Fotografia analog – sfaturi și tehnici de expunere, cu Sabina Suru

Postat de: F64 F64

Exposing Movement
(c) Alina Ușurelu

Am descoperit fotografia analog pe vremea când digitalul prindea aripi. Am început cu un aparat care avea de două ori vârstă mea și cu mulți oameni frumoși în jur. Am continuat așa și am crescut până în punctul în care ideea  fotografiei numerice a devenit ceva interesant care se întrezărea vag în depărtarea liniei orizontului. Apoi au  apărut alți oameni frumoși și, odată cu ei, m-am găsit angrenată în Exposing Movement.

Cu ocazia asta, am căscat ochii mai atent în jur și am observat o simpatie crescândă pentru fotografia argentică și m-am  bucurat. M-am bucurat la fel de tare ca atunci când îmi cumpărasem acel prim aparat faultat, când abia  terminasem liceul. Odată cu Exposing, am (re)înotat într-o apă a fotografiei de care îmi fusese dor.

Exposing Movement
(c) Sabina Suru

Așadar, am să fac aici ce am făcut și pe parcursul proiectului. Am să îți fac poftă de fotografie!

Așa cum văd eu din spatele aparatului foto, există o stratificare a timpului. Aș zice că pornim de la un moment, un timp firesc, perceput egal de mine și de cel aflat în fața aparatului, care se “feliază” și din care eu, cel responsabil cu apăsarea butonului, aleg o anumită felie. Urmează apoi timpul procesual, în care developez filmul, îl aștept  să se usuce, aleg cadre și fac măririle pe hârtie. Există o ecuație între aceste felii și procesul tehnic ulterior.

Rezultatul este o a patra categorie, a momentului abstractizat, suspendat. Hai să-l numim timp narativ. Și aici ne jucăm noi cu expunerile.

Exposing Movement
(c) Lavinia Pollak

Metoda cea mai simplă de a nara fotografic ceea ce vrei, având un corp în fața ta care îți spune o poveste, este să jonglezi cu expuneri multiple, lungi, stroboscopie, mișcare de cameră, montaj și altele asemenea.

Din perspectiva fotografiei analog, procesul începe, firește, cu observarea potențialului cadru și se încheie, de fapt, cu imaginea mărită pe hârtie. Deși pare laborios și lent (și este, într-un fel), îți oferă și posibilitatea unui joc spectaculos cu imaginea și a unui potențial al ei nu tocmai evident.

Mulți dintre noi știm sau măcar ne-am jucat cu prima jumătate a procesului analog, cel în care găsești felia care trebuie capturată, duci camera la ochi, faci cu viteza vântului turbat reglajele aparaturatului și înregistrezi imaginea pe film. Desigur, dacă ești un adept al expunerii jucăușe, cum sunt eu, e posibil să înregistrezi de 7 ori imaginea pe același clișeu pe care, eventual, îl și decalezi puțin.

Pentru asta, nu e vital un laborator ultra-echipat. E suficientă o baie, un minim de echipament foto, pe care e foarte posibil să ți-l furnizeze un unchi sau vreun prieten și mult chef!

Exposing Movement
(c) Hermina Stănciulescu

Să elaborez puțin. Avem filmul, avem cheful. Bun!

Pentru primul pas, îți mai trebuie răbdare, un tanc de developare și, firește mult întuneric. Dacă nu ai vreun colț excepțional de umbrit în casă, un sac foto este întotdeauna salvator. Rulează filmul pe spiră și ascunde-l în tanc.

De aici developarea se poate face lejer la lumină. Ideal ar fi să ai și ceva chimicale la mână. Cel mai versatil revelator este Rodinal. Îl găsești sub mai multe denumiri, în funcție de cine s-a hotărât să îl producă, dar va avea invariabil pe undeva specificația R09. Îl găsești ca Fomadon R09, Compard One shot, Adonal, Tetenal Paranol etc. Cu el poți alerga de la developare rapidă, la diluție mică, până la stand development. În cazul celui din urmă, la diluții foarte mari, poți duce baia de revelare până la 1-2 ore.

Dacă ai poftă de experimente de chimist și ai la îndemână doar bucătăria, poți să îți încerci mâna cu o metodă alternativă, cum ar fi Cafenol. Se prepară din cafea instant (da, da, ness, chiar el), vitamina C și un vârf de cuțit de carbonat de sodiu, îți garantez că ai din fiecare câte puțin prin casă. Găsești informații generoase online legate de acestă comoară DIY a developării.

Urmează baia de stopare, adică apă cu o picătură de oțet, apoi baia de fixare și spălarea (aceasta ar trebui să fie la un robinet lăsat să curgă rușinos vreo 10 minute). Și cam asta e tot.

De aici pui filmul la uscat, mergi să îți faci o cafea și să o bei cât mai fără grabă.

Mai departe, să avansăm spre adevăratul “darkroom”

Aici, treaba stă cam așa: spațiul se împarte în două zone, una uscată și una (perpetuu) udă. În perimetrul uscat va sta aparatul de mărit, temporizatorul (dacă ai), filmele pe care le folosești la mărire și alte instrumente pe care, vrând-nevrând, le vei acumula în timp (cum ar fi masă de mărit, mască de contact print, aparat de tăiat filmul, light box și câte și mai câte; niciuna vitală, dar fiecare îți face bucuria mai mare). În partea udă, vei avea, înainte de toate, nevoie de o chiuvetă sau orice altă sursă de „apă curgătoare”, inconjurată de instrumentarul de  laborator foto: lampă cu lumină roșie (inactinică), tăvi de developare (ar trebui măcar 3, dar în timp te vei lacomi și vei acumula tăvi și tăvite de toate dimensiunile, te asigur!), chimicale, hârtie fotografică, clești pentru hârtie (unul pentru revelator și unul pentru fixator) sau mănuși chirurgicale (ideea este ca pielea să nu între în contact direct cu chimicalele), un suport de rufe sau o sfoară ca să poți pune fotografiile la uscat.

Exposing Movement

Instrumentar

Acum, că ai toate ustensilele la indemană, să vorbim despre chimicale. Succesiunea băilor de developare este aceeași ca în cazul filmului, iar agenții de prelucrare sunt și ei in mare parte cam aceiași. Revelatorii pentru hârtie vor fi mai toleranți cu stângăciile de prelucrare, alături de faptul că revelarea în sine se petrece sub ochii tăi, pas cu pas.

Hârtie vei găsi de mai multe feluri. În primul rând, vei avea de ales între hârtii cu contrast fix („graded paper”),  care vin gradate între 1 și 5 ca valori de contrast (cea mai comună hârtie de acest fel la noi este Foma) și hârtie cu contrast variabil (aici contrastul poate fi diminuat ori amplificat, în timpul expunerii la aparatul de mărit, cu ajutorul filtrelor de corecție-la noi, Ilford Multigrade ar fi cea mai la indemană alegere). A doua categorisire ține de hârtia de bază ori de tratamente auxiliare pe care le primește aceasta: ar fi hârtia RC („resin coated”—din nou, Foma este aici cap de linie) și FB („fiber based”—Ilford produce hârtie de ambele feluri, dar din această a doua categorie, el rămane vârful de gamă în oferta de la noi). Aici ar fi important să ții cont (din nou) de câteva  variabile:

  • Atât filmul cât și hârtia se prelucrează la ~20°C. Dacă la film, unde revelarea se face într-un timp mai lung, variațiile de temperatură se pot compensa prin corecții de timp, hârtia va fi mai puțin încantată de abordarea asta (și te va pedepsi, cel mai probabil, cu un fogging antipatic), deci încearcă să te menții între un min. 18°C și max.
    22°C.
  • Revelatorul pentru hârtie este mult mai concentrat și mai rapid (vei lucra cu băi de 60—90 sec, în medie).

Acum că avem teoria la zi, să punem mâinile la treabă: ai filmul așezat în masca aparatului de mărit, chimicalele așezate aproape, în tăvile aferente și hârtia foto la indemană. Faci un test, expunând o bucată de hârtie foto acoperită parțial cu o bucățică de carton gros și apoi decalezi câte puțin. Faci expuneri de câte o secundă per fâșie la o diafragmă medie, pentru a putea alege expunerea care îți priește.

Exposing Movement

TEST 1-10 sec pe Fomaspeed RC 311 / Krokus 33 / 50mm / f5.6

Îți povesteam despre expunerile jucăușe (treaba aceea cu expuneri multiple, lungi, miscări de cameră, stroboscopie și tot așa). Ei bine, instrumentarul e mai larg aici, pe masa aparatului de mărit. Aici vei putea dubla procesul de multi-expunere. Este, de altfel, mult mai ușor de compus și de controlat, pentru că poți folosi cadre singulare pe care să le suprapui la mărire.

Exposing Movement

Expunere multiplă la mărire FOMAspeed RC 311

A doua variantă este una care frizează zona de montaj. Aici vei folosi cartonașe sau orice altceva pentru a obtura fragmente ale imaginii. De exemplu: așeazaă-ți un cadru în aparat și, să zicem că vrei jumătatea dreaptă doar, din acesta. Pornește expunerea, acoperind „vibrat” partea stangă pe toată durata expunerii. Acum, așează în rama foto filmul pe care vrei să îl folosești în partea stânga și repetă procedura (poți fragmenta hârtia în felul acesta de oricâte ori vrei, construindu-ți imaginea finală).

Alt joc de expunere multiplă îl poți pune la cale folosind același clișeu, dar acoperind parțial hârtia și apoi rotind pentru a expune în oglindă ori cu fundul în sus ori îl poți suprapune pe alocuri sau orice îți mai dă prin cap.

Exposing Movement

Expunere dublă la mărire pe FOMAspeed RC 311

Încercă orice îți mai stârnește curiozitatea. De la decalare de cadre, montaj mai elaborat, răsuciri ciudate ale hârtiei,  obiecte pe hârtie care să obtureze frânturi de imagine și câte și mai câte.

Cum e? Nu-i așa ca ți-am facut poftă?

Un articol de Sabina Suru.




test - array(0) { }

Lasă un comentariu

Adresa de E-mail nu va fi publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Top