Istoria videoconferințelor (1870-2020): Mai bine de un secol de discuții audio-video la distanță
F64- 25minutes read
Istoria videoconferințelor a început spre finalul anilor 1870, ca o extensie a conceptului de convorbire audio la distanță. De altfel, una dintre primele invenții care a condus la apariția conferințelor video a fost telefonul cu imagine, the picture phone. Decada 1920-1930 a fost una de explorare a unor protosisteme de tip videoconferință, videofonul – video phone făcându-și apariția în anii 1950, acesta fiind experimentat de American Telephone and Telegraph (AT&T) de la finalul anilor 1920. Odată cu dezvoltarea tehnologiei IT și a calculatorului în anii 1980, videoconferința se conturează ca practică de lucru. Timp de 70 ani, videoconferințele au luat diferite forme în funcție de tehnologiile utilizate, în zilele noastre putând vorbi deja de teleprezență și experimente de videoconferință în format 3D.
Câteva specificații despre conferințele „la distanță”
Termenul videoconferință, în sens restrâns, se referă la dezbateri la distanță, mijlocite de o rețea de comunicare, o interfață video, un ecran, care permit comunicarea prin sunet și imagine statică sau în mișcare. Acest tip de dezbatere face parte din familia mai largă a teleconferințelor, „tele-” însemnând „de la distanță”.
În funcție de sisteme, aparatura și echipamentele utilizate, teleconferințele pot fi de mai multe tipuri:
- audio conferințe – comunicare cu transmisie de sunet (voce) prin sisteme de telefonie;
- videoconferințe – comunicare cu transmisie de sunet și imagine prin rețele de transmisie și sisteme de suport;
- conferințe web – comunicare cu transmisie de sunet și imagine prin servicii web;
- conferințe camere de întâlnire virtuale – comunicare sunet-imagine prin servicii cloud.
În sens larg, conferințele web sunt numite videoconferințe, termenul fiind asimilat de la varianta tehnologică de generație anterioară.
O videoconferință poate fi desfășurată:
- punct-la-punct, adică printr-o conversație de la distanță între două persoane aflate în spații fizice diferite;
- punct-la-multipunct, adică presupune implicarea mai multor spații fizice distanțe și a unui număr mai mare de participanți – utilizatori conectați simultan.
O videoconferință poate avea loc:
- la sediul organizației cu sisteme interne de transmisie și securitate;
- în cloud utilizând sisteme ale unor furnizori de servicii, care însă pot ridica probleme de securitate;
- evenimente hybrid care reprezintă combinații între cele două variante și care s-au dezvoltat împreună cu formulele de videoconferință multipunct.
Prima videoconferință
Pentru o perioadă lungă de timp, această imagine tipărită de publicația Punch în 1878 a fost interpretată în studiile de media ca fiind o descriere vizuală a ceea ce victorienii își imaginau că va fi televiziunea. Totuși, cercetări ulterioare au arătat că, prin desenul „Edison’s Telephonoscope”, George du Maurier a conceptualizat însăși ideea de videofonie, de conversație la distanță cu transmitere simultană de imagine. Caracterul desenului este umoristic, numitul telephonoscop schițat făcând referire la ear telescope, promovat în epocă de Alexander Graham Bell, nimeni altul decât inventatorul telefonului și fondatorul companiei American Telephone and Telegraph -AT&T în 1885. De altfel, inventatorul a descris în 1891 un concept științific legat de videofonie și a anticipat momentul apariției convorbirilor la distanță cu interfață de imagine. Însă, până în anii 1920, ideea nu a avut succes la o masă critică de persoane, primele experimente și reușite fiind legate de compania fondată de Bell, AT&T.
1920-1940
- 1927
În 1927 AT&T a realizat un dispozitiv videotelefon-televiziune electromecanică, numit ikonophone, adică, tradus din limba greacă – „imagine-sunet” și care trimitea semnale video cu o frecvență de 18 cadre pe secundă însă unidirecțional.
