Incearca fotografia pe film!

Într-o lume a vitezei, în care timpul liber este un lux, iar tot ceea ce ne înconjoară este din ce în ce mai mult digitalizat și automatizat, fotografia poate fi unul din acele hobby-uri de care să ne bucurăm și prin care să dăm frâu liber creativității și imaginației.

În 1990, când aveam doar 13 ani, am început să fotografiez pentru prima dată, cu ocazia demonstrației anticomunism maraton din P-ța Universității.

Am cumpărat un film, am citit instrucțiunile de pe el și m-am apucat de treabă așa cum mi se părea mie că ar fi mai bine.

Timpul a trecut și în prezent fotografia face parte din modul meu de viață. În zilele noastre, pasiunea fotografiei poate deveni de multe ori un viciu tehnic datorită în mare parte a inducerii ideii că aparatul de fotografiat face imaginea să fie una bună și nu fotograful.

Tehnica fotografică devine câteodată atât de importantă pentru fotograf, încât acesta uită că trebuie să o folosească pentru a realiza fotografii. Henri Cartier-Bresson spunea: “It is an illusion that photos are made with the camera… they are made with the eye, heart and head.”

Este cunoscut faptul că partea stângă a creierului este responsabilă de logică, de rațional, de limbaj, pe când partea dreaptă a creierului este responsabilă de creativitate, de curiozitate, de haos, de artă.

Una din metodele pe care o folosesc pentru a mă detașa de capcana raționalului și de a lăsa creierul să „simtă” conținutul imaginii este să fotografiez pe film. Simplitatea cu care ești obligat să tratezi fotografia se reduce la ceea ce vrei să spui ca autor.

O parte substanțială din istoria fotografiei a fost scrisă cu ajutorul filmului, mare parte fiind imagine alb-negru. Pentru a înțelege fotografia în chintesența ei, trebuie să-i cunoști istoria. Pictura a stat la baza cunoștințelor vizuale pentru mulți fotografi, de altfel, o parte din fotografii timpurii au fost pictori înainte de a practica fotografia. Frumusețea este că încă avem posibilitatea de a experimenta fotografia pe film, să nu uităm cât de puțin timp ne desparte de momentul în care filmul a început să fie concurat de mediul digital.

Senzația pe care o am atunci când fotografiez pe film, apoi când developez filmele și mai târziu când imprim imaginile pe hârtie fotoargentică, îmi oferă o stare de liniște și de bucurie aparte, pe care nu o pot trăi în fața monitorului.

2 vești bune pentru pasionații de analog

#Nu e deloc complicat

Pentru cine dorește să încerce fotografia pe film, am o primă veste bună – nu este deloc complicat de realizat și nici costisitor. Și, pentru a începe noua aventură, ne sunt suficiente un aparat de fotografiat vechi și un obiectiv luminos cu distanță focală fixă. Aplicând câteva reguli de bază în privința expunerii și a focalizării, veți avea rezultate sigure.

#Construiește-ți propriul laborator

A doua veste bună este că ne putem construi atelierul foto acasă. Instrumentarul minim de laborator și al soluțiilor necesare pentru developarea unui film fiind foarte ușor de procurat, cel mai simplu pentru început fiind de lucrat cu filmul alb-negru cu developare manuală. Avem nevoie de un tanc de developare și soluțiile de revelator, baie de stop, fixator și agent de înmuiere. Cum preparăm soluțiile și ce trebuie să facem pentru a developa un film găsim în primul rând în recomandările producătorilor de filme și ale producătorilor de soluții.


Procedeul de developare presupune transpunerea imaginii latente de pe filmul ce a fost expus, în forma finală a peliculei, de negativ. Developarea filmului nu durează mai mult de 30 de minute cu toate procesele care trebuie urmate. Farmecul lucrului pe film apare atunci când developezi chiar tu filmul, având o libertate destul de mare în a alege cum să faci developarea. De exemplu, dacă alegem să utilizăm procedeul „Push”, putem procesa un film de sensibilitate ISO 400 ca și cum acesta ar fi fost de ISO 1600. Granulația și contrastul, de asemenea, pot fi variate prin tipul soluțiilor alese, dar și prin metoda developării, toate aceste informații fiind publice, atât pe site-urile dedicate, cât și în comunitățile online ce asigură o resursă continuă de idei de experimente.
Am ales din cufărul cu povești despre film să vă prezint două experimente frumoase:

