Fujifilm X-T3 – User opinion cu Cristian Munteanu

Un prim fapt pe care l-aş menţiona atunci când vine vorba despre Fuji X-T3 este acela că, la fel ca şi pasul înainte făcut de X-T2 ( despre care am scris pe larg aici) faţă de X-T1, aşa se petrec lucrurile şi acum. Dacă X-T2 venea cu îmbunătăţiri semnificative de autofocus şi video faţă de predecesorul său, X-T3 beneficiază de un nou senzor, autofocus mai performant, precum şi o calitate video care îl aşază pe piaţă drept unul dintre cele mai reuşite camere foto/video, chiar şi la doi ani de la lansare.

Şi, pentru că am scris despre Fuji X-T2 un user opinion, o să fac acelaşi lucru şi despre X-T3, respectând structura articolului vechi.

Specificaţii Fuji X-T3

  • Senzor X-Trans CMOS 4 de 26.1 MP
  • Primul senzor din camerele Fuji care este backside-illuminated (BSI)
  • Procesor de imagine, X-Processor 4 quadcore
  • Sistemul de autofocus are 425 de puncte de focus
  • AF tracking şi autofocus pe chip/ochi mult îmbunătăţite
  • Trage în rafală de 20 de cadre pe secundă (11 fps când este folosit shutter-ul mecanic)
  • Vizor electronic OLED cu aproximativ 3.69 de milioane de puncte
  • Dublu slot pentru carduri UHS-II SD
  • Înregistrare video pe 10 bit 4:2:0 H.265
  • USB type C pentru încărcarea bateriei
  • Corp compact din aliaj de magneziu, ce protejează de intemperii
  • Măsurarea expunerii –  TTL 256-zone metering

Pentru că a trecut mult timp de la user opinion-ul meu referitor la Fuji X-2T, şi pentru că sunt sigur că mă veţi înţelege, încep şi acest articol ca pe precedentul. “Mă simt nevoit să fac, şi aici, câteva clarificări încă din start. Nu sunt un împătimit al aparatelor foto. Nu le văd că şi scopuri în sine, ci drept mijloace. Nu sunt impresionat de forme, rotiţe, şi tot ce ţine de exteriorul unui camere. De asemenea, nu scriu niciodată imediat după ce predau un aparat foto, pentru a nu fi încă implicat emoţional, negativ său pozitiv. Las să treacă o vreme, pentru a mă detaşa şi a fi cât mai obiectiv cu putinţă. Am lucrat de la începuturi cu mirrorless, iar până astăzi am acoperit toate brandurile, foste şi existente, în afară de unul singur”. Pentru mine, şi cred că nu sunt singurul, un aparat foto pe care aş dori să mi-l cumpăr nu se rezumă la mulţi megapixeli, calitatea fişierelor sau la zgomot de imagine redus la valori ISO mari. Programele de editare, chiar şi pentru un puţin priceput ca mine, sunt din ce în ce mai avansate, astfel că permit destule corecţii. Nu sunt nici atât de hedonist încât să le aleg numai după design sau după gradul de admiraţie pe care l-aş stârni în rândul celor care mă văd fotografiind cu el. Însă toate cele scrise mai sus, chiar dacă nu extraordinare individual, dar foarte utile luate ca întreg, precum şi un AF precis şi de încredere îl fac pentru mine un aparat de cumpărat. Fuji X-T3 este, mai ales pentru împătimiţii de fotografie documentară, de stradă, fotoreportaj, sport, o alegere excelentă.

Design

Ştiu, după ce am spus că nu mi-aş luat un aparat foto care arată cool, acum ţin să spun ceva despre cum arată Fuji X-T3. De obicei sunt un tip consecvent, aşa că nu mă bănuiţi de altceva.  Nu am leşinat când am văzut, dar Fuji X-3T nu mai vine într-o cutie asemănătoare cu predecesorul său. Aceea care îţi dădea senzaţia, fie şi pentru o secundă, că ai cumpărat ceva mai scump şi mai bun decât banii daţi. Dar nu-i bai, cutia poate arăta cum vrea atâta vreme cât înăuntru e o bijuterie, nu? În afară de faptul că X-T3 e mai lat cu 10 mm decât versiunea mai veche, găsim acelaşi design elegant, plăcut, cool, tineresc. Din păcate, Fuji nu a dorit să se adreseze în mod serios gripului care nu satisface cumpărătorii cu palme mai mari. Deşi, cum spuneam, e un pic mai mare, tot mic pare. Nu ştiu exact unde se plasează mâinile mele pe o scală a mărimilor, dar nu găsesc deranjant grip-ul. Sigur, se putea şi mai bine, mai proeminent, însă atunci camera nu ar mai fi fost aşa compactă.