Bell Labs, laboratoare de cercetare industrială deținute la acel moment de AT&T și Western Electric s-au conectat de la distanță cu administrația americană de la Washington DC și cu președintele AT&T din New York printr-o legătură audio bidirecțională și o legătură video unidirecțională. Dispozitivul de tip video-telefon a intrat imaginarul cinematografic, așa cum putem vedea în aceste secvențe din filmul Metropolis al lui Fritz Lang.
- 1935
Înainte de 1935 au fost în circulație mai multe formule de descriere a telefonului video, dar termenul cu atare nu era definit. În 1935 a intrat în vocabular cuvântul „video” care provine din limba latină, videre și înseamnă a vedea.
Experimente incipiente legate de sisteme de videoconferință au loc în anii 1930 în Germania. Tehnologia utilizată pentru a purta o „conversație video” presupunea transmiterea pe lângă voce, prin sistemul de telefonie, a unor „imagini telefonice”, practic a unor imagini statice. Serviciul a fost lansat pentru public de Reichspost în 1936, dar a fost sistat odată cu începerea războiului.
Cum a evoluat echipamentul necesar?
Anii 1950-1970
- 1956
Compania AT&T a construit prototipul de „telefon-imagine” – Picturephone cu care a realizat primul apel video – video call din istorie, transmițând printr-o rețea publică de telefonie imagini statice la fiecare două secunde.
- 1964
Picturephone, cu comunicare de tip punct-la punct, a fost practic primul sistem de tip videoconferință, fiind prezentat de compania AT&T la Târgul Mondial de la New York. Un astfel de obiect Picturephone face parte astăzi din colecțiile Computer History Museum din Canada. De asemenea, JKL Museum of Telephony din Statele Unite propune o expoziție online cu fotografii de arhivă AT&T care ilustrează și evoluția picturephone.
După lansare, varianta comercială a picturephone, care permitea efectuarea unei convorbiri de 10 minute cu imagine, a fost amplasată sub formă de cabine publice în New York, Washington și Chicago. Serviciul a avut un preț ridicat, nereușind să ajungă la o masă critică de clienți.
La jumătatea anilor 1960, firma suedeză Ericsson a dezvoltat un videophone cu un sistem de oglinzi care permite utilizatorului să prezinte vizual informații în timpul convorbirii, însă proiectul a fost abandonat datorită costului ridicat al produsului.
- 1967
În anul 1967 a fost folosit pentru prima dată termenul de videoconferință.
- 1968
Primul sistem de videoconferință cu multiplu de utilizatori, adică multipunct, a fost prezentat de Stanford Research Institute.
- 1970
Compania AT&T a lansat pe piață un nou telefon-imagine, Picturephone Model II pentru utilizatori privați și pentru mediul de afaceri, aparat care permitea o convorbire cu o durată de 30 de minute. JKL Museum of Telephony din Statele Unite a realizat o demonstrație video a modului în care funcționa Picturephone Model II, prezentând și o serie de documente tehnice legate de cercetările Bell Labs. Deși prețul serviciului a fost mai scăzut decât cel al Modelului I, nici această variantă nu a reușit să se impună pe piață.
- 1976
A fost lansată tehnologia Network Video Protocol -NVP pentru utilizatori generici, pe scară largă.
În anii 1950-1970 tehnologia existentă pe piață avea un cost ridicat, fiind utilizate rețele normale de telefonie pentru transmiterea unor secvențe video cu o calitate scăzută a imaginii, în anii 1980 viteza de transmisie video dublându-se, ajungând la 30 de secvențe pe secundă.
Folosirea conferințelor video în mediul de afaceri și privat este legată într-o primă etapă de revoluția computerelor din anii 1980.
- 1981
A apărut Packet Video Protocol (PVP).
- 1982
Compression Labs a lansat pe piață o primă alternativă la produsele AT&T de tip videoconferință, CLI T1, care însă se adresa tot unei piețe de afaceri premium.
- 1986
Compania PictureTel a lansat o variantă de produs videoconferință cu un preț mai redus și care s-a adresat unei piețe mai largi.
În patru ani, între 1982 și 1986, costul pe oră al liniei pentru realizarea unei videoconferințe a scăzut de 10 ori, ajungând la 100$, iar costul echipamentului necesar de aproximativ trei ori, reducându-se la suma de 80.000$.
