Incearca fotografia pe film!

Intr-o lume a vitezei, in care timpul liber este un lux, iar tot ceea ce ne inconjoara este din ce in ce mai mult digitalizat si automatizat, fotografia poate fi unul din acele hobby-uri de care sa ne bucuram si prin care sa dam frau liber creativitatii si imaginatiei.
In 1990, cand aveam doar 13 ani, am inceput sa fotografiez pentru prima data, cu ocazia demonstratiei anticomunism maraton din P-ta Universitatii. Am cumparat un film, am citit instructiunile de pe el si m-am apucat de treaba asa cum mi se parea mie ca ar fi mai bine.


Timpul a trecut si in prezent fotografia face parte din modul meu de viata. In zilele noastre pasiunea fotografiei poate deveni de multe ori un viciu tehnic datorita in mare parte a inducerii ideii ca aparatul de fotografiat face imaginea sa fie una buna si nu fotograful. Tehnica fotografica devine cateodata atat de importanta pentru fotograf incat acesta uita ca trebuie sa o foloseasca pentru a realiza fotografii.
Henri Cartier-Bresson spunea: “It is an illusion that photos are made with the camera… they are made with the eye, heart and head.”
Este cunoscut faptul ca partea stanga a creierului este responsabila de logica, de rational, de limbaj, pe cand partea dreapta a creierului este responsabila de creativiate, de curiozitate, de haos, de arta.
Una din metodele pe care o folosesc pentru a ma detasa de capcana rationalului si de a lasa creierul sa „simta” continutul imaginii, este sa fotografiez pe film. Simplitatea cu care esti obligat sa tratezi fotografia se reduce la ceea ce vrei sa spui ca autor.

O parte substantiala din istoria fotografiei a fost scrisa cu ajutorul filmului, mare parte fiind imagine alb-negru. Pentru a intelege fotografia in chintesenta ei, trebuie sa-i cunosti istoria. Pictura a stat la baza cunostintelor vizuale pentru multi fotografi, de altfel, o parte din fotografii timpurii au fost pictori inainte de a practica fotografia.
Frumusetea este ca inca avem posibilitatea de a experimenta fotografia pe film, sa nu uitam cat de putin timp ne desparte de momentul in care filmul a inceput sa fie concurat de mediul digital.
Cand sunt intrebat daca fotografiez doar pe film, raspunsul meu este unul negativ. Fotografiez cu preponderenta cu aparatul de fotografiat digital, dar fotografia pe film isi are locul sau aparte, in fiecare an alocand timp pentru iesiri dedicate imaginilor pe pelicula. Cum imi place mie sa spun,  fotografia pe film „is a way of life”..

Senzatia pe care o am atunci cand fotografiez pe film, apoi cand developez filmele si mai tarziu  cand imprim imaginile pe hartie fotoargentica, imi ofera o stare de liniste si de bucurie aparte, pe care nu o pot trai in fata monitorului.
Pentru un fotograf, experienta fotografiei pe film poate aduce un aport substantial in educatia sa, prin simplul fapt ca este fortat sa isi imagineze cum va arata cadrul inainte de a declansa, neavand posibilitatea verificarii rezultatului imediat dupa declansare. O alta chestiune importanta este numarul limitat de cadre care te obliga sa pui un accent mult mai mare pe continutul si calitatea  fotografiei inainte de a declansa.

2 vesti bune pentru pasionatii de analog

#Nu e deloc complicat

Pentru cine doreste sa incerce fotografia pe film, am o prima veste buna – nu este deloc complicat de realizat si nici costisitor. Si, pentru a incepe noua aventura ne sunt suficiente un aparat de fotografiat vechi si un obiectiv luminos cu distanta focala fixa. Aplicand cateva reguli de baza in privinta expunerii si a focalizarii, veti avea rezultate sigure.

#Construieste-ti propriul laborator

A doua veste buna este ca ne putem construi atelierul foto acasa. Instrumentarul minim de laborator si al solutiilor necesare pentru developarea unui film, fiind foarte usor de procurat, cel mai simplu pentru inceput, fiind de lucrat cu filmul alb negru cu developare manuala. Avem nevoie de un tanc de developare si solutiile de revelator, baie de stop, fixator si agent de inmuiere. Cum preparam solutiile si ce trebuie sa facem pentru a developa un film gasim in primul rand in recomandarile producatorilor de filme si ale producatorilor de solutii.


Procedeul de developare presupune transpunerea imaginii latente de pe filmul ce a fost expus, in forma finala a peliculei, de negativ. Developarea filmului nu dureaza mai mult de 30 de minute cu toate procesele care trebuie urmate. Farmecul lucrului pe film apare atunci cand developezi chiar tu filmul, avand o libertate destul de mare in a alege cum sa faci developarea.  De exemplu, daca alegem sa utilizam procedeul „Push”, putem procesa un film de sensibilitate ISO 400 ca si cum acesta ar fi fost de ISO 1600. Granulatia si contrastul de asemenea pot fi variate prin tipul solutiilor alese, dar si prin metoda developarii, toate aceste informatii fiind publice, atat pe site-urile dedicate cat si in comunitatile online ce asigura o resursa continua de idei de experimente.
Am ales din cufarul cu povesti despre film sa va prezint doua experimente frumoase:
Prima poveste este legata de fotografia pe film in infrarosu, realizata cu ajutorul unui film sensibil la radiatii infrarosii (Rollei Infrared 400S) si a unui filtru IR72 ce este montat pe obiectiv, pentru a lasa sa treaca numai radiatiile infrarosii catre materialul fotosensibil. Fotografia in infrarosu are ca particularitate efectul WOOD, acela prin care noi percepem in fotografiile finale frunzele copacilor foarte intens luminate, in realitate, tot ceea ce contine clorofila reflectand radiatiile infrarosii. Rezultatele sunt iesite din comun, natura fiind parca rupta dintr-un basm fantastic.

A doua poveste  este legata de experimentele pe care le poti face cu filme expirate. Am expus si am developat un film ORWO care avea 23 de ani de cand expirase. Am citit despre rezultatele altor persoane cu acest tip de film si m-am hotarat sa incerc. Nu mare mi-a fost mirarea sa observ ca dupa developare am avut imagini mai mult decat acceptabile, existand un voal ce a dat identitate imaginii. Se pot face multe experimente cu filme expirate primind rezultate neasteptate, frumusetea fiind ca niciodata nu vei sti ce vei obtine decat dupa developare.

In ceea ce priveste calitatea imaginii pe film, despre care probabil ca multi se intreaba in ce masura mai poate concura cu camerele digitale din ziua de astazi, trebuie spus ca aceasta este inca  foarte ridicata, mai ales cand vine vorba de aparatele de fotografiat de buna calitate care utilizeaza filmul lat, formatul imaginii pe pelicula  fiind de 6 x 4.5cm, 6 x 6cm, 6 x 7cm sau 6 x 9cm, fata de cei 24 x 36mm al unei camere de tip „full frame”. Evident, nu comparatia intre film si digital este scopul meu, dar imaginile de pe un negativ de film lat ofera indeajuns de multe detalii. Iata o imagine realizata cu un aparat de fotografiat cu burduf din anii ’50, Zeiss Ikon Nettar ce are un obiectiv cu doar 3 lentile.

Alt aspect ce merita adus in discutie este granulatia filmului, care are o amprenta relativ unica. In zilele noastre incercam sa simulam granulatia in mediul digital, prin filtre aplicate peste imaginea digitala, filtre  ce au denumiri ale filmelor produse in trecut, ceea ce binenteles ca nu este un lucru rau, ci mai degraba o dovada a faptului ca nu trebuie sa ne ferim de imagini „granulate”, pentru ca ele fac parte din fotografie, din natura imaginii, emotia fotografiei fiind cea mai importanta.

In ceea ce priveste partea a doua a procesului dintr-un laborator clasic de fotografie, imprimarea pe hartie fotosensibila a imaginilor de pe negativ, pot spune ca bucuria unui incepator nu poate fi mai mare decat atunci cand vede pentru prima oara aparitia imaginii pe hartie in tava cu revelator, curiozitatea si nerabdarea de a vedea rezultatul final aducand o stare de beatitudine aproape continua.
Cu un instrumentar sumar, un aparat de marit, un temporizator pentru expunere, 3 tavi, 3 pensete si o lumina rosie putem sa ne realizam acasa propriul laborator de developare a hartiei fotoargentice.
Ce mi se pare cel mai important este ca in propriul laborator poti crea imagini cu o amprenta personala, aceeasi imagine putand fi realizata pe tipuri de hartie diferita, mata sau lucioasa, ori cu contraste diferite.
Ansel Adams era cunoscut pentru incercarile repetate, uneori de sute de multiplicari, pentru a ajunge la imaginea pe care si-o dorea. Recomandarea mea bibliografica pentru un incepator este „The Essential Darkroom Book” de Tom Grill si Mark Scanlon.


Pentru realizarea unui laborator de developare a hartiei acasa, permanent sau temporar, ne trebuie, pe langa ustensilele de lucru, o camera in care sa nu intre deloc lumina si o sursa de apa, de obicei baia fiind cel mai usor de modificat in acest sens.

In ceea ce priveste materialele de laborator, indiferent daca doriti sa achizitionati filme alb negru sau color, solutii de developare, hartie fotoargentica si ustensile de laborator, sau doar servicii de developare/scannare/imprimare, toate sunt disponibile la F64.

Vrei mai mult? Vino la curs!

Fotografia pe film poate fi experimentata si invatata si in cadrul unui curs de fotografie alb negru pe film pe care l-am il prezint cu bucurie, pe care l-am conceput pentru ca imi doresc sa destainui intr-un mod cat mai frumos din tainele fotografiei pe film, tuturor celor care nu a au avut ocazia sa experimenteze aceasta forma  de realizare a imaginii, ce a marcat istoria fotografiei pentru mai bine de un secol. Detalii despre curs puteti gasi si aici: https://www.facebook.com/filmalbnegru/.
Ca o concluzie de final, fotografia pe film isi are locul ei in cariera unui fotograf, trebuie incercata si practicata pentru a acumula informatii despre ceea ce presupunea realizarea fotografiilor nu demult, putand chiar sa modeleze viziunea fotografului, aducand rezultatele sale mai aproape de scopul fotografiei in sine si anume de asi asuma titlul de act artistic, de arta.

Un articol de Paul Paun.
[products ids=12107133,12807250,10106595,20706372,20706382,20706384,101956]
Save