Despre Fujifilm X100T, la povesti cu Bogdan Tache

Intr-o dimineata de sfarsit de saptamana, am pasit cu emotie in magazinul f64 pentru a ridica un Fujifilm X100T pe care frumoasele fete de la birouri mi-l dadusera pentru testare… Asa as putea sa incep povestea mea, daca doamna educatoare mi-ar da ca tema pentru acasa o compunere despre fotografie.
In realitate am intrat val vartej in magazin, am aruncat un “buna ziua” scurt fetei de la receptie care in acel moment nici macar nu era acolo, m-am dus direct la Andrei, la bancul de inchirieri si l-am rugat sa ma ajute repede cu aparatul pe care il rezervasem cu o zi in urma pentru teste. Ma grabeam al naibii de tare sa ajung undeva in judetul Giurgiu, la rudele de la tara.
Ca de obicei, baietii si fetele de la F64 au fost amabili, profesionisti si glumeti si s-au conformat cererii mele. Aparatul avea acumulatorul descarcat complet asa ca nu am avut cum sa il folosesc acea zi. Am ratat cateva oportunitati de fotografie in Biblioteca Nationala si in Muzeul Antipa, la rudele de la tara unde am copilarit sau in motelul de pe autostrada A1 unde am inoptat. Dar situatia s-a rezolvat cat de cat cu telefonul mobil, asa ca nu a fost nici o tragedie din acest punct de vedere.
Asta a fost inceputul.
Apoi primele zile au fost un chin. Ba nu focaliza cum voiam eu, ba fotografiile ieseau subexpuse groaznic si nu intelegeam de ce, ba nu gaseam functia care imi permitea sa maresc zona punctului de contact. Eram din ce in ce mai nervos.
Am facut un upgrade de firmware, pentru ca aparatul avea in continuare softul din fabrica. Nu inteleg deloc de ce fotografii care iau aparatele in teste, nu fac update-urile de software la zi, in conditiile in care procedura nu implica sa ai 3 facultati de fizica atomica ci doar sa stii sa citesti. Pentru ca toate informatiile sunt detaliate pe site-ul producatorului la sectiunea support/download software.
Focusul s-a imbunatatit considerabil dupa update si nervii pareau ca s-au mai risipit.
Apoi am remarcat faptul ca rotita de timp de expunere era setata undeva intre 1/4000 si A. Eu folosesc aparatele doar pe prioritate diafragma, asa ca printre primele lucruri pe care le-am facut a fost sa duc rotita de timp de expunere pe A (A de la artist) si sa imi las liber inelul de setare a diafragmei dupa bunul plac. Aparatul fiind setat pe 1/4000+ si un ISO maxim 1250, evident ca subexpunea grav. Odata rezolvata si problema asta am inceput sa vad lumina, ma rog si umbrele, si sa fotografiez.

Fujifilm X100T este unul dintre cele mai parsive aparate foto cu care am lucrat. Parsiv in sensul bun al notiunii.
Relatia cu acest aparat este ca relatia cu o femeie foarte frumoasa si naravasa. Dragostea se consuma furtunos dar in reprize, iar granita dintre iubire si ura poate fi depasita foarte rapid. In cazul lui Fuji X100T, aceasta granita va fi depasita si inca frecvent, credeti-ma. Cu toate acestea, ca si femeia frumoasa si naravasa de mai sus, aparatul asta fascineaza. Te tine indragostit, desi stii ca va veni curand acel moment cand vei suferi ca dracu. Dar te face sa traiesti la maxim relatia cu el. Te face sa te simti un fotograf mai viu decat orice alt aparat pe care am pus mana pana acum.
Are o gramada de neconcordante cu anul in care traim, dar culmea-i ca e singurul aparat la care, totusi, am tolerat ceea ce la altele nu as fi facut in ruptul capului. Asta pentru ca e fascinant. Chiar e.
Butoanele din stanga ecranului sunt mult mai mici si mai nesigure decat la variantele anterioare.
Gripul este mai neplacut decat la X100 si X100S, asta si pentru ca a disparut acea denivelare din dreptul degetului mare, denivelare care includea butonul Q si butonul AF-L/AE-L pe aparatele anterioare.
Vizorul electronic este groaznic in conditii de contre jour, compensare pozitiva mare de expunere sau dimpotriva, low light. Imaginile vazute foarte in profunzime, prezinta o usoara granulatie pe care la alte aparate, la aceeasi valoare ISO nu o vei intalni. Asta este o caracteristica proprie gamei X, probabil din cauza aranjamentului X-Trans a fotocelulelor de pe senzor.
E un aparat care nu va ezita nici macar o secunda sa te pedepseasca de fiecare data cand nu stii exact ce sa faci cu el. Iar asta face parte din challenge-ul pe care il accepti la pachet cu factura achizitionarii lui. Factura care nu e chiar ieftina, apropos. Dar deh, femeia aia frumoasa si naravasa de care pomeneam, nu e deloc ieftin de intretinut. Asa ca sper ca stii bine in ce te bagi.
Daca iti place sa fii provocat, atunci ia-l si vei avea o viata fotografica tumultoasa. Daca preferi calmul si siguranta, fugi cand il vezi. Ia-ti altceva, mai sigur, cu 2000 de puncte de focus in cruce, senzor full frame, obiectiv….de care vrei tu si capacitate de citire a gandurilor. Ma rog, cred ca ai inteles ce vreau sa spun.
Imaginile pana la ISO 3200 sunt foarte bune si pana la 6400 bune, iar asta deja o stim la gama X de la Fuji. Impresioneaza gradualitatea cu care se face trecerea intre culori, sau intre nuantele de gri, negru si alb, asta daca fotografiezi in alb negru direct.
Optica este Fujinon si prin asta am spus tot. Nu e cea mai sharp la diafragma deschisa maxim, dar nici nu e de aruncat. Devine foarte sharp de pe la f4 ceea ce e absolut in regula.
Aspectul e deja legendar, Leica like, aparatul fiind supranumit si Leica saracului. Acest aparat este superb in culoarea argintie si neutru in varianta sa neagra.  Eu personal il prefer pe cel argintiu, desi acum l-am avut la teste pe cel negru. Sunt genul de amator in ale fotografiei care considera ca simbioza dintre fotograf si aparat ajuta la relatia lor finala. Aparatul este un instrument si multi vor pune intrebarea: “Bine ma, dar tu iei aparatul pentru felul in care arata, sau pentru felul in care fotografiaza?!” Am sa le raspund ca iau aparatul pentru amandoua. Daca dau niste bani, nu putini, vreau intregul pachet si nu doar o bucata din el. Nu de alta, dar cand te duci la cofetarie si platesti un tort intreg, nu vei fi foarte incantat sa descoperi ca cei de acolo ti l-au dat fara o felie, nu? Dar poate ca asa sunt eu mai pretentios.
Imi place sa ma uit pe raftul cu bunatati din camera mea si sa ma simt atras de aparat. Imi place ca aparatul sa ma invite la o iesire. Sa ma roage sa il folosesc fie numai si din ochi. V-am zis eu mai devreme ca aparatul asta e ca o femeie frumoasa si naravasa, iar daca ai asa ceva langa tine, doar nu iti doresti sa o ascunzi in debaraua de pe balcon. Dimpotriva, vrei sa fii vazut in lume alaturi de o asemenea frumusete, nu?
Inelul de diafragma a suferit unele imbunatatiri zic unii, imbunatatiri care mie personal, nu imi plac. Acum poate fi setata o diafragma in pasi mai marunti si intre valorile rotunde, clasice f2, f2,8, f4 si tot asa. Chestia asta mie nu mi-a placut pentru ca transforma inelul respectiv intr-unul sensibil. Prea sensibil pentru gusturile mele. Adica haideti sa fim seriosi, cine se uita la o compozitie si isi spune ca trebuie sa seteze diafragma la o valoare de f2,5 sau f3,2? Nimeni! Ori il pui la 2, ori la 2,8 ori la 4 sau 5,6 si asa mai departe.
In rest, Fujifilm X100T e o bijuterie pour les connaiseurs. Sigur ca poate fi cumparat de oricine, dar daca nu stii ce sa faci cu el, te va enerva cumplit pentru ca rata de success va fi mai scazuta decat te vei astepta. Pentru incepatori insa poate fi si o buna scoala activitatea cu X100T. Ii va forta sa invete mai repede si mai bine ca sa poata sa extraga din el tot ce stie aparatul sa faca mai bine. Pentru ca, daca stii ce si cum sa ii ceri, face bine fotografie. Foarte bine chiar.

V-as sfatui sa il testati inainte sa il cumparati. Era o vreme cand piata SH era plina de aparate din gama X100/S/T ca si noi, cu 3-4 mii de cadre trase maxim. Asta pentru ca multi au fost fascinati de aspect, l-au cumparat si apoi si-au dat seama ca obiectivul nu se poate schimba, ca e destul de obstructionist uneori sa fotografiezi doar cu o focala de 35mm si ca aparatul asta, asa cum am zis mai sus, te penalizeaza imediat, fara sa clipeasca, daca nu stii ce si mai ales cum sa ii ceri. Asa ca e bine sa va jucati cu el in prealabil si sa va convingeti ca puteti convietui impreuna intr-o relatie frumoasa.
Nu de alta, dar e aiurea sa iesi cu Julia Roberts in oras pe post de iubita si apoi sa o critici in fata prietenilor ca are gura prea mare, nu?
Un articol si fotografii de Bogdan Tache.