- 1988
Compania Mitsubishi creează un produs picturephone care funcționa cu pauze de câteva secunde între transmitere și recepție.
- 1989
A avut loc o videoconferință internațională voce și video full-motion bidirecțională între filiala de la Paris a AT&T și birourile companiei PictureTel.
A fost creat World Wide Web de Sir Tim Berners-Lee, iar compania Quantum Computer Service a lansat primul serviciu instant de mesagerie.
Anii 90
- 1991
Compania IBM a introdus pe piață, în urma unei colaborări cu PictureTel, primul sistem de videoconferință alb-negru conectat la un computer personal PC, cu un cost al echipamentului de 20.000$ și un cost pe oră al liniei de 30$.
Compania Picture Tel a devenit partenerul de afaceri multimedia al companiei IBM, proiectul constând în dezvoltarea unui sistem de videoconferință.
Studenții de la Cambridge University au inventat prima cameră web folosită în campusul universitar.
- 1992
Compania Macintosh a introdus pe piață sistemul CU-SeeMe, dezvoltat de departamentul IT al Cornell University, considerat a fi cel mai bun sistem realizat până în acel moment, opțiunea de videoconferință fiind pusă la dispoziția mediului de afaceri. Un an mai târziu, Compania Macintosh a introdus videoconferințele multipunct. În același an a apărut prima aplicație gratuită de videoconferință.
După primele două Picturephone, compania AT&T a încercat să lanseze pe piață un produs VideoPhone 2500 cu ecran color cu un flux de 10 cadre pe secundă, dar care se adresa tot unei piețe mult prea restrânse datorită prețului ridicat.
BellSouth Cellular a lansat primul smartphone cu ecran alb-negru, Simon Personal Communicator, dezvoltat de compania IBM și pe care îl putem vedea în filmul The Net, lansat în 1995.
În Marea Britanie, în iarna aceluiași an, pe 3 decembrie Neil Papworth, un inginer IT de 22 de ani, a trimis primul mesaj SMS cu mesajul: “Merry Christmas”.
- 1993
World Wide Web a devenit domeniu public.
Compania PictureTel a lansat un produs care a convertit un computer într-un videofon.
- 1995
Compania PictureTel a condus conferința mondială de tip multi-punct, video dial-up, cu durata de o oră și a conectat mai mult de 50 de spații fizice.
A avut loc prima videoconferință transatlantică între America de Nord și Africa.
- 1997
Sistemul VRVS – Virtual Room VideoConferencing System a fost creat de Caltech-CERN, în scop colaborativ pentru mediul de cercetare.
Compania America Online, fostul Quantum Computer Services a lansat serviciul de mesagerie instantanee, fiind urmată în anul următor de către compania Yahoo.
Anii 2000
În anii 2000 videoconferința devine un mod de lucru folosit pe scară largă în mediul de afaceri, în cel privat odată cu intrarea pe piață a două servicii în mediul online furnizate de companiile Skype și Whatsapp. Sistemele de tehnologie colaborativă video au început să fie folosite în domeniul medical pentru telechirurgie.
- 2001
Au apărut primele echipamente portabile mobile de videoconferință, acestea fiind folosite de mass-media, jurnaliști pentru transmisiuni live în zone de conflict.
- 2003
S-a lansat pe piață compania Skype care a introdus în 2005 opțiunea de apel video – video call.
- 2005
Primul sistem de videoconferință HD a atins 30 de secvențe pe secundă la o rezoluție a ecranului de 1280×720, după ce, cu doar un an în urmă, compania Lifesize a realizat prima conferință video HD din lume.
Un an mai târziu, compania Cisco a lansat primul sistem de teleprezență.
- 2009
S-a lansat pe piață compania WhatsApp, o aplicație de mesagerie mobilă dezvoltată inițial pentru iPhone.
Compania Lifesize a lansat primul sistem de comunicare video cu dublu ecran video și conținut HD la un preț mai mic de 6000$.
Anii 2010
Rezoluția high definition a devenit o rezoluție standard pentru sistemele de videoconferință.
Costurile s-au redus datorită introducerii serviciilor cloud-based, iar sistemele de videoconferință migrează spre forme de aparatură, echipamente mobile. În această perioadă, conectarea multipunct au devenit o caracteristică standard a videoconferințelor.
- 2010
Lifesize, cumpărată deja de Logitech, a anunțat lansarea primei soluții video HD din lume cu un singur buton.
- 2011
A fost fondată compania Zoom Video Communication axată pe servicii de videoconferință.
- 2015
Compania Google a lansat Hangouts, actuala aplicație Google Meet.
- 2016
Lifesize s-a separat de compania Logitech și a lansat sistemul de videoconferință Icon 450 cu senzor smart-framing.
Compania Facebook a lansat serviciul de video chat de grup.
- 2018
Lifesize a lansat primul sistem de videoconferință din lume 4k, Icon 700.
Compania Cisco a lansat Cisco WebEx și noi sisteme hardware.
Compania WhatsApp a lansat aplicația de video call de grup cu până la patru persoane.
- 2019
Compania Zoom Video Communication a făcut pregătirile necesare pentru a participa la bursa din New York, iar în 2020 a înregistrat cea mai mare creștere a valorii acțiunilor pe fondul pandemiei.
Cum arată o videoconferință azi?
O videoconferință astăzi implică utilizarea de suprafețe tip ecran interactive, sisteme audio–video și are la bază aplicații speciale și softuri dedicate pentru mediul online prin care se facilitează interconectarea grupului de persoane participante, aflate în spații fizice diferite. Noile tehnologii prin care sunt desfășurate videoconferințele creează impresia comunicării instantanee și directe, față în față, între interlocutori.
În funcție de parametrii tehnici și de tipul aplicației utilizate, videoconferințele pot acomoda virtual un număr limitat sau extins de persoane, pot avea sau nu o durată de timp predeterminată, pot fi sau nu înregistrate ori salvate în cloud.
Persoanele participante la videoconferințe beneficiază, în funcție de caracteristicile aplicației și ale aparaturii folosite, de suport tehnic audio pentru reducerea zgomotului de fond sau de opțiuni de privacy, de exemplu prin utilizarea de fundaluri virtuale de imagine sau video. Instituții de cultură precum Art Institute of Chicago au deschis propriile arhive de imagine și oferă astfel de fundaluri virtuale care pot fi folosite gratuit de utilizatori participanți în videoconferințe.
Astăzi, printre cele mai utilizate aplicații pentru videoconferințe putem enumera:
- Zoom Meetings;
- Google Meet;
- Cisco Webex Meetings;
- Zoom Meetings.
Zoom Meetings este o aplicație de videoconferință a Zoom Video Communications utilizată pentru organizarea de întâlniri profesionale și private. Aplicația oferă calitate audio – video HD și poate fi accesată prin intermediul unui computer sau prin intermediul echipamentelor mobiled de tip telefoane smartphone, fiind necesară instalarea prealabilă a acesteia. Aplicația permite vizualizarea a 49 de videoclipuri pe un singur ecran și până la 1.000 de participanți pe durata unei întâlniri tip videoconferință. Aplicația este gratuită pentru întâlniri de grup de 40 de minute, întâlniri 1 la 1 și videoconferințe cu un număr maxim de 100 de persoane. Aplicația are opțiuni de privacy cu fundaluri virtuale, permite vizualizare tip gallery sau partajarea ecranului live simultană și de prezentări powerpoint. Aplicația este contra cost pentru întâlniri cu o durată mai extinsă și un număr de peste 100 de persoane pe întâlnire. Zoom este aplicația care a înregistrat cea mai importantă creștere a ratei de utilizate în anul 2020.
- Google Meet
Spre deosebire de Zoom Meetings, Google Meet, un produs al companiei Google, este gratuit și disponibil pentru toți utilizatorii fără o limită de durată a unei întâlniri și nu necesită descărcarea aplicației pe computer, contul de gmail fiind suficient. În cazul utilizării unui smartphone este însă necesară descărcarea aplicației. Aplicația permite partajarea ecranului live între toți participanții, gratuit până la 100 de participanți. Pentru grupuri mari de persoane aplicația este contra cost și poate acomoda până la 100.000 de spectatori pe întâlnire.