Prima poveste este legată de fotografia pe film în infraroșu, realizată cu ajutorul unui film sensibil la radiații infraroșii (Rollei Infrared 400S) și a unui filtru IR72 ce este montat pe obiectiv, pentru a lăsa să treacă numai radiațiile infraroșii către materialul fotosensibil. Fotografia în infraroșu are ca particularitate efectul WOOD, acela prin care noi percepem în fotografiile finale frunzele copacilor foarte intens luminate — în realitate, tot ceea ce conține clorofilă reflectând radiațiile infraroșii. Rezultatele sunt ieșite din comun, natura fiind parcă ruptă dintr-un basm fantastic.

A doua poveste este legată de experimentele pe care le poți face cu filme expirate. Am expus și am developat un film ORWO care avea 23 de ani de când expirase. Am citit despre rezultatele altor persoane cu acest tip de film și m-am hotărât să încerc. Nu mare mi-a fost mirarea să observ că, după developare, am avut imagini mai mult decât acceptabile, existând un voal ce a dat identitate imaginii. Se pot face multe experimente cu filme expirate, primind rezultate neașteptate, frumusețea fiind că niciodată nu vei ști ce vei obține decât după developare.

În ceea ce privește calitatea imaginii pe film, despre care probabil că mulți se întreabă în ce măsură mai poate concura cu camerele digitale din ziua de astăzi, trebuie spus că aceasta este încă foarte ridicată, mai ales când vine vorba de aparatele de fotografiat de bună calitate care utilizează filmul lat, formatul imaginii pe peliculă fiind de 6 x 4.5 cm, 6 x 6 cm, 6 x 7 cm sau 6 x 9 cm, față de cei 24 x 36 mm ai unei camere de tip „full frame”. Evident, nu comparația între film și digital este scopul meu, dar imaginile de pe un negativ de film lat oferă îndeajuns de multe detalii. Iată o imagine realizată cu un aparat de fotografiat cu burduf din anii ’50, Zeiss Ikon Nettar, ce are un obiectiv cu doar 3 lentile.

În ceea ce privește partea a doua a procesului dintr-un laborator clasic de fotografie, imprimarea pe hârtie fotosensibilă a imaginilor de pe negativ, pot spune că bucuria unui începător nu poate fi mai mare decât atunci când vede pentru prima oară apariția imaginii pe hârtie în tava cu revelator, curiozitatea și nerăbdarea de a vedea rezultatul final aducând o stare de beatitudine aproape continuă.
Cu un instrumentar sumar, un aparat de mărit, un temporizator pentru expunere, 3 tăvi, 3 pensete și o lumină roșie putem să ne realizăm acasă propriul laborator de developare a hârtiei fotoargentice.
Ce mi se pare cel mai important este că în propriul laborator poți crea imagini cu o amprentă personală, aceeași imagine putând fi realizată pe tipuri de hârtie diferită, mată sau lucioasă, ori cu contraste diferite.
Ansel Adams era cunoscut pentru încercările repetate, uneori de sute de multiplicări, pentru a ajunge la imaginea pe care și-o dorea.
Recomandarea mea bibliografică pentru un începător este „The Essential Darkroom Book” de Tom Grill și Mark Scanlon.

Pentru realizarea unui laborator de developare a hârtiei acasă, permanent sau temporar, ne trebuie, pe lângă ustensilele de lucru, o cameră în care să nu intre deloc lumină și o sursă de apă, de obicei baia fiind cel mai ușor de modificat în acest sens.

În ceea ce privește materialele de laborator, indiferent dacă doriți să achiziționați filme alb-negru sau color, soluții de developare, hârtie fotoargentică și ustensile de laborator, sau doar servicii de developare/scannare/imprimare, toate sunt disponibile la F64.

Ca o concluzie de final, fotografia pe film isi are locul ei in cariera unui fotograf, trebuie incercata si practicata pentru a acumula informatii despre ceea ce presupunea realizarea fotografiilor nu demult, putand chiar sa modeleze viziunea fotografului, aducand rezultatele sale mai aproape de scopul fotografiei in sine si anume de asi asuma titlul de act artistic, de arta.

Un articol de Paul Paun.

Save