Workshop – "Verde de Bucovina"

Joi după amiază a început la Vatra Moldoviţei workshopul foto “Verde de Bucovina”. După ce au sosit participanţii la pensiune, ne-am cunoscut, am mâncat si ne-am dus la sedinţa foto de la Mănăstirea Moldoviţa. Aici am fost luati in primire de maica ghid a manastirii pentru o prezentare a istoriei locului. La inceput am ascultat cuminti dar in scurt timp pe fiecare l-a biruit dorinta de a fotografia. Manastirea se pregatea de Paste si mie mi-au atras atentia doua maici care scuturau covoare intr-un balcon si imaginea unor covoare atarnate la aerisit. Detaliile arhitecturale si cromatica picturii au fost cadre recomandate. Dupa manastire am urcat un deal din apropiere pentru a fotografia apusul. Incet, incet am ajuns in varf: unii mai usor, altii mai greu dar pana la urma ne-am strans pe varful dealului si am discutat posibilitatile de abordare fotografica a zonei. Seara au avut loc primele prezentari fotografice si discutii tehnice si de viziune fotografica.
Ziua de vineri a fost ziua dedicată fotografierii meşterilor din Bucovina. Am inceput cu Gheorghe, un fierar din zona care lucreaza in fierarie impreuna cu fiul sau. Aici, participantii au putut fotografia potcovirea unui cal, sub latratul frenetic al unui drac mic de caine care aproape se sugruma cu lesa tot incercad sa ne prinda. A urmat apoi casa doamnei Marieta unde am putut fotografia modalitatea de incondeiere a celebrelor oua din Bucovina: 16 oameni au fost suficienti pentru a umple in totalitate casa. De acolo am plecat la nea’ Stefan, un tamplar cu un chip deosebit de expresiv. Pe langa fotografia de portret am avut ocazia sa fotografiem si detalii de prin gospodarie. Ultimul mester a fost nea’ Petre, un batranel extraordinar. In intampinarea noastra au iesit cateii lui nea’ Petre care mai latrau, mai fugeau dar care ne-au condus cu alai si trambite pana la atelierul batranului. Tamplarul Petre s-a pus pe treaba si se intorcea cand cu spatele, cand de o parte facand tot grupul de participanti sa fuga in toate directiile pentru a surprinde un cadru interesant. La un moment dat nea’ Petre s-a oprit din lucru si asa plin de bucati de lemn ne-a spus cat de greu a muncit el. Tinandu-se de barba a zambit: au fost unele din cele mai faine cadre pe acea zi. Ultima experienta fotografica din acea zi a fost la o exploatare lemnoasa unde majoritatea participantilor au vazut pentru prima data cum se cara lemnul taiat cu calul: pe o panta extrem de abrupta robustul cal bucovinean a zbughit-o la fuga cu busteanul masiv legat in urma sa. Zgomotul copitelor si forta momentului i-a lasat pe multi in mirare si au uitat sa mai fotografieze dar experienta s-a repetat si cu totii am avut ocazia sa surprindem momentul.

Sâmbăta a fost dedicată fotografiei de peisaj. Ne-am deplasat cu masinile pana intr-un punct de unde am urcat deasupra unui sat din zona. Subiectele noastre au fost celebrele obcini ale Bucovinei, fanarii, case de munte si detalii. In varful dealului dam de o casa si o batranica pe o bancuta. Intram in vorba cu ea si accepta sa o fotografiem. Momentul e unul special pentru ca batranica se bucura nespus de oaspeti si vorbeste zambitoare cu toata lumea. De acolo ne continuam drumul si imediat dupa ce trecem de ultima casa, pe un drum taiat in pamantul dealului vedem un batranel cum vine agale la vale. Toata lumea se aseaza pe pozitii si incepe sa fotografieze. Batranelul zambeste, ii dam buna ziua, ne raspunde si aflam ca il cheama nenea Loba si ca sta doua case mai la vale iar batrana de mai inainte e chiar sora sotiei lui.
Duminica, inainte de plecare facem o plimbare cu mocanita. Desi locatia nu e foarte spectaculoasa, experienta de a merge cu un tren vechi si aburul mocanitei ne fac sa zambim intr-una. De prin case oameni si copii iesiti la joaca ne fac cu mana sau ne striga. Probabil unul din cele mai faine workshopuri care le-am sustinut pana acum datorita intregii experiente: cazare si mancare excelenta, oportunitati fotografice foarte variate, voie buna si finalul: un grup de oameni ce s-au intalnit straini si au plecat prieteni.

La o saptamana dupa toata aceasta experienta ne-am intors in aceleasi locuri dar de aceasta data cu fotografii printate pentru toata lumea. Cuvintele nu pot descrie ce traiesti in astfel de momente ca si fotograf: bucuria lui nenea Loba ca ne-am tinut de cuvant si i-am adus o poza, replica batranei din deal „poza asta o vad ca e mare”, multumirea lui nea’ Petre care ne-a invitat la el cand taie fanul prima data si apoi prin august-septembrie cand face mierea de albini, toate astea sunt momente ce lasa urme benefice in sufletul unui fotograf.
Mai avem inca romani autentici si nu trebuie sa ne fie rusine cu ei. Sunt oameni ce au muncit o viata, ce au sculptat, au pictat, au tras la coasa, au crescut animale, au potcovit cai, au crescut copii si nepoti … sunt oameni ce zambesc intotdeauna si care fac haz de necaz, asa cum e traditia la noi. Ca si fotograf nu pot sa spun decat ca de fiecare data cand am ocazia sa sustin cate un astfel de workshop si sa intalnesc astfel de oameni ma simt onorat si privilegiat: parca am ocazia sa imortalizez ceva ce nu stiu pentu cat timp va mai exista in satul romanesc.

Pentru noi urmeaza alte aventuri fotografice: in Maramures, la Moeciu de Jos si Fundatica si Ciocanu, in Cheile Bicazului sau lector la editia din acest an a Fotogenica, aventuri la care invit orice pasionat de fotografie, indiferent de nivelul fotografic la care se afla, sa ni se alature.
Pareri de la participanti
Adrian Bercea
Plusuri: organizare buna, program diversificat, cazare faina, mancare NO COMENT (si visinata cu afine… de exceptie), informatii si sugestii foto foarte bune, pentru orice nivel de pregatire, dotare tehnica si cunostinte in domeniu, atentie pentru detaliu, atmosfera destinsa si relaxanta, gasca super ok.
Minusuri: scrieti voi, eu nu am ce…
Angela An
Deci… concluzia: absolut nici un minus.
Ana Maria Dragan
Organizarea foarte buna, activitati variate, sfaturi bune pentru fiecare si multa rabdare 🙂
Sorin Mitrea
Punctul meu de vedere era scris mai sus, dar cred ca din cauza camuflajului nu se prea vede… … As vrea sa spun ca totul a fost “bini di tat” ca si pana acum dar nu e asa… Fiind la al treilea workshop organizat de Toma si Monica, pot spune ca, de la unul la altul se observa dezvoltarea celor doi prieteni, pentru ca doar asa le pot spune. Dezvoltarea in a avea “cursuri” din ce in ce mai bune si activitati din ce in ce mai diversificate, dar si in ceea ce priveste organizarea, cazare de cea mai buna calitate (pentru asta multumesc lui Romeo Cocerhan pentru ospitalitatea tipic bucovineana)… Per ansamblu, am avut oportunitatea de a participa la un workshop in care am invatat, unde am cunoscut oameni de valoare, la care mi-am facut noi prieteni… Au fost 4 zile de neuitat, multumesc tuturor participantilor pentru placerea de a fi impreuna!
Tatiana Soldeanu
Profesionalism in alegerea si sustinerea tematicii pe tot parcursul workshop-ului: prezentare, teren, coach cu fiecare participant. Organizare impecabila: alegerea zonei, programul diversificat, atingerea tuturor obiectivelor promise, cazare si masa exceptionala (pentru toate categoriile de preferinte alimentare, atentie pentru toate detaliile, caldura si empatie in comunicare. Felicitari Monica si Toma! O echipa vesela si pasionata care a facut posibila o experienta memorabila. Multumesc tuturor!