În căutarea Norvegiei, cu Dorin Bofan

Postat de: F64 F64

Brian Eno în surdină și mă strădui de aproape o oră să aștern pe hârtie cuvinte care să descrie Norvegia și cum mă face să mă simt ca acasă de fiecare dată când o vizitez. Mi-e aproape imposibil să trag niște concluzii clare, fiindcă relația mea cu țara asta se rezumă la multă uimire și liniște. Iar după 8 ani, senzația este că suntem abia la început. Datorită Norvegiei am apucat-o pe căi nebănuit de frumoase în viață, deci am toate motivele să mă strădui să aștern câteva cuvinte de laudă.

În 2011 pășeam pentru prima oară într-o țară desprinsă parcă dintr-un viitor strălucit al omenirii, unde lucrurile pur și simplu funcționează, unde, dincolo de problemele cotidiene ale fiecărui om, societatea pare să se afle în armonie. Desigur, dacă discuți cu norvegianul de rând, o să constați că și ei au aceleași problemele ca ale românului de rând. Diferă doar scala gravității. Și peisajele de o frumusețe mai aspră, cum doar latitudinile mari pot șlefui.

Dacă ar fi să compar ce-am văzut până acum acolo cu figura unui om, ei bine, acel om, care mă fixează serios fără să clipească, are obrajii îmbujorați de frig și tocmai a încheiat o alergare montană. Printre expirațiile aburinde, se poate citi cu ușurință satisfacție și o hotărâre blândă în privire, o frumusețe dură care emană stoicism prin fiecare por al pielii reci. Și totuși nu se cade să compari frumusețea omului cu cea a naturii. O să le pun totuși în același buzunar interior de la piept și le țin acolo până când se întrepătrund. De fapt n-am niciun motiv să le mai scot vreodată.

Oamenii se schimbă, fotografia de asemenea. Pe-atunci, eram într-o soi de competiție cu mine însumi. Voiam să demonstrez că pot fi un fotograf mai bun, aveam țeluri, eram în mijlocul unei curse. Trecuseră cam 6 ani deja de când fotografiam, făcusem multe poze, dar doar câteva cadre care reușesc cu succes și astăzi să-mi contrazică pornirile de sprinter care vrea cu orice preț podiumul. A fost o evoluție greoaie în termenii actuali, când totul e mult mai la îndemână, fundația fotografiei de natură încă se clădea, eu căutam de zor.