- Cisco Webex
Cisco Webex este o aplicație de videoconferință apreciată în mediul de afaceri și cel academic. Aplicația este gratuită pentru întâlniri de grup de până la 50 de minute și pentru un număr de până la 100 de persoane. În cazul utilizării contra cost, aplicația poate găzdui până la 200 de persoane, iar întâlnirile pot fi salvate în cloud. Aplicația este prevăzută cu o tablă albă virtuală cu funcție interactivă și este folosită în multe sesiuni de brainstorming.
Avantajele și dezavantajele unei videoconferințe în 2020
Videoconferința în anul 2020 reprezintă practic o întâlnire virtuală instantanee prin care se anulează distanțele temporale sau spațiale dintre persoanele participante.
Avantajele videoconferinței descrise sub forma unui E la puterea a treia:
- Economia de resurse de timp, resurse financiare și resurse de energie;
- Eficientizarea comunicării, respectiv a conexiunilor între persoane și departamente, echipe de muncă;
- Ecologizarea proceselor de muncă prin reducerea amprentei de carbon, a poluării agravate prin utilizarea intensivă a autovehiculelor și a avioanelor înaintea introducerii telemuncii și a teleprezenței.
Așadar, videoconferința contribuie la accelerarea proceselor decizionale, permițând luarea deciziilor în timp real și la economisirea de timp, care poate fi investit în procese și activități de implementare.
Sistemul de videoconferință facilitează administrarea relațiilor cu furnizorii, clienții, partenerii de afaceri și cu angajații, inclusiv cei din filierele organizației. De asemenea, accesul la expertiză profesională venită din partea unor consultanți este facilitat prin teleprezență și permite remedierea sau soluționarea rapidă a unor probleme.
Videoconferința creează impresia unei prezențe directe care pune accent pe comunicarea firească și nonverbală, fără bariere care permite obținerea de feedback în timp real și care contribuie la coeziunea internă a unei echipe de lucru.
Prin reducerea timpului alocat călătoriilor de afaceri, această practică a videoconferinței ajută la echilibrarea raportului viață profesională – viață personală.
Printre dezavantajele directe ale videoconferinței se pot enumera:
- Necesită echipamente audio, echipamente video specializate de ultimă generație;
- Solicită conexiuni de foarte bună calitate și stabile din partea tuturor participanților;
- Probleme de securitate a transmisiei datelor;
- Izolare socială a individului în spațiul real;
- Reducerea capitalului de cunoaștere nemediat tehnologic.
Astfel, desfășurarea unei videoconferințe în bune condiții presupune existența unor conexiuni și a unor echipamente audio-video performante existente simultan în toate nodurile de rețea participante. Un aspect abordat mai ales în ultimii ani se referă breșele de securitate care pot apărea pe durata transmisiilor și care creează probleme de confidențialitate.
Practica videoconferinței, a evenimentelor online contribuie la eliminarea spațiului și a timpului de socializare face to face, a networking-ului specific conferințelor în spațiul real și, împreună cu telemunca, poate conduce la izolarea socială, probleme de sănătate și chiar la alienarea individului.
De asemenea, contribuie la eliminarea timpului de explorare, de cunoaștere a unor comunități și spații fizice diferite și poate avea ca efect reducerea capitalului de cunoaștere și chiar la ratarea unor oportunități de muncă și afaceri.
Concluzie
O videoconferință se poate desfășura în zilele noastre așa cum a descris-o, vizionar, la finalul secolului al XIX-lea, Graham Bell, cu performanțe tehnologice desprinse din cărțile de science fiction ale aceleiași perioade. Noile tehnologii, dar și contextul actual internațional, au accelerat adoptarea de sisteme de lucru remote și utilizarea soluțiilor de videoconferință la nivel mondial, ca alternativă cost effective și eficientă la formulele clasice de colaborare și întâlnire directe.
