Review Olympus M.Zuiko ED 17mm f/1.2 Pro, cu Sorin Voicu

Postat de: Sorin Voicu Sorin Voicu

Olympus M.Zuiko ED 17mm f/1.2 Pro, primit la test odată cu Olympus 45mm f/1.2 PRO. Dacă 45mm a scăpat de ploaie, nu pot spune același lucru despre 17mm. Dar fiind obiectiv pro, la fel ca și aparatul din dotare, nu contează vremea.

După ce am tras atâta timp cu 45mm, 17mm mi s-a părut ciudățel. Nici tele nici wide (în adevăratul sens al standardului full frame). Dar mi-am revenit repede. Dacă 45mm f/1.2 se pretează foarte bine la portrete, 17mm este mai prietenos cu strada, cu curțile oamenilor și poți face și portrete cu el.

Să revin însă la obiectivul în cauză. Olympus M.Zuiko ED 17mm f/1.2 Pro a fost anunțat în octombrie 2017, împreună cu 45mm f/1.2. Raportat la formatul de 35mm, avem un echivalent de 34mm f/2.4. Luminozitatea rămâne f/1.2. Din punct de vedere al zonei de neclaritate (bokeh), lucrurile stau nu tocmai matematic. Pentru cine nu a experimentat, bokeh-ul nu înseamnă numai diafragmă maximă.

Impresii generale

Cine cunoaște produsele foto Olympus din gama superioară știe că producătorul nu face rabat. ED-DSA, primul element optic din lume cu dispersie extrem de redusă, dublu super asferic, produs în masă; rezistență sigură la stropi de apă, praf și îngheț; focalizare interioară silențioasă și rapidă.

Pe lângă „chichițele” tehnice, îți dai seama de calitate imediat ce îl scoți din cutie. Pur și simplu nu ai cum să treci cu vederea calitățile constructive. Perfecțiunea este  în toate detaliile.

Am „cărat” obiectivul ăsta în fiecare zi, la muncă sau în timpul liber. Nu i-am simțit greutatea. La cele aproape 400 de grame ale sale se adaugă și cele 574 de grame ale aparatului foto. Combinație nu tocmai ușoară, mai ales dacă îl cari mult timp după tine. Ce vreau să spun însă, este că obiectivul în sine este ușor, mai ales că vorbim de un obiectiv foarte luminos și aproape în totalitate din sticlă și metal.

Optica

Obiectivul este construit, ca să spun așa, în jurul a 15 elemente în 11 grupuri. Include 6 elemente ED (dintre care unul Super ED, trei ED, unul EDA și ca o noutate, un element ED-DSA; un element Super HR și un altul asferic. Conform Olympus, această combinație reduce foarte mult aberațiile cromatice și aberațiile sferice, „inamicul” obiectivelor fixe.

Pentru cine se întreabă ce poate fi ED-DSA: o lentilă Dual Super Aspherical (fiecare să traducă cum vrea, eu nu am o poziție oficială). Olympus afirmă că este primul producător la nivel mondial care produce astfel de lentile în serie. Inginerii de la Olympus au realizat aproape imposibilul: elementul optic curbat este mai subțire în centru decât la margine. S-au combinat indicii de refracție extrem de mari cu posibilitățile de compensare a aberațiilor. Avem astfel un obiectiv cu caracteristicile specifice atât ale unei lentile ED (Extra-low Dispersion), cât și a unei lentile DSA (Dual Super Aspherical). Pentru fotograf, se traduce prin compensarea aberațiilor sferice, comatice și de astigmatism.

Ceea ce nu poate ști un utilizator de rând este că pentru a obține o astfel de lentilă DSA este nevoie de o modelare cu o precizie dublă față de elementele optice clasice, aparatură de măsură extrem de precisă și folosirea unor programe de calculator sofisticate. Pentru ca lentila să nu crape la răcirea din timpul procesului de modelare, Olympus a dezvoltat propria tehnică pentru controlul termic, astfel încât să se poată controla cu exactitate temperatura formei și a lentilei chiar și la temperaturi de 600°C.

Lentilele principale ale blocului optic sunt tratate cu straturi ZERO sau Z Coating Nano pentru minimalizarea artefactelor greu de înlăturat, cum ar fi efectul de imagini fantomă și alte reflexii. Tehnologia folosită de Olympus reduce răsfrângerea anumitor lungimi de undă pentru a se asigura captarea unei imaginii clare și în condiții extrem de dificile, cum ar fi de exemplu fotografierea cadrelor cu surse de lumină care bat direct în obiectiv (apropo, am spus că un mare avantaj al vizorului electronic este tocmai posibilitatea de a fotografia cu soarele sau surse puternice de lumină care bat din față?). Stratul ZERO este o aplicație a tehnologiei de strat subțire dezvoltată de Olympus de-a lungul anilor pentru microscoape. Aceasta nu numai că îmbunătățește claritatea și eliminarea reflexiilor nedorite, dar contribuie și la rezistența și durabilitatea lentilei, deci la rezistența acesteia față de zgârieturi și uzură.

Autofocalizarea

Sistemul de autofocalizare este unul MSC (Movie and Still Compatible). Oferă o punere la punct rapidă și totodată lină, extrem de silențioasă în ciuda dimensiunilor și greutății elementelor optice folosite. Datorită sistemului de focalizare bazat pe detecția de fază de pe modelul E-M1 Mark II, practic nu există limită în privința folosirii punctelor AF, chiar și la diafragma maximă. Pe de altă parte, așa cum am mai spus de nenumărate ori, călcâiul lui Ahile la mirrorless tocmai asta este: sensibilitatea sistemului la luminii parazitare atunci când se folosesc mai ales obiective luminoase. Nu este un capăt de țară, dar cine dorește să „abuzeze” de avantajele dat de vizorul electronic, nu este tocmai plăcut să te chinui cu punerea la punct automată în situații care pentru sistemele de autofocalizare bazate pe detecția de fază este o bagatelă.

Viteza de autofocalizare nu atinge performanțele celorlalți frați, 25mm f/1.2 PRO și 45mm f/1.2 PRO. Asta este impresia mea.