La BOBAS 2019 cu Canon EOS R și Canon 80D
F64- 9minutes read
Mi-a plăcut întotdeauna să privesc cerul şi să caut cu privirea avioane. Nu ştiu când m-am îndrăgostit de aviaţie. Dar îmi amintesc primele BIAS-uri, când priveam cu emoţie spectacolul de pe cer. A fost incredibil! Nu am făcut atunci fotografii. Poate că nici nu visam să fac asta vreodată. M-am bucurat de moment doar cu inima, păstrând în suflet acele imagini. Apoi mi-am dat seama că e posibil să le uit. Şi atunci cel mai bun prieten al meu a redevenit aparatul foto.
Există reguli bune şi frumos explicate de cei care sunt profesionişti în arta fotografiei, însă cred că oricine poate să surprindă cadre minunate dacă simte momentul. Dacă surprinde esenţa. În fond… despre asta este vorba! Să poţi scrie o poveste întreagă într-o singură imagine. Nu degeaba se spune despre o fotografie bună că este mai mult decât o mie de cuvinte. Cumva trebuie să te identifici cu tot ceea ce se întâmplă în jurul tău şi să găseşti punctul culminant. Fracţiunea aceea de secundă în care ajungi doar fiind una cu momentul! Şi acest lucru este valabil pentru orice tip de fotografie.
Dacă iubeşti ceea ce faci, vei face lucrul acela din ce în ce mai bine. Te vei îndrăgosti permanent şi te vei reinventa de fiecare dată, găsind mereu resurse pentru a-ţi urma dragostea. Este ca într-o relaţie fericită. Vei da mereu tot ceea ce ai mai bun şi vei primi la rândul tău tot ceea ce este mai bun. Şi astfel devine o dependenţă. Să fii în locul potrivit, să surprinzi momentul potrivit, să descoperi esenţa şi să povesteşti lumii întregi despre întâmplarea la care ai fost martor. Lucrurile acestea se aplică foarte bine în fotografie. Şi toată această poveste de dragoste se scrie şi se rescrie de mii şi mii de ori, în fiecare zi mai mult şi mai bine.
De fapt de aici incepe totul: de la iubire. Cred că în primul rând trebuie să adori zborul. Trebuie să iubeşti avioanele şi să-i admiri pe temerarii care se încumetă să strunească aceste “păsări măiestre”, pentru că “Aviaţia dă senzaţia!”, nu-i aşa? Am fost fascinată mereu de poveştile aviatorilor, bunicul meu istorisindu-mi în copilărie despre teribilele lui aventuri în vremea celui de-al Doilea Razboi mondial. Probabil de acolo a pornit totul. Şi dragostea pentru aviaţie şi pentru fotografie, pentru că de la bunicul meu, fost pilot militar, păstrez primul meu aparat foto: unVoigtlander Brilliant din anii ’40.
Când am primit invitaţia de a participa la show-ul aviatic BOBAS 2019, a fost un vis devenit realitate. Să poţi vedea avioanele de aproape, să urmăreşti un spectacol aerian realizat de “IACĂRII ACROBAŢI” sau de AEROCLUBUL ROMÂNIEI, să poţi cunoaşte piloţii, să asculţi poveştile lor este o bucurie pentru toţi pasionaţii de gen. Am pregătit repede rucsacul cu echipament şi am plecat fericită spre Baza Aeriană de Instruire şi Formare a Personalului Aeronautic de la Boboc.
Am luat cu mine un Canon EOS R şi un 80D şi 3 obiective: Canon RF 24-105 F4L, Canon EF 70-200 F4L, Tamron AF 18–270mm F/3.5-6.3 Di II VC PZD. Raţionamentul a fost simplu: aveam nevoie de imagini de ansamblu, dar şi de fotografii la distanţă. Imagini clare, bune, de calitate. Pentru că vremea a fost minunată, iar aparatele de zbor au fost vizibile cu uşurinţă, nu există o diferenţă vizibilă (sau notabilă) între imaginile realizate cu două aparate. Ambele aparate redau, cu obiectivele dedicate şi de bună calitate, fotografii reale, clare, perfecte din punct de vedere tehnic.
Echipamentul pe care îl alegem este opţiunea noastră. De ani buni folosesc echipament Canon. Un Canon EOS 40D a fost ani buni mâna mea dreaptă. I-au urmat 80D şi, de curând, micuţul şi talentatul EOS R. A fost o dragoste la primul cadru şi am simţit că vom pleca împreună în călătorii frumoase, despre care vor povesti imaginile surprinse. Pentru că fiecare moment are farmecul său. Fiecare moment este o provocare. Fiecare cadru are o poveste. Însă doar foarte puţine fotografii pot surprinde esenţa momentului, a întâmplării. Nu cred că faci fotografii mai bune dacă foloseşti un echipament mai scump sau o anumită marcă. Faci fotografii bune dacă simţi momentul, dacă surprinzi esenţa. Dacă treci de zona ta de confort şi întri în atmosfera evenimentului. De când am înţeles lucrul acesta, am încercat să privesc mai atent prin vizorul camerei. Să caut poveşti pe care să le scriu frumos, să nu fie nevoie de alte cuvinte. Să las imaginile să vorbească de la sine.
Articol și fotografii de Oana Radu Turcu
S-ar putea să te intereseze și:
