de contrast. Am ieşit într-o seară special pentru a vedea cât de prompt focalizează aparatul. Nu am avut nici o surpriză negativă. Dacă există un pic de contrast, rateurile sunt excluse. Cu această ocazie am constata că folosind modul My Color Mode se pot realiza fotografii pe timp de noapte, cu aparatul ţinut în mână, la o sensibilitate de ISO 400 mult mai…luminoase, mai plăcute decât în mod normal. Personal am apreciat modul monocrom, care aplică imaginii tonuri caracteristice fotografiei alb-negru, cu o tentă de culoare. Este de fapt un mod care simulează sepia. Îmi place cum se face trecerea de la zona luminoasă la cea întunecată. Din păcate nu m-am putu juca cu celelalte moduri aşa cum aşi fi dorit, datorită anotimpului specific iernii (fără culori vii, proaspete). Cu siguranţă că şi celelalte moduri de culoare au farmecul lor şi trebuie folosite în funcţie de scena care ni se deschide în faţa ochilor.

O altă caracteristică pe care am apreciat-o foarte mult este modul în care aparatul ţine minte distanţa focală şi punctul de focalizare reglat manual. Plus asistarea la focalizare manuală. Plus… Dar să mă explic. În meniul aparatului se află [LENS RESUME]. Să luăm mai întâi submeniul [Zoom resume]. Obiectivul revine la poziţia de zoom „memorată” la oprirea aparatului. [MF resume] memorează poziţia MF de dinaintea opririi aparatului. Aşadar, folosind cele două combinaţii plus o prefocalizare cu reţinerea câmpului de claritate vom fi capabili să fotografiem mult mai rapid. Caz ipotetic: alegem o profunzime de câmp să zicem între 5 m şi infinit. Modul tele. Închidem aparatul ca să nu consumăm acumulatorul sau pur şi simplu îl ţinem în buzunar sa nu batem la ochi. Vedem în faţa noastră o scenă interesantă. Care se încadrează câmpului de profunzime setat de noi. Scoatem aparatul îl pornim, iar datorită memorării parametrilor nu mai trebuie reglăm zoomul şi focalizarea, ci numai să declanşăm (ce-i drept, la zoom maxim va trebui să aşteptăm un pic până când obiectivul atinge distanţa focală maximă; revenirea la punctul de focalizare manual stabilit înaintea opririi aparatului este mult mai rapidă). Ca şi cum am avea un aparat vechi pe film, cu acţionare manuală. Gen Smena. Sau Zenit. Sau orice alt aparat rangefinder. Avantajul este şi mai mare dacă se foloseşte capătul wide şi o diafragmă mai închisă. Cu puţină dexteritate şi încercări veţi ajunge să iubiţi aceste posibilităţi de fotografiere. Iar dacă avem dificultăţi în a focaliza manual, nu-i nimic, apelăm la asistenţă. Care ne măreşte sub formă de lupă punctul pe care l-am ales pentru focalizare.

Un rezumat, dacă vreţi, a celor mai interesante opţiuni, bineînţeles din punctul meu de vedere:

• Posibilitatea de a alege dimensiunea punctului de focalizare, mai precis alegerea dimensiunii pătratului de focalizare. Sunt disponibile patru dimensiuni: spot (cea mai mică dimensiune a punctului de focalizare), normal, mare şi extra. Funcţie disponibilă numai dacă se setează AF în modul un singur punct de focalizare.
• Setările personalizate, C1, C2-1, C2-2 şi C2-3.
• Auto Bracket
• Aspect Bracket
• Modul manual. Îl găsesc foarte util mai ales începătorilor care îşi doresc să avanseze în tehnica fotografică.
• My Color Mode.  Mai ales şi implementarea de Custom, unde putem selecta culoarea, luminozitatea şi saturaţia.
• Interesant este şi modul Baby. Dacă se foloseşte blitzul, acesta va avea o intensitate mai mică decât cea normală. Există posibilitatea de a trece pe fotografie data de naştere (pentru doi copii, Baby1 şi Baby2 – dacă aveţi mai mulţi copii trebuie să mai cumpăraţi aparate…) prin setarea acesteia şi alegerea opţiunii TEXT STAMP. Şi să nu cumva să spuneţi că cei de la Panasonic nu s-au gândit şi la animăluţe… pentru că au făcut-o. În modul pet se poate seta numele şi data de naştere a animăluţului. Iar dacă aveţi mai mult de doi copii şi vreţi să economisiţi banii daţi pe alt aparat, recomand folosirea opţiunii PET pentru încă un copil (promoţie 2+1)…
• Alt mod pe care îl consider util este STARRY SKY. Adică, pe înţelesul nostru, fotografiere cu timpi lungi de expunere. Avem posibilitatea de a expune timp de 15 secunde, 30 de secunde sau 60 de secunde. Suficient pentru o compactă. Asta dacă nu vrem să înregistrăm pe film mişcarea astrelor pe un cer senin…
• Să nu uităm modul baywatch, Shining, şi fotografia aeriană cu aparatul aruncat cât mai sus…. GLUMESC! Nu aruncaţi cu aparatul decât pe propriul risc. Garanţia nu acoperă şi căzăturile!

În rest, vă las şi pe voi să descoperiţi singuri eventualele alte bunătăţiuri oferite de LX5. Şi vă garantez că aveţi ce descoperi.

Ţin neapărat să prezint imaginea de mai jos, cu explicaţii. De ce, o să citiţi în continuare.

Imaginea de mai sus a fost făcută în condiţii, să le zicem, limită. Mergeam agale prin oraş, spre asfinţit, cu aparatul în buzunar. Ajung la semafor. Văd în partea opusă un motociclist cu motorul pufăind. Mi-a plăcut în mod special trecerea luminii prin fumul alb de la ţeava de eşapament. Scot aparatul, îi dau drumul, bag zoom-ul şi când mă pregăteam să fac încadrarea… se dă verde. Pentru el. Şi cum motocicletele au ceva demaraj, chiar şi cele fumigene, nu mi-a rămas decât să dau zoomul înapoi, să las aparatul să focalizeze şi să sper că iese ceva. Şi… a ieşit, chiar dacă unii sau alţii s-au plâng de încadrare. Fraţilor, nu e operă de artă. Cum nici eu nu sunt artist.

Doresc să arăt prin această imagine că LX5 se poate descurca destul de onorabil şi în situaţii mai „stresante”.

Drept încheiere, încă ceva de spus despre LX5: e bun şi pentru studio. Da bun rău… mă rog…
Datorită patinei de blitz se poate monta un transmiţător radio pentru blitzurile de studio. Combinaţia dintre aparat foto compact, transmiţător radio, blitzuri de studio, fundal şi fotomodel(e) este DEMENŢIALĂ. Dacă nu mă credeţi, încercaţi. M-am distrat copios într-un studio foto folosind un LX5. Şi modelele au devenit mai relaxate, văzând „jucăria”…

Mai jos două dintre imagini. Criticile nu sunt binevenite. Pentru că: fundalul era unul de nuanţă roşie (culoare „saturată” în mod special de compacte şi nu numai, mai ales dacă predomină cadrul), motiv pentru care le-am transformat în alb-negru, personal nu am mai fotografiat în studio (nu îmi place, prefer natura), nu am înclinaţii spre blitzuri, ci mai degrabă spre lumină continuă, prima dată când merg la acest studio, etc. Deci, pozele făcute sunt tot ce vreţi, mai puţin artistice. Dar… SE POATE FOLOSI LX5 ÎN STUDIO! Asta e important de ştiut.

articol si imagini Sorin Voicu