De asemenea, tot neschimbat a rămas şi spaţiul dintre rotiţele de compensarea expunerii şi timpul de expunere, astfel că butonul Fn este la fel de greu de găsit şi atins, mai ales cu aparatul la ochi. Îmi place şi cauciucul vizorului, unul flexibil, moale, care îmi conferă posibilitatea să fotografiez şi cu ochelarii pe nas, în caz că doresc asta şi nu vreau să umblu la setările dioptriei.

Un plus pe care l-am sesizat eu la construcţia modelului despre care vorbesc e faptul că acum rotiţele fata-spate se opun mai abitir la eventualele atingeri din greşeală. Alte două, cele care sunt poziţionate deasupra body-ului, ISO-ului şi timpului de expunere au şi un buton, în centrul lor, de lock-on.

Autofocus

Cum ziceam, dacă mă interesează ceva în mod deosebit la un aparat, acest lucru e AF-ul. Pentru că în genurile de fotografie cu care sunt compatibil structural, fotografia documentară, fotojurnalismul şi street, mă bazez mult şi pe reacţii rapide, şi atunci am nevoie de o cameră foto care să poată ţine pasul cu aceste schimbări bruşte de realitate captată.

Toată lumea să stea liniştită, Fuji excelează la acest capitol şi cu modelul pe care îl povestim aici. Senzorul are puncte de detecţie pe aproape întreaga lui suprafaţă, iar asta înseamnă că Tracking AF-ul este prezent pe 91% din suprafaţa senzorului în lăţime, şi pe 94,5% pe înălţimea acestuia. Alte moduri de AF acoperă 99% din suprafaţa senzorului. Cu una dintre cele cinci configuraţii prestabilite aleasă corect, în funcţie de condiţiile de fotografiere, e foarte, foarte greu să ratezi focusul (mai ales când lucrezi cu obiective “fixe”).

Fotografiind teatru, dans, street, tot spune că, după ce am avut ceva emoţii la început, cu Fuji X-T2, acum nu m-a mai mirat faptul că, practic, X-T3 nu ratează imagini. Ştiu, sunt supus unui defect uman comun, adică mă obişnuiesc cu binele.

Şi, după cum ştiţi, la teatru e mişcare, lumină slabă, microexpresii, dar aparatul s-a descurcat impecabil,  nu a contat nici măcar când am folosit AF-ul ca să fotografiez o persoană care trecea prin faţa unui reflector destul de puternic. Impresionant de-a dreptul. Am fost tentat să cred despre mine că nu apreciez Fuji pentru AF-ul deosebit, pentru că nu am remarcat precizia lui. Dar poate tocmai asta face din Fuji X-T3 o cameră excelentă, ideea că am un aparat pe care nu trebuie să-l mângâi pe creştet pentru lucrurile faine pe care le face. Ci doar să mă bucur de el.  

Fuji a regândit şi modul de AF pe setările Face şi Eye Detection. Acestea se bazează mai mult pe puntele de focus pe bază de detecţie de fază, iar asta face diferenţa. O altă diferenţă majoră este şi faptul că acum se poate face AF de pe touch screen-ul camerei foto, facilitate ce va ajuta în special fotografii de stradă care doresc să fie cât mai puţin intruzivi.

Datorită procesorului de imagine nou, X Processor 4 quadcore, X-T3 poate trage o rafală de 20 de fps, cu shutter-ul electronic activat, şi 11 cu cel mecanic, ceea ce e foarte bine pentru pasionaţii de sport sau wildlife.

