(c) Radu Tudoroiu

Review BenQ SW270C cu Radu Tudoroiu

Înainte  încep articolul, am încercat  îmi aduc aminte când am avut prima oară contact cu un monitor BenQ șiîntr-un final, am găsit pe Facebook: 21 Septembrie 2017, deci acum mai bine de doi ani.

Nu este cazul  începem cu povestea clasică despre cum monitorul este cel mai important echipament al fotografului și toate cele. Cei care ați ajuns la lansarea lui SW271 sau SW240 știți deja despre ce este vorba vrea, însă vorbim despre modul în care BenQ a răspuns feedback-urilor primite și despre evoluția seriei SW din punctul de vedere al unui fotograf.

Foarte pe scurt, activitatea mea ca fotograf profesionist a început în 2004 însă abia în timpul facultățiiprin 2008 în UK, am apucat  pun mâna pe niște monitoare bune sau foarte bune. Din acel moment, standardul pentru cum trebuie să arate, să se comporte și ce specificații trebuie  aibă un monitor s-a setat destul de sus. Am învățat despre calibrare, shading hood, spații de culoare și condiții de iluminare pentru lucru.

(c) Radu Tudoroiu

Back in the day, un monitor cu orice procent peste 80% Adobe RGB venea la niște prețuri exorbitante care, ce e drept, reflectau de cele mai multe ori și calitateaÎnsă șanseleca fotograf începător spre mediu, de a-ți permite unul, erau minime. Astfel, când BenQ a venit la mine cu primul monitor, acum 2 ani, părea too good to be true.

De atunci, am testat SW271, SW240, SW320 și SW2700PT, iar consistența calității a fost ireproșabilă. Ce am apreciat mai mult decât orice a fost evoluția care s-a potrivit pe ce îmi imaginam și îmi doream eu, semn  își ascultă publicul și  răspund unor cerințe foarte clare din partea nișei noastre.

Noul SW270C este succesorul lui SW2700PT și aduce îmbunătățiri masive în mai toate zonele unde era loc. Ecranul de 27 de inch vine cu o rezoluție impresionantă de 2560×1440 care mi se pare absolut suficientă pentru aproape orice task. Cumva pe mine  încânta faptul  rezoluția BenQ și cea a Macbook-ului meu sunt identice – iar aici vom reveni ceva mai încolo cu alte observații. Cum deja ne-am obișnuit, panel-ul poate reproduce 99% din spațiul de culori Adobe RGB, 97% din spațiul DCI-P3 (spațiu wide, destinat cinematografiei americane) și 100% din spațiul sRGB. Tot în partea de culori, 3D LUT-urile au primit și ele o îmbunătățire notabilă, de la 14 la 16 biți, ceea ce înseamnă o creștere relevanta în precizia cu care sunt reproduse culorile și tonurile de grieliminând astfel gradientii sparți sau banding pe cât posibil.

Seria SW vine la pachet cu deja cunoscutul Hardware Calibration. Practic, informația legată de culori și de calibrare nu “trăiește” în placă grafică a calculatorului vostru ci mai degrabă într-un cip grafic undeva în monitor. De ce? Păi, pentru o precizie crescută în procesul de calibrare, softul folosit (de preferat cel nativ BenQ Palette Master Element) are nevoie  controleze atât culorile cât și luminozitatea monitorului. Software calibration se bazează pe tine parțial pentru asta, ergo rezultatele pot fi viciate. În final, după calibrare, LUT-ul nou (profilul) rămâne în monitor iar dacă se schimbă computerul, culorile vor rămâne la fel. Despre acest sistem am mai povestit și în review-ul de la SW240 pe care îl puteți găsi aici.

Noul SW270C vine cu două certificări relevante: PANTONE Validated și Verified by CalMAN. Ambele atestã faptul că monitorul respectă niște standarde de precizie extrem de ridicate cu CalMAN confirmând că “vine calibrat din fabrică”. Aici trebuie menționat că transportul, schimbările de temperatură sau umiditate afectează rezultatele testelor din fabrică dar este important de observat că această calibrare s-a făcut și că fiecare monitor vine cu un “set complet de analize” care îți dau detalii despre capacitatea sa.

De observat aici ar fi și marginea monitorului (bezel). După ce am pus Shading Hood-ul cu care vine la pachet, am avut o secundă senzația (deși l-am prins în clips-urile standard) că stã peste ecran, pentru că nu se vede nici un fel de margine laterală, ceea ce îl face să arate foarte nice & clean. Iar dacă am ajuns la Shading Hood-ul inclus în pachet, BenQ pun accent pe faptul că acesta este doar pentru modul Landscape.

 

Deși ecranul se poate roti 90 de grade pentru a acomoda modul Portrait, noul hood nu mai are bucățile pentru această variantă. Personal, decât să primesc două bucăți de plastic semi-utile in plus, prefer banii să fie redirecționați pentru upgrade-uri importante cum este pucul nou, USB-C-ul sau altele. Și, în afară de 2-3 fotografi, nu am prea văzut Portrait use, deci pierderea nu este chiar mare. Am senzația că s-a umblat puțin și la culoarea logo-ului din față, care e așa … un detaliu de apreciat. Este un gri notabil mai închis, astfel încât să nu te distragă dacă editezi pe întuneric sau semi-întuneric.

Povesteam cu echipa de la BenQ cu ceva timp în urmă despre ecranele din seria SW iar una din observațiile mele a fost legată de cât de echilibrat este luminat panel-ul, feature ce se numește uniformitate. La fel ca și procentul de Adobe RGB afișat, uniformitatea este un aspect important, dacă nu chiar mai important.

Ca să simplificăm, să presupunem că ai împărți ecranul respectând regula treimilor din fotografie. Vor rezulta 9 zone diferite. Dacă editezi o imagine într-o zonă, cu un anume rezultat, iar apoi ea apare mai luminată sau mai întunecată în altă zonă a ecranului … it’s a problem. Pentru că nu ai un reper, nu ai idee care zonă e corectă, care e arsă, care e subexpusă și nu e clar cum ne dăm seama. Uniformity Technology se concentrează pe verificări în toate zonele ecranului și se aplică pentru toate color mode-uri, inclusiv cele de calibrare.

Pe partea de video, noul monitor poate reda 4:4:4, 4:2:2 și 4:2:0 pentru cel mai bun workflow posibil – aici cumva se potrivește cu REC709 și cu DCI-P3, spații dedicate pentru acest segment. Ca să păstrăm registrul, o funcție interesantă dar poate mai puțîn menționată este Gamut Duo PIP/PBP (Picture în Picture / Picture by Picture). Aceasta îți permite să împărți monitorul în două și să poți vedea aceeași informație în două spații diferite de culoare. Un exemplu concret unde are aplicabilitate este atunci când lucrezi în Adobe RGB dar imaginile urmează să ajungă pe net în sRGB, spațiu mai mic cu gradienți limitați. Folosind PIP/PBP poți să le compari și să îți dai seama unde și dacă există pierderi notabile de calitate.

Între elementele care au primit modificări mari se regăsește și pucul de control, denumit Hotkey Puck G2. Cineva de la BenQ s-a amuzat când a ales numele cu siguranță, cum mă distrează și pe mine de fiecare dată. Prima generație îți permitea să schimbi rapid între trei spații separate: Adobe RGB, sRGB și B+W pentru a putea vizualiza imaginile după nevoi. Pe lângă asta avea un cerc cu butoane → ↑↓← care permiteau să te miști în meniu. G2 primește un buton care se rotește, cu un design mult mai fain și mult mai silențios.

Am lăsat funcția mea favorită la final. USB-C. Sfântul USB-C. Jucăria vine cu un port care face de toate, și mai mult chiar. În experimentele de calibrare sau control al monitoarelor mai vechi, trebuia să ai un HDMI pentru video și un USB sau o conexiune de-un fel pentru control. USB-C există și la seriile dinainte însă modelul acesta permite alimentare la 60W. Pe scurt, asta înseamnă că Macbook-ul meu este legat cu un singur cablu pe tot biroul. Acest cablu se duce în spatele lui BenQ 270C de unde se alimentează, unde trimite semnal video și de unde se poate și controla pentru calibrare.

Pentru că m-am entuziasmat când am auzit sunetul de charge la Mac, mi-a venit ideea să testez și alte chestii. Rapid am ajuns să bag Sony A7R III într-unul din USB-urile laterale cu care monitorul vine echipat. În 10 secunde, a intrat în Mass Storage mode și am putut să accesez imaginile, tot via USB-C. Pe lângă cele două USB-uri laterale există și un SD Card Reader despre care nu prea sunt multe de zis. Personal chiar l-aș scoate. Pozitionarea lui este în spate, după buza de la Shading Hood, ceea ce îl face greu accesibil – maxim mă văd uitând un card acolo cu lunile și regăsindu-l mai apoi ca pe tricoul cu Metallica. La fel ca și la opțiunea de Portrait pentru Shading Hood, aș renunta la el în favoarea unor alte facilități.

Poate nu e descoperirea Americii dar ideea că tot ce ține de computerul meu poate trece prin monitor (charge, mass storage, calibrare, etc) mi se pare că îmi face viața extrem de ușoară și convenabilă.

Una peste alta, monitorul mi se pare excelent, mult peste gama de preț în care este încadrat. Într-o lume perfectă, seria SW ar veni cu calibrator încorporat și un “kilometraj” pentru orele de funcționare. Dar, în afară de asta, îmi vine destul de greu să spun unde aș vedea îmbunătățiri relevante.

În 2-3 zile urmează să plecăm în Africa unde, între altele, o să avem și un Trash the Dress. La fel ca și SW240-ul ce l-am avut până de curând, monitorul va merge on location cu mine și nu sunt sigur că va avea o viață foarte ușoară, considerând shooting-urile planificate în viitorul apropiat. Până revenim cu update-uri despre modul cum funcționează pe termen lung și alte detalii observate în timp, puteți să intrați aici și să îl comandați – promit pe cuvântul meu de cercetas că vă va schimba viața.

Articol și fotografii de Radu Tudoroiu

 

 

 

 

Alți fotografi au mai citit și:

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *