Nu dati banii pe prostii, luati Sigma Art 50-100mm f/1.8 la copii

Postat de: F64 F64

 Sigma 50-100mm F1.8 Art… Nu stiu ce ar putea fi de spus in prezentarea acestui obiectiv, pentru ca internetul a fost rosu atunci cand el a fost lansat.
Dar totusi, sa incepem cu prezentarea oficiala:

  • 50-100mm pentru crop APC-C, echivalent 80-160mm
  • F1.8 pana la F16
  • 21 de elemente optice in 18 grupuri [ destul de complex ca arhitectura interna ]
  • HSM motor de focus silentios
  • Zoom intern
  • 9 lamele de diafragma, din material polycarbonat, pentru rezistenta marita
  • Inel de trepied [ aici este o surpriza placuta, detalii mai jos ]
  • Distanta minima de focus 95cm
  • Accepta filtre 82mm
  • Greutate….ei bine greutatea e cam de luat in calcul, 1490-1500 de grame

Dar ce am facut cu el si ce parere mi-am format, caci de asta suntem aici, la o cafea si citit randuri interesante, nu?
Ei bine, obiectivul a fost folosit pentru a fotografia o competitie de ciclism pe asfalt, nu una oricare, ci un concurs feminin in totalitate, Road Grand Pink.

Scopul: pentru a testa performanta AF, focus continuu, precizie, rateuri etc. Desigur, obiectivul este destinat deopotriva si fotografiei de portret, dar aici am lasat loc altor autori de seama mai priceputi. Cum eu ma pricep la ciclism si stiam ce as fi vrut sa obtin, a fost perfect.
Aparatul folosit a fost desigur un crop, Canon 7D mark II, cu un autofocus de inalta precizie si performanta, fiind totodata varful de gama al aparatelor APS-C Canon.

Am scos din cutie obiectivul si senzatia este de wow, senzatie pastrata pe toata gama obiectivelor ART pe care le posed, 35mm, 50mm. Materiale bune, placute degetelor, inel de focus si zoom precis, fix in prinderea degetelor pentru rotire, sticla frontala este protejata de marginea filetului de filtre destul de proeminent, parasolarul se fixeaza fara repros, simplu, usor. Montura metalica este desigur un standard.

Cea mai mare surpriza vine din partea inelului de trepied, care atunci cand il rotesti pentru pozitiile de portret, se fixeaza foarte usor pentru ca are o catare, un canal propriu, fixandu-se automat, nu ca la alte obiective de trebuie sa aliniezi tu la linie cele doua linii de pe obiectiv si inel. Mi-a placut acest detaliu, foarte mult. Este dovada ca obiectivele Sigma sunt construite pentru utilizator, nu doar calitatea optica pe care o au, dar si prin modul in care sunt construite si gandite.

Montat pe 7D mark II, gripul si stabilitatea intregului set este perfecta. Nu am simtit o clipa ca imi aluneca, ca-mi cade din priza degetelor, de fiecare data cand ridicam aparatul, era acolo, fixat in degete, o siguranta placuta. Recunosc ca nu as fi avut acest sentiment cu un aparat din seria 600-700D.

Bun, si am facut primele fotografii. Dezastru!!!!! Nu intelegeam, ce, cum, de ce. Adica deja bagasem AI Servo si rafala de 10fps, si cadrele erau defocusate total.
Eroare de utilizator, asta a fost!

Mediu, setari de AF tracking sensibilitate maxima, prioritate AF versus Shot, adica sa nu declanseze decat cu AF confirmat. NIMIC la AF tuning, adica sa reglez front-back focus, care apropo, 7D mark II il are disponibil atat pentru zona wide cat si pentru tele.
Dupa acest setup v2.0 sa zicem, fotografiile erau cu totul din alta lume. Ca si cum abia acum as fi instalat Autofocusul in obiectiv, sau aparat. A, da, si pentru faptul ca motorul de focus abia daca se aude. E foarte silentios. Chiar m-am uitat daca nu cumva sunt pe MF, sau ceva. HSM-ul acesta pare a fi altceva. Imi pare rau ca nu l-am comparat cu 35mm sau 50mm, dar parca stau bine cu auzul.

Ideea este ca pe setarile standard, aparatul nu da “impuls” suficient obiectivului, in concordanta cu ce poate obiectivul. Iar obiectivul poate foarte multe in acest aspect.
Perioada de dinainte de start, de incalzire a concurentelor, a fost un prilej foarte bun sa ma incalzesc si eu cu obiectivul. Cateva portrete snapshot, rapide, zoom 10x, sharp-ul e acolo, e bine.
Contrast avem, culori placute da, boheh si rupere de fundal ok. Deja ziua e buna. A, da. Am tras numai jpeg, direct camera, ca sa nu existe dubii de procesare, raw-uri, soft-uri si alte nazbatii. Daca jpeg-ul iese ok direct din camera, raw-uri atunci sunt de nota 10+.

La orice focala in zona 50-100mm, dof-ul  de f1.8 mi-a placut foarte mult. Bokeh-ul imi place, nu ma deranjeaza, dar nici nu sunt un “tipicar” sa ii fac o analogie de top ten si super mega extra comparatii.
Da, l-am folosit preponderent in f1.8 si f2.0, pentru ca asta e logica si creatia lui. Vignetarea nu am analizat-o, dar nici nu ma prea intereseaza, ca si aberatiile cromatice de altfel. Pentru ca stiu ca
exista Lightroom care le corecteaza foarte bine. Daca as analiza fiecare obiectiv la sange si i-as gasi numai minusuri si imperfectii, m-as lasa de fotografie.

Dar ce sa zicem de AF si AI Servo la Sigma 50-100mm f/1.8 Art !?

Pai numai de bine, dupa noile setari ale aparatului pentru AF si Ai Servo. M-am pozitionat in capatul linii lungi de asfalt, rutierele veneau spre bine cam 35-40km la ora, eu rafala.
Toate bune si frumoase. Per total am sters foarte putine fotografii defocusate, chiar daca aratau destul de bine si ar fi putut folosite, dar, focusul nu era 101% acolo.

Desigur, erorile de utilizator au fost prezente, neatentia de incadrare si acoperire a punctului AF continuu pe zona de interes, respectiv casca-ochelari. Autofocusul este foarte rapid si “responsive”; ridici camera, incadrezi si imediat ai inchis fotografia. Autofocusul este instant, si nu trebuie sa fii tot timpul cu camera la ochi, sa astepti.
Vizor, apesi shutteru’, AF on, gata fotografia. Totul se petrece aproape instant.

Pentru ca ziceam ca nu sunt un pretentios in ale vignetarii si aberatiilor cromatice, din prisma faptului ca in procesarea raw – Lightroom acestea dispar, iata cateva printscreen-uri 1:1 despre ce inseamna aberatiile cromatice ale acestui obiectiv. Eu zic ca e bine. 🙂

Am ajuns acasa cu un set de 350 de fotografii una si una. Iar rutierele au fost foarte incantate!
Sper ca si fotografiile sa “povesteasca” de la sine ce poate acest obiectiv. Cred ca ar fi util in trusa oricarui fotograf.

Pentru fotografii altfel, recomand un filtru de polarizare. Cred ca albastrul cerului si contrastul ar fi fost mult mai placute.
Atentie pentru aparatele care au maxim 1/4000. Cu Iso 100, si F1.8, e cam la limita, ziua. S-ar putea sa fiti nevoiti sa folositi diafragma 2.8.
Fotografiile din galerie sunt 100% direct din camera foto, setari standard. Fara nici o procesare ulterioara, nici in camera.

 Sigma 50-100mm F1.8 Art – Pro si Contra

Puncte forte

  • AF constant si precis, silentios, fara AF tuning
  • Bokeh, contrast, sharpness placut [ pentru mine ]
  • greutate potrivita si balans bun
  • F1.8 constant
  • inelul de trepied


Puncte slabe

  • filtre 82mm
  • nu are OS
  • este pentru aparate foto APS-C
  • nu este protejat impotriva intemepriilor/prafului

Un articol si fotografii de Rafaila Gheorghita.


Produse folosite

Save




test - array(0) { }

Lasă un comentariu

Adresa de E-mail nu va fi publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Top