Despre feminitate și fotografie – cu Tatiana Volontir

Primăvara aduce cu sine nu numai adieri și arome dulci, verde intens, lumini și umbre blande, ci și idei fotografice năstrușnice, concepte elegante și feminine.  Am vrut să aflam pentru voi, din partea unei fotografe cu o sensibilitate aparte, părerile sale despre feminitate și surprinderea acesteia prin vizorul aparatului foto.
Începem așadar să derulăm ghemul Ariadnei, alături de Tatiana Volontir:
O provocare la… feminin: ai la dispoziție un lampadar, un cufăr și un joben. Mai poți adăuga un singur element. Te rugăm să ne descrii ideea ta de feminin fotografic, având la dispoziție cele menționate.
M-ați blocat. Mi se întâmplă foarte, foarte rar să incep o idee fotografică de la recuzită. Ori pornesc de la un concept sau o viziune și încep să compun pas cu pas elementele care aș vrea să-mi intre în cadru și să spună povestea, ori plec de la un personaj și încep să gândesc, să simt cu ce elemente l-aș asocia , sau să îmi imaginez cărei povești îi aparține acest personaj.
Acuma că trebuie să încep cu câteva obiecte…lampadar și joben…mă duc cu gândul la o atmosferă nocturnă și ca răspuns la constrângerea care mi s-a propus , o să gândesc cadrul într-o atmosferă de lumină puternică de amiază, cu umbre gele, la marginea unui lan de bumbac. Albul acestui câmp să cadă greu în lumina dură ce vine din mijlocul cerului. O fată cu părul negru lung să se grăbească să-și împletească din fire brute de bumbac o haină cu care să-și acopere nuditatea, în același timp protejându-și pielea de soarele care arde, sau de demonii amiezii…
Stă pe cufăr (aici stă zestrea) -din el iese un colț de covor alb țesut din fire grose de bumbac, se rostogolește pe țărâna neagră. Lampadarul stă alături (o va veghea în timp de noapte)…
Cred că voi renunța la joben, în povestea asta, dacă îmi permiteți. Nu știu ce să fac cu el…momentan…
Cât timp acorzi conversațiilor înainte de ședințele de fotografie, știind că femininul este sinomim cu sensibilitatea și că fiecare femeie are nevoie de o poveste pentru a poza cât mai natural.
De cele mai multe ori îmi cunosc subiectele mele prin prietenii legate cu mult înainte de ședințe.. Dar chiar și așa, ședința nu începe imediat ce ne vedem la ora stabilită. Purtăm o conversație de vreo oră poate chiar două, așa ca între fete , astfel încât momentul declanșării devine un element firesc ca parte din conversația noastră. De la discuții de suflet la shooting trecerea este lina și neobservată.
În situațiile în care nu îmi cunosc modelul decât prin intermediul unor discuții pe net, țin să ne vedem mai întâi și să stăm într-o manieră relaxată la o discuție despre orice.
Adesea încerc să duc discuția într-un punct sensibil ce marchează starea de spririt a modelului meu în acel moment, perioadă a vieții etc. Este un lucru dificil și implică multă responsabilitate și încredere de ambele părți. Îmi asum adesea cu o greutate imensă această “terapie” . Pentru că prin imagini , subiectul ajunge să scoată în lumină, în văzul meu trăirea ce o macină, ce îi umple sufletul de bucurie, sau de tristețe… Este mai mult decât o ședință foto, este o trăire intensă de ambele părți. De aceea nu reușesc să lucrez cu oricine și oricând. Actul fotogrfic pentru mine presupune un teren în care se intersectează încrederea de ambele părți, în care rezonarea cu subiectul este un element determinant în a merge mai departe cu fotografierea.

Te rugăm să ne descrii o zi alături de tine, lucrând la un proiect fotografic ce are în centrul său femeia.
Când se întâmplă să am o zi planificată pentru o ședință foto, mă pregătesc de acasă cu un plan schiță. Deși este un plan gândit din timp, mereu îmi asum că îndeplinirea acestuia ca la carte nu este un lucru bătut în cuie și musai de atins.
Când am o idee pe care pe doresc să o realizez de mult timp, din timp știu și lumina de care am nevoie, și modelul, și recuzita, și locul… însă și aici îmi aloc un pic de spațiu pentru lucrurile neprevăzute.
Când însă pornesc la drum cu un model cu care nu mi-am setat un concept, ci pur și simplu îmi propun să realizez câteva portrete – atunci îmi place să las loc descoperirilor de moment ce țin de lumină, loc, atmosferă, texturi, culori, stări. Totul devine o îmbinare de factori multipli care duc spre o mulțime de posibile rezultate…acest lucru mă fascinează.
Îmi propun să descoperim împreună lumina, locul, vestimentația, starea…e important să dicutăm lucruri de rutină, lucruri de suflet. Atunci când se crează un univers de joacă și un univers de încredere, lucrurile decurg de la sine.
Adesea îmi pregătesc portretele mele asemeni compozițiilor de natură moartă. Înainte să mă apropii de portret, am stat mult timp asupra acestui gen de fotografie Mi-am păstrat același ritm și pași de lucru. În primul rând găsesc și observ lumina, pregătesc locul, aranjez compoziția, gândesc și simt starea imaginii care urmează să fie transmisă.
Când lucrez cu un subiect- femeie, simt aceeași abordare: observ lumina, caut locul, construiesc compoziția- fie că e vorba despre un portret ambiental sau unul de stare.
Gestica, poziția corpului, picioarelor, mâinilor, umerii, gâtul, claviculele, fața, fruntea , ochii , părul- toate își găsesc așezarea într-o compoziție ce va avea un rol important în inducerea stării și emoției.
Pe parcursul acestui studiu de lumină și compoziție, încerc să simt starea dominantă de spirit a subiectului meu. Sau emoția care tinde să iasă la suprafață în acel moment. E important să te conectezi și să simți ce vrea să „spună” subiectul, chiar dacă încă nici ea nu știe că asta vrea să spună sau asta de fapt ascunde de restul lumii.
Pentru mine faptul că o femeie se lasă pozată de mine, presupune un act de sinceritate și încredere pentru care port mult respect și recunoștință. Îmi asum că ating uneori cele mai sensibile note ale sufletului ei și de aceea încerc să-i dezvalui chipul cu multă grijă și delicatețe. Nu știu cum simt alții acest lucru… pentru mine însă portretele femeilor pe care le-am fotografiat le asemăn cu florile, prin tot ce exprimă ele, frumusețe, delicatețe, senzualitate…

Care este fotografia din portofoliul tău ce reprezintă cel mai bine ideea de feminin?
Nu..:) nu pot răspunde la această întrebare printr-un răspuns cu care să punctez o imagine anume. Prin fiecare imagine păstrez o amintire vie a momentului în care subiectul meu a reușit să transmită cele mai frumoase părți ale sale, sau cel puțin câteva din câte am reușit eu să descopăr.

Cât de mult se implică o femeie în conceptul fotografic pe care i-l prezinți?
Când ma gândesc la un concept fotografic, implicit voi căuta o “actriță” pentru rolul scenei pe care am gâdit-o. Pornesc de la două criterii de căutare:
– aspectul fizic, corpul, trăsăturile feței, mâinile, părul
– felul în care poate îmbrățișa acest rol, cât de mult crede și se identifică cu personalitatea personajului meu
Conceptul fotografic de portret presupune un personaj indus, a cărui trăsături trebuie studiate, învățate și simțite de către model ca pe un rol. Pentru ca modelul să se manifeste în mod firesc în rolul care i s-a propus, trebuie să simt că ea se identifică la un moment dat cu ceea ce îi descriu. Dacă acel click s-a produs, atunci în timpul fotografierii, subiectul ajunge să-și îmbrățișeze rolul , simțind prin aceasta o posibilitate, o oportunitate de a refula trăirea pe care o are în ea și o identificare în personajul propus.
În aceste condiții implicarea subiectului devine firească și naturală, iar rezultatul final are implicit un impact vizual puternic asupra privitorului.

Femininul contemporan: cum îl vezi tu și ce viitor îi prevezi, desigur în strânsă legătura cu fotografia?
Vreau să menționez că prin felul în care descriu imaginea unei femei în fotografiile mele, nu tind să o atribui, să o compar sau să mă aștept să o regăsesc la alți fotografi. Consider că fiecare are un punct de vedere care s-a format de-a lungul timpului, datorită experiențelor și trăirilor sale… Privesc imaginile care implica femeia ca pe un punct de vedere. Că ne este mai aproape sau mai puțin aproape de sufletul nostru, ceea ce vedem la alții, ce am văzut acum o sută de ani sau peste o sută de ani -sunt puncte de vedere diferite care s-au dezvoltat la nivel individual și la nivel de societate, cernute până și printr-un amalgam de prejudecăți sau atitudini excentrice. Imaginile noastre – sunt ceea ce devenim noi în esență, în mod individual sau integrați în valul culturii din care facem parte. Imaginea femeii în fotografie, inevitabil va fi modelată de aceste mii de puncte de vedere.

Inclinația către un anumit domeniu, stările pe care le trăim, gândurile, reacțiile, impulsurile sunt adesea influențate de oameni sau lucruri cu care interacționăm chiar din copilărie. Ajungem la maturitate să le exprimăm prin intermediul pasiunilor, fie că este vorba de fotografie, pictură, muzică. Tatiana Volontir creează povești fotografice, îmbina temeri, feminitate, romantism și creionează astfel o femeie în care descoperim o lume interioară fascinantă.
Descoperă mai multe despre Tatiana în episodul din Expuneri fotografice dedicat fotografiei de portret: