Colecția Costică Acsinte

Postat de: Cezar Popescu Cezar Popescu

Întrucât astăzi, 11 ianuarie, este Ziua Artei Fotografice în România, ne-am gândit să readucem în vizor și o bucățică din trecut, așa că l-am rugat pe Cezar Popescu să ne povestească câte ceva despre Colecția Costică Acsinte. Cum a aflat despre ea, ce a simțit când a văzut aceste fotografii, de ce a simțit nevoia să se implice pentru salvarea colecției și mai ales, ce planuri de viitor se învârt în jurul acesteia.  Nu vă ascundem nici că plănuim în viitorul apropiat să vă invităm la o expoziție Costică Acsinte și în magazinul F64. Să vedem însă ce are Cezar de spus, omul care zilele trecute a ajuns să scaneze plăcuța cu numărul 5000!

Colectia Costica Acsinte

Despre pozele lui Acsinte am auzit acum mulți ani (8? nu, 9) și toată chestiunea este puțin fuzzy: cred că am văzut niște cărți poștale editate de Muzeul Județean Ialomița și întrebînd în stînga și-n dreapta ce e cu ele, am aflat că muzeul are mai multe plăci de sticlă făcute de Costică. Cert e că imediat cum am aflat de ele am trimis o propunere de proiect muzeului pentru digitizarea lor. Nu am primit atunci un răspuns pozitiv (de fapt nici nu mi s-a spus clar NU, treaba rămînînd în coadă de pește) și nici nu am insistat prea mult pentru că am plecat din țară pentru cîțiva ani. După ce m-am întors, nu mai știu de ce mi-am adus aminte de colecție, însă în 2013 am reiterat propunerea de colaborare și într-un final, am pornit la treabă — cu oarece reținere însă și explic imediat de ce. Vezi tu, pentru arhivarea plăcilor fotografice de sticlă există standarde clare care prevăd în detaliu în ce condiții de temperatură și umiditate se păstrează, ce materiale se folosesc pentru plicuri, cutii etc. și în naivitatea mea mi-am zis că e bine să fac treaba ca la carte. Sau mai bine zis, mă gîndeam că nu mă apuc de scanat pînă nu am asigurat tot ce trebuie. De atunci însă mi-am schimbat puțin optica pentru că mi-am dat seama că e mult mai important să avem pozele scanate acum, cît încă se mai înțelege ceva din ele, decît să aștept pînă cine știe cînd o să pot și stopa complet deteriorarea lor. În noiembrie 2013 am început să scanez propriu-zis însă nu am apucat să turez motoarele prea bine pentru că, la sfîrșitul anului, a murit tata.