Ukiyo – Experiența fotografică cu Panasonic Lumix S1R

Postat de: F64 F64

Cum ar trebui să fie un aparat foto?

Mare, mic, ușor, alb, negru, rapid, discret, scump, ieftin, silențios, cu un senzor mare, cu un senzor mic, cu mulți megapixeli, cu funcții suplimentare, doar cu funcții relevante pentru fotografie?

Cum ar trebui să fie fotograful care utilizează aparatul foto?

Ar trebui să pot vedea lucruri neobservate de ceilalți, să surprind viața și moartea unui moment, să introduc întunericul și lumina din interiorul meu în ceea ce fac, să caut inspirație în tot ceea ce văd și simt, să caut originalitate într-un timp în care roata a fost de mult inventată?

Un croitor transformă materialele în haine care se potrivesc perfect cu persoana care le poartă. Mai mult decât atât, există o relație simbiotică între aceste două organisme și în acel moment ele sunt unul și acelasi. Nici mai mult, nici mai puțin decât o minunată uniune între așteptări și experiența palpabilă. Și doar atunci pot avea încredere completă în partenerul meu. În aparatul meu foto.

Fotografiile de față au fost realizate în luna octombrie a anului 2019, pe parcursul a doua saptămâni de test a echipamentului Panasonic cu amabilitate pus la dispoziție de către Panasonic România.

Echipamentul folosit a fost Panasonic Lumix S1R și Panasonic Lumix 50mm f1/1.4.

Panasonic România a fost partener al unui atelier de două zile organizat în Iasi de un prieten fotograf, Urban Identity Shift.

Cum a fost la Urban Identity Shift?

Timp de două zile am folosit echipament Panasonic, S1 și S1R creând fotografii care au îmbinat fotografia de modă cu fotografia de produs (îmbrăcăminte). Totul pus la punct de o echipă de creație și coordonat de un director artistic.

În timp ce mă familiarizam cu aparatul – am folosit Lumix S1 la atelier – mi-am amintit de o dorință mai veche legată de fotografiile de culise pe care le realizez la Teatrul National Iasi și pe care le-am strâns sub numele de Scena Intima. Sunt, de ceva timp, foarte curios în ce privește rezultatele pe care le pot obține cu un senzor mai mare în condițiile de aproape întuneric total din spatele scenei. În urma interacțiunii cu echipa Panasonic Romania am avut plăcerea să mi se ofere combinația Lumix S1R și Lumix 50mm f/1.4 timp de două saptămani pentru a vedea cum se comportă în situațiile de fotografiere care mă interesează.

Detaliile de natura tehnică mă interesează, dar nu sunt principalul aspect pe care îl iau în considerare atunci când folosesc un aparat. În zilele de astăzi, aproape toate modelele din aceeași clasă, indiferent de producător, oferă funcții și calitate a imaginii asemănătoare. De asemenea, acomodarea cu butoanele și structura meniului este rapidă și sunt convins că toți fotografii cu experiență reușesc să treacă cu brio de prima reacție din fața noului și necunoscutului. În final, a explora este o trasatură definitorie a fotografiei.

Acestea fiind spuse, dupa două zile de utilizare, un articol de prezentare a meniului și un ghid al sistemului de focalizare am fost pregătit să plec într-o scurtă aventură cu noii parteneri de calatorie, S1R și obiectivul de 50mm. Mi-am făcut cât mai puține bagaje, pentru că prejudecățile sunt cele care cântăresc cel mai mult, mai ales atunci când ești la început de relație.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să fiu ghid companionului meu prin Iași, mai ales că atmosfera festivă din perioada zilelor orasului încă stăruia pe străzi. Unghiul de cuprindere al obiectivului de 50 de milimetri mi se pare restrictiv, în condițiile în care preferințele mele se îndreaptă către 35 si 24 de milimetri, în special pentru acest tip de fotografie. Așadar, pentru a nu călca cu stângul în noua prietenie, am pus orice fel de reținere deoparte și am explorat lumea impreună.

Date fiind utilizarea unei curele de la Blackrapid și obișnuința cu echipament din această gama de greutate (aparatul, card SD, baterie, obiectiv – 1971 grame) nu am simțit niciun incovenient din această zonă. Un alt factor important care a contribuit la lipsa disconfortului a fost echilibrul foarte bun pe care îl are S1R-ul împreună cu obiectivul de 50 de milimetri; stau foarte bine în mână și nu ai nicio clipă senzația că va apărea vreun dezechilibru.

Este dificil să treci neobservat când duci aparatul la ochi, dar zâmbetul, ecranul rabatabil și, cel mai important, să nu pară că ai furat ceva și nu știi cum să fugi de la locul faptei pot duce la obținerea de fotografii reușite.

După baia de lumină din timpul zilei am decis să mergem împreună la un concert de jazz susținut de Trio Elf și am căzut de acord să creștem gradul de dificultate. Pe mine nu mă sperie valori mari ale sensibilitatii, în special în condițiile în care ele sunt necesare într-o astfel de situație. Așadar, valorile ISO între 2000 si 5000 au fost acceptate cu ușurință de partenerii mei și am intrat din nou în „tranșa fotografică”.

 

Cel mai mult am fost impresionat de sunetul produs de declanșatorul mecanic. Într-o astfel de ambianță, declanșatorul electronic este extrem de necesar pentru a nu interfera cu atmosfera generală a unui concert. Totuși, înainte de a începe, am fost curios să văd dacă aș putea folosi declanșatorul mecanic.

Cu siguranță, vă întrebați de ce abia acum m-am gândit la el cand ar fi trebuit să îl cunosc bine după plimbarea de pe stradă unde condițiile excelente de lumină atrăgeau după sine utilizarea lui. Există o explicație simplă, pentru mine, poate puțin greu de acceptat pentru alții. De-a lungul timpului petrecut fotografiind a început să îmi placă foarte mult rezultatele obținute la valoarea sensibilității de 800. Motivele se află în afara științei și tehnicii fotografice, ele vin din interiorul meu și din faptul că mă „simt” bine cu ISO 800. Tehnic vorbind, am senzația că ISO 800 este o valoare care produce cele mai bune rezultate pentru mine în ceea ce privește calitatea imaginii per ansamblu și modul de redare a zonelor de întuneric și lumină (alb și negru). Repet, este o metodă bazată pur pe senzație și instinct, fără a fi susținută de teste riguroase.

Revenind la concert și la declansatorul mecanic al aparatului, am ajuns să fotografiez folosindu-l doar pe el și descrierea pe care o pot face sunetului este de „moale”.

Aceste două experiențe au avut rolul de a-mi pregăti partenerii pentru testul final, pentru locul în care, lumina și întunericul dansează constant, iar zonele de clar sunt, de cele mai multe ori, acaparate de obscur. În momentul de față, dacă vreau să testez sistemul de focalizare și calitatea imaginii la valori foarte ridicate ale sensibilității, singurul teren propice este zona de culise dintr-un teatru.

Ca întotdeauna, am experimentat din plin dinamica simbiozei echipament-fotograf, trecând prin multiple moduri de focalizare (o zonă, o zonă +, zoom pe zona de focalizare, Detectare figură/ochi/corp, Urmărire + focalizare continua) și variind sensibilitatea senzorului folosind valori între 1000 și 10000.

(c) Ionut Ignat

Spectacolul ne-a oferit și o situație bonus care ne-a luat pe toți prin surprindere, începutul având loc într-o mare de fum dens. Am comunicat perfect și, folosindu-ne toate abilitățile, am reacționat prompt și am trecut cu succes de neprevăzut.

Calitatea imaginii la valori crescute ale sensibilității este foarte bună, dar recomand să verificați voi inșivă, pentru că este posibil ca eu să fiu un barometru care să nu se potrivească cu alte preferințe.

De-a lungul celor două săptămani petrecute cu Panasonic S1R și Panasonic 50mm f/1.4 am făcut o descoperire care a reușit să îmi accentueze starea de „joacă” atunci când fotografiez. Mai mult decât atat, este o situație în care modul în care privim lumea prin aparatul foto este forțat să se schimbe și să găsească alte repere.

Cand exploram meniul, am ajuns la stabilirea proporției (ratio). Senzorul are construcție 3:2, dar, ca și restul aparatelor, pune la dispoziția utilizatorului și alte formate. Trecând prin ele, am ajuns la 65:24, raport pe care nu l-am văzut până acum la alte aparate pe care le-am folosit. Bineînțeles că nu are importanță dacă aparatul are sau nu anumite proporții, deoarece putem să decupăm acasă așa cum dorim. Cu toate acestea, prefer să am posibilitatea „să văd” direct în formatul pe care îl folosesc, putând compune imaginile optim pentru raportul ales. Și am văzut raportul 65:24, și mi-am dat seama că este anamorfic si a fost bine, extrem de bine. Și m-am distrat de minune, și totul este legat de senzatii și trăiri și entuziasmul a preluat conducerea.

Rezumatul celor două săptămâni de test

  • S1R este un aparat robust, care oferă o priză foarte buna și inspiră încredere in ce privește rezistența;
  • Cu obiectivele potrivite, poate fi obținut un echilibru excelent;
  • Vizorul este extrem de luminos;
  • Există posibilitatea de a configura ORICE „formă” de zonă de focus. Este ceva ce nu am mai intâlnit la alte aparate până acum și poate ușura focalizarea pe anumite forme. Exemplul preferat este cel în care urmează să fotografiați pasări flamingo și vă „desenați” forma pasării din zone de focus în așa fel încât să obtineți precizia maximă în momentul focalizării. Mi s-a părut foarte interesantă opțiunea și puteți vedea în acest scurt CLIP cum se poate defini orice fel de formă de focus;
  • Calitatea imaginii este foarte bună și mi-a plăcut cum sunt redate culorile;
  • Sunetul declansatorului mecanic este „delicat”. Nu trece nedetectat în liniște completă, dar face față în multe dintre situațiile în care se impune utilizarea declanșatorului electronic;
  • Focalizarea este rapidă și precisă, în special în condiții dificile de lumină. Pentru stilul meu de a fotografia este suficient, dar nu mă deranjeaza dacă Panasonic va aduce îmbunătățiri a acest capitol.

Le mulțumesc celor de la Panasonic pentru că au creat acest aparat și celor de la Panasonic România pentru disponibilitate!


Articol și fotografii de Ionut Ignat




test - array(0) { }

Lasă un comentariu

Adresa de E-mail nu va fi publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Top