Contrar a ceea ce ai putea crede, o imagine căreia îi lipsește armonia va fi percepută ca și cum i-ar lipsi ceva și de către un ochi neformat. Poate nu-și va da seama privitorul exact ce nu merge, dar va simți că ceva nu este în regulă. O imagine care nu are armonie nu ține de temă, subiectul fotografiei etc. ci are legătură cu modul în care subiectele sunt relaționate între ele de temă și gen, indiferent de cât de diferite sunt ș.a.m.d. Spre exemplu, o imagine haotică, cu foarte multe elemente poate avea o armonie dacă există o relație clară între subiecte.

Cu toate acestea, în timp ce ai nevoie de armonie pentru orice tip de fotografie, în acest articol vom discuta și despre echilibru și simetrie, elemente care pot spori armonia sau, mai bine spus, despre felul în care o imagine simetrică bine realizată va avea întotdeauna armonie.

Echilibrul

Echilibrul vizual aduce stabilitate imaginii, dar o imagine dezechilibrată poate aduce un plus de dinamism și energie. Ambele variante dau un anumit sentiment imaginii respective, iar fotograful va alege dacă imaginea trebuie să fie dinamică sau echilibrată și, în consecință, mai statică în funcție de ceea ce vrea să transmită prin cadrul respectiv. Unele subiecte sunt mai bine puse în valoare de dinamism, cum sunt muzicienii, actorii, dansatorii sau pur și simplu momentele de impact întâlnite pe stradă. În timp ce un portret al unei persoane cu niște ochi deosebiți sau un tip atipic de frumusețe va fi mai bine pus în valoare prin echilibru, printr-o compoziție statică, pentru a te axa mai mult pe detalii.

De obicei, dinamismul pică bine unei compoziții care se axează pe ansamblu, nu pe detaliu, și invers. Dacă te interesează un lucru specific, acesta va fi mai ușor de înțeles și ghicit ca fiind un subiect principal dacă imaginea va fi una echilibrată și, drept urmare, preponderent statică.

Există însă și situații în care dezechilibrul este vizbil și nu aduce dinamism. Spre exemplu, dacă ai foarte multe elemente într-o singură parte a imaginii și foarte puține sau deloc în cealaltă, va părea ca și cum lucrarea „cade” în partea mai grea, adică, în zona cu prea multe subiecte.

Cu toate acestea și acest lucru poate fi discutabil, întrucât, dacă o compoziție este gândită corespunzător, o zonă de spațiu negativ ajută și chiar sporește echilibrul. Aici intervine ideea de armonie, despre care vom discuta mai multe  în cele ce urmează.

Există și multe fotografii echilibrate care încalcă regulile discutate până acum și asta pentru că adaugă echilibru prin alte lucruri precum: luminozitate sau întuneric, textură, coloare, poziționare și oricare alte elemente care umplu sau atrag atenția suficient încât să echilibreze imaginea.

Poți adăuga greutate obiectelor din cadru prin poziționarea lor mai sus, mai departe de centru sau punând accent pe textura, contrastul, lumina și culoarea. De asemenea, poți adăuga greutate și prin izolarea unui subiect și, ține minte, de obicei subiectele din partea dreaptă a cadrului, indiferent de caracteristici, tind să pară mai grele decât subiectele din stânga,

Câteva exemple de echilibru vs dezechilibru:

  • Dacă pui o sferă în centrul unei imagini, aceasta va fi și echilibrată și simetrică.
  • Dacă pui două sfere de aceeași mărime și la aceeași distanță față de centru, din nou imaginea va fi echilibrată și simetrică.
  • Dacă aceleași două sfere le pui la distanțe diferite de centru, imaginea este dezechilibrată.
  • Dacă pui mai multe sfere mici în partea stânngă și una mare în partea dreaptă, imaginea va fi echilibrată.

Iar aici este o mică portiță. Dacă pui toate sferele, cea mare și cele mici în partea stangă, dar păstrezi o sferă mică, care să stea singură în partea dreaptă, imaginea va fi echilibrată. De ce?

Ține minte că în partea dreaptă obiectele au mai multă greutate. Plasând mai multe obiecte și unul mai greu în zona unde par mai ușoare, scade din greutate și umple fundalul. Astfel, în momentul în care vei lăsa doar o sferă mică în zona predominant mai grea (partea dreaptă), aceasta se va echilibra cu restul, pentru că spațiul negativ care va fi majoritar, se va completa cu multitudinea de obiecte din partea stângă, iar spațiul mic negativ din partea stângă, se va completa cu sfera cea mică din partea dreaptă.

Iar când vorbim de culori și texturi, de obicei obiectele întunecate sunt mai grele, iar cele deschise la culoare mai ușoare (culori pastelate). Pe de altă parte, un obiect multicolor, care are culori intense, va fi aproape la fel de greu ca un obiect întunecat.

Așadar, dacă în stânga ai o sferă neagră mică, iar în dreapta una mare albă, imaginea va fi echilibrată. Însă, dacă înlocuiești sfera albă cu una multicoloră, aceasta va fi mai grea din cauza dimensiunii. Dacă sfera multicoloră și cea neagră au însă aceeași dimensiune, vor fi aproximativ egale, iar ca imaginea să fie echilibrată în totalitate, ar trebui ca sfera neagră să aibă un fundal cât mai deschis cu o textură sau mai multe, iar sfera colorată, să aibă unul închis și cât mai simplu.

Este poate cel mai important să ții minte că echilibrul se poate obține nu doar împărțind imaginea ca o carte, ci și pe diagonală, pe orizontală sau chiar pe bucăți. Între aceste reguli este o vastă plajă de variante, unele care le respectă cu sfințenie și altele care mai trec peste granițe. Astfel, cel mai bine ar fi să faci exerciții similare cu exemplele de mai sus, ca să-ți dai seama exact de formula optimă pentru tipul de fotografie pe care vrei să-l abordezi sau cadrul pe care vrei să-l compui.

Simetria

Cel mai simplu și poate și bun exemeplu de simetrie este atunci când jos/sus, stânga/dreapta sau pe diagonală imaginea are ambele părți identice sau aproape identice.

Gândește-te la un peisaj reflectat în apă, acela este un exemplu de simetrie.

Simetria însă, vine la pachet cu un aspect de care nu vei fi întotdeauna mulțumit. Simetria creează imagini statice. Mai merită notat și faptul că atunci când vrei să compui o lucrare simetrică trebuie să îi acorzi o atenție deosebită, fiindcă până și cel mai mic detaliu în plus sau minus poate strica toată simetria. Uneori este binevenit. Alteori nu, testează și vei ajunge să intuiești atunci când este ok și atunci când nu este.

Dinamismul

Dinamismul înseamnă spontan, poate însemna aparent greșit, se bazează pe axe diagonale, triunghiuri, subiecte în mișcare, compoziții deschise (când părți ale subiectului ies din cadru, dar nu întotodeauna), înseamnă spontaneitate. Înseamnă instantaneu, înseamnă moment irepetabil.

Dinamismul este un concept destul de complex, dar spre deosebire de altele, este un concept care nu are nevoie de atât de multe explicații și reguli. Și asta pentru că, dacă dinamismul ar fi previzibil, i s-ar tăia din dinamică. Un om care stă poate fi dinamic dacă poziția sa se bazează pe unghiuri ascuțite, optuze și diagonale (dar asta nu îți permite să lași linia orizontului strâmbă când faci o fotografie, acela este alt subiect de discuție), însă un om care sare, aleargă, dansează va fi întotdeuna mai dinamic decât un om care doar stă într-o asemenea poziție. Dinamismul mizează mult pe firesc și naturalețe. Poți testa asta. Dacă surprinzi un om sărind din pură înițiativă, fără să-i oferi indicații, să-i spui unde să stea, ci doar ești pe fază ca să prinzi momentul, ai șanse să realizezi un cadru mai dinamic, decât cel în care i-ai spus tu în mod specific cum să sară.

Dinamismul ține de ceea ce nu poți controla, iar aici armonia se formează atunci când receptezi momentul propice declanșării și apoi apeși pe buton.

Armonia

fotografie

Armonia este foarte des confundată cu echilibrul. Însă aceasta nu depinde de el, ci stă la bază oricărei forme de artă care este considerată măcar cât de cât de calitate.

La ce se referă armonia? Armonia este atunci când, indiferent de echilibru sau dezechilibru, de simetrie sau asimetrie, de haos sau ordine, de sens sau absurd imaginea se leagă, are o cursivitate și indiferent de emoțiile provocate, toate elementele par indiferent cât de diferite din aceeași poveste. Spre exemplu, o antiteză extremă poate crea armonie, atâta timp cât subiectele sunt conectate prin altceva. Poziție, culoare, privire etc. Uneori pot fi conectate prin faptul că sunt atât de diferite. Armonia este ceva ce simți când te uiți la o imagine, nu este o lege, o regulă, o bază. Așa cum atunci când gătești pui din ochi și îți iese, pentru că simți cât trebuie să pui.

În plus, cu excepția momentului în care faci fotografii de studio, nu poți controla totul.

Cea mai frumoasă parte a creației este că toate regulile sunt menite să te ghideze, iar dacă descoperi o metodă briliantă de a le încălca sau a inventa altele, ai șansa să rămâi în istorie, fiindcă este mult, mult mai greu decât pare să rescrii niște principii care stau inclusiv la bazele naturii.

Într-un final, important este să ții minte că atunci când vrei să faci o imagine simetrică, e indicat ca părțile să fie aproape identice. Dacă vrei să mizezi pe echilibru, caută mereu opusul (sau măcar aproximatic) și/sau simetria subiectului principal. Dacă vrei dinamism, fii spontan. Însă toate acestea trebuie să evoce o anumită armonie, să aibă un fir al lor, o realitate proprie.