De ce trepied?

Cam orice aparat produs DSLR sau Micro 4/3 dupa 2009-2010 ne ofera posibilitatea de a fotografia la ISO 3200 (aproximativ, desigur) fara a avea mari probleme. Apoi exista software-ul din ce in ce mai destept care ne permite sa scoatem orice urma de zgomot provocat de un ISO mare. Pe deasupra, sunt sigur ca macar o parte dintre cei care citesc aceste randuri au in geanta macar un obiectiv care ofera o deschidere de macar f/1.8, daca nu chiar f/0.97 (posesori de Leica norocosi!). Si atunci, ma veti intreba, de ce sa mai car 3 picioare de metal dupa mine?
 
Raspunsul este unul foarte simplu: optiuni. Trepiedul ne ofera optiuni pe care nici o stabilizare de imagine sau ISO iesit din comun nu ne pot oferi, cum ar fi in exemplul de mai jos:

O fotografie cu un timp de expunere lung: 15 secunde pentru a “uniformiza” suprafata apei
Verificand exif-ul vedem o cifra pe care multi dintr noi nu o vad prea des: 15s. Nu, nu 1/15s, ci 15s sau cincisprezece secunde. De ce atat de mult? Pentru a obtine o suprafata a apei cat mai clara, fara valuri si miscari. Un rezultat pe care nici un ISO, oricat de mare, nu il va putea obtine.
“Bine, bine” veti spune, “dar eu nu fotografiez apa noaptea!”. De acord cu voi, dar acesta nu este singurul caz in care stabilitatea aparatului este utila. Iata si primul indiciu: stabilitatea. Miscarea nedorita a aparatului este una dintre cele mai raspandite cauze pentru fotografii neclare. Haideti sa exploram impreuna cateva dintre beneficiile trepiedului:
Adancime de camp:
Sunt momente in care vrem sa fotografiem la f/16, f/32 sau de ce nu, chiar f/64. In afara cazului in care fotografiem sub un soare arzator, iar lumina este imbelsugata, sa obtinem un timp de expunere suficient de scurt pentru o fotografie nemiscata este destul de greu.
HDR sau panorame:
Popularitatea pe care HDR-ul a capatat-o in ultimii ani este de netagaduit. Chiar fabricantii de telefoane mobile ne ofera optiunea de a face un HDR cu ajutorul telefonului. Desi se lauda ca fotografiile vor iesi perfect, realitatea nu corespunde 100% cu materialele de marketing. Miscarea aparatului in timpul celor 3 sau chiar 9 expuneri va duce ori la esuarea totala a fotografiei, ori la un timp mai mare de procesare.
Expuneri lungi:
Desi cunosc fotografi care pot obtine fotografii utilizabile fara a folosi trepied la timpi de expunere de chiar si o secunda, eu nu ma numar printre ei. Daca o fi de vina cafeaua sau nu, nu stiu, dar zona mea de confort se afla peste 1/50 secunde (in functie de obiectiv). Sub aceasta valoare, ori voi scoate trepiedul (daca nu este scos deja) fie voi folosi diverse tehnici pentru a putea obtine un rezultat satisfacator.
Timp:
Este unul dintre cele mai subestimate avantaje ale trepiedului. Prin timp ma refer la perioada petrecuta pentru a gandi un cadru. Mai mult timp investit in alegerea incadrarii ne va oferi rezultate mai consistente si mai putine cadre pe care le vom sterge apoi acasa.
Nu sunt totdeauna un fan al trepiedului. Sunt de acord cu voi cand spuneti ca nu este usor de carat sau de folosit. Despre folosirea corecta vom discuta cu alta ocazie, dar pana atunci, haideti totusi sa ne uitam si la cateva scenarii in care prietenul nostru incomod cu 3 picioare ne va fi de folos:

• fotografie de noapte (cred ca este evident);
• fotografie de peisaj: majoritatea expunerilor de succes ale acestui gen sunt facute in preajma rasaritului si apusului sau in “orele de aur”, asa cum sunt numite. Atunci lumina soarelui este cea mai frumoasa, dar din pacate si insuficienta pentru a ne oferi un timp de expunere satisfacator.
• HDR sau panorama: un subiect pe care l-am abordat deja;
• macro: dimensiunile reduse ale subiectului vor face deseori focalizarea o problema, iar apropierea fata de subiect va reduce considerabil cantitatea de lumina disponibila

Folosirea trepiedului a facilitat focalizarea exacta asupra unui subiect relativ redus in dimensiuni

• orice fotografie care presupune timpi lungi de expunere (peste 1 secunda este considerat un timp lung). Aici ma refer la dorinta de a obtine efecte artistice;
• fotografie de produs sau mancare: doua genuri de fotografie in care unghiul de fotografiere este stabilit de obicei din primele 2-3 cadre sau chiar inaintea lor. Imbunatatirile ulterioare vor fi aduse prin modificarea fie a tipului de lumina fie a sursei de lumina. Modificarile astfel aduse sunt cel mai usor de observat prin pastrarea incadrarii
• portrete: poate nu cel mai evident scenariu, dar chiar si aici trepiedul isi are avantajele lui. Desi majoritatea sedintelor de portrete sunt deosebit de dinamice, iar subiectul se misca destul de mult, ele au si tendinta de a fi lungi. Nu stiu voi, dar eu unul nu prefer sa sustin un 70-200 cu f/2.8 si un body pro in mana 2, 3 ore sau chiar mai mult. In functie de aparat, brand si alte accesorii atasate, configuratia de mai sus poate ajunge la 3 kg. Exista chiar un accesoriu sub forma unor roti care se pot atasa la picioarele trepiedului pentru a permite miscarea acestuia in studio.
• obiective lungi: stiu ca acest scenariu se va aplica unui numar redus de cititori, dar cu toate acestea el exista. Sa sustii un obiectiv de 400mm f/2.8 sau un 600mm f/4 este un angajament destul de serios, mai ales pentru mai mult de 30 de secunde. Hercule insusi ar fi fost mandru de o asemenea realizare.

Cu o distanta focala efectiva de 380mm si o expunere de ½ secunde, acest cadru ar fi fost imposibil fara sustinerea oferita de trepied.
“Deci acum spui ca trebuie sa-mi cumpar si un trepied?”. Nu, nu trebuie. Nu lucrez la F64 si nici nu incerc sa va conving ca aveti nevoie “de inca ceva” pentru a putea face fotografii mai bune. Aparatul este singurul obiect absolut indispensabil pentru fotografie, asta pana cand vom descoperi cum sa facem poze cu o bucata de sticla si atat. Dar daca imi va adresa cineva aceasta intrebare, i-as raspunde cu o alta: “vrei sa obtii fotografii mai bune decat ai acum?”.
Un articol de Andrei Giurescu
 
Save