Zgomot de imagine

Din nou la superlativ, ca şi X-T2 ! Deşi există o diferenţă serioasă între cele două aparate, şi anume senzorul. Nu numai că cel de la X-T3 are cu doi megapixeli mai mult, 24 versus 26, ci şi că la ultimul senzorul e făcut de… Sony. Cu X-T2 am tras la Festivalul Naţional de Teatru, şi lucrurile au stat aşa: “Până la ISO 800, nu există zgomot de imagine! Până la ISO 1600, trebuie să-l cauţi cu lupa. De la 3200 până la 6400 e observabil. La 12800 există, dar dacă funcţia NR se setează la +2, dispare ca prin farmec”. Şi la ultima ediţie a FNT lucrurile au stat asemănător, aparatul a fost solicitat destul demult, atât ca ISO, cât şi ca AF. Ce pot spune e că, încercând să compar cadrele din arhivă asemănătoare ca iluminare, din ce îmi amintesc, trase cu X-T2 cu cele ale lui X-T3, nu există prea diferenţe. Spun “nu prea”, pentru că la valori ISO destul de mari, de la 6400 în sus, parcă X-T2 parcă era un pic mai bun. Însă, sincer, în afară de faptul că am dorit să testez, rare vor fi momentele în care să trag la ISO 12.800, de exemplu.

Calitatea imaginii

Deşi mă declaram încântat de cum arată fişierele Jpeg ale predecesorului său, trebuie să spun că, deşi e greu de crezut, X-T3 reprezintă un pas, chiar dacă nu uriaş, înainte. Şi fişierele Raf (Raw-ul de la Fuji), şi cele Jpeg, au mai multe detalii, par mai sharp (am folosit acelaşi obiectiv, iar ambele body-uri nu au low pass filter). Deşi am imagini prelucrate, în articol o să postez numai cadre direct din aparat, în afară de crop sau îndreptat imaginea, ca să vedeţi ce poate face această cameră foto. Pentru cine trebuie să predea imaginile destul de repede după terminarea evenimentului, cum a fost cazul meu la Festivalul Naţional de Teatru, unde cadrele trebuiau predate în aceeaşi zi, sau cel târziu a doua zi de dimineaţă, este extrem de important să nu pierzi mult cu prelucrarea.

Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu Fuji, trebuie să spun că e o încântare să foloseşti simulările de film pe care le are acesta. M-am jucat cu Velvia, Ăştia, Classic Chrome, ProNeg High, ProNeg Standard, Monochrome, Acros, Sepia.

Culori, saturație, balans de alb

O dată în plus, mă declar încântat de modul în care Fuji redă nunatele pielii. Ca fotograf atent ca pielea să nu arate nici prea pământie, nici prea portocalie, nici prea roz, deşi nu îmi iese întotdeauna prea bine din prelucrare, Fuji m-a scutit de această corvoadă. Nu ştiu dacă există un mod mai bun de testare al balansului auto de alb decât la teatru. Multe reflectoare, frecvenţe diferite, nuanţe din plin, lumină slabă, ISO destul de mare. X-T3 e la înălţime şi din acest punct de vedere. Auto WB + saturaţia la valoarea 0 şi fii atent doar la ce se petrece în faţa ta.

Latitudinea de expunere și măsurarea expunerii

Pe principiul nu strică ce e foarte bun, X-T3 are acelaşi sistem de măsurare luminii în 256 de puncte ale cadrului, şi, normal, funcţionează fără reproş. Cele trei modalităţi de creştere a latitudinii de expunere, DR 100%, DR 200% şi DR 400%, după o curbă de învăţare redusă ca durată, îşi fac simţită prezenţa. Latitudinea de expunere, excelentă la predecesor, este şi ea îmbunătăţită, cu 1/3EV faţă de cele 13.1 stopuri de la X-T2 când camera este setată pe cel mai mic ISO, 100. Însă modurile “DR”, de care am vorbit mai sus, fac foarte uşoară extragerea a încă două stopuri, 2EV, chiar dacă tragi numai fişiere Jpeg.

Oricum, datorită noului senzor şi procesor de imagine, cu X-T3 se poate trage subexpus, pentru a se proteja highlights-urile, iar apoi se poate regla expunerea din programele de editare, fără teamă că ar putea apărea zgomot de imagine.

Alte bunătăți de la Fuji

Pentru cei care caută nod în papură, printre care mă număr şi eu uneori, spun că X-T3 este mai greu cu, atenţie sporită, 36 de grame decât X-T2. Adică 539 grame versus 503 grame. Asta cu baterie cu tot. Dacă ai un tele montat pe el, cum am avut eu la FNT, Fujinon XF50-140mm F2.8 R LM OIS WR, ai cam 1,5 kg de ţinut câteva ore în mâini. Pe lângă un DSLR, care, în aproximativ aceeaşi combinaţie, body + 70-200mm sau 300mm, care cântăreşte undeva la 2,25 kg, este sensibil mai uşor Fuji.  Iar dacă pui un 35mm F1.4 R XF pe body, e cu atât mai atrăgătoare combinaţia.

Procesorul, X Processor 4 quadcore este de 3 ori mai rapid decât la X-T2, ceea ce ne duce la o problemă încă numită călcâiul lui Ahile de iubitorii de DSLR-uri. Durata de viaţă a bateriei. Pentru că procesorul e mai eficient, de la cele 340 de cadre ale Fuji X-T2, s-a ajuns la 390 de imagini pe care le poţi face, cu o baterie, cu X-T3. Iar dacă eşti puţin atent şi dezactivezi ce nu îţi trebuie pe cameră, poate Wifi-ul, poate activată funcția de Standby după 5 minute de nefolosire, durata vieţii bateriei creşte.

Setarea de dioptrie de la Viewfinder poate fi blocată acum, ca să nu fie mişcată din greşeală. Că tot am adus vorba de EVF, cel d ela X-T3 are o rezoluţie mai mare decât la înaintaşul său, 3.69 milioane de puncte faţă de 2.36 milioane de puncte.

AF-ul în în lumină slabă este cu două stopuri mai bun decât la X-T2, -3EV faţă de -1EV. În plus, să ai puncte de autofocus pe 99% din suprafaţa senzorului e cu adevărat impresionant, mai ales că se şi simte în realitate, nu numai în condiţii de laborator.

Pre-capture mod? Da, şi e cool. Când apeşi pe jumătate butonul de declanşare, camera foto începe să înregistreze imagini în buffer, păstrându-le numai pe cele mai recente atunci când iei degetul de pe buton. Putând face acest lucru, X-T3 scurtează întârzierea cauzată de procesarea imaginilor şi de reflexele umane.

Ce îmi place (şi) Fujifilm X-T3

  • Calitatea imaginii atât la fişierele Raf (Raw), cât şi Jpeg
  • Autofocusul rapid şi uşor de configurat
  • Video impresionant 10 biţi 4k
  • Protejat împotriva intemperiilor
  • Excelent balans de alb, chiar şi în lumină slabă
  • Detalii bogate în zonele luminate; funcţia DR ajută din plin
  • Culori redate fidel, cu un plus pentru tonurile pielii
  • Nivelul redus al zgomotului de imagine
  • Aparatul se deschide în doar 0.3 secunde
  • Poziţionarea pe obiectiv a inelului de schimbare a diafragmei

Ce s-a îmbunătăţit:

  • LCD-ul are acum ecran tactil
  • Zona acoperită de punctele de focus pe bază de detecţie de fază a crescut considerabil
  • Gripul puţin mai mare
  • Are Bluetooth
  • Calitatea fişierelor video
  • Eye şi face detection AF

Ce poate fi îmbunătăţit:

  • Durata de viaţă a bateriei – rezolvat la X-T4
  • Stabilizare imagine în Body – rezolvat la X-T4

Iar acum, dacă tot am pomenit de X-T4, sunt curios sa aflu in viitor ce poate sa faca si aceasta camera foto. Insa, pana atunci, poate unii dintre voi vor profita de ofertele pe care cei de la F64 le au la acest deosebit Fuji X-T3.

Articol și fotografii de Cristian Munteanu

Produse recomandate

Alți fotografi au mai citit și